| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Zodia buna

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Ion I. C. Brătianu
Zodia buna
Una dintre cele mai complexe personalităţi
din istoria României rămâne, fără îndoială, Ion I.C.
Brătianu.
Era fiul lui Ion C. Brătianu, fruntaş al
revoluţiei de la 1848, care şi-a legat numele de marile înfăptuiri istorice
din a doua jumătate a secolului al XIX-lea: Unirea Principatelor în 1859,
Independenţa de stat în 1877, Regatul în 1881.
Ion I.C. Brătianu a fost pregătit de
tânăr pentru cariera politică, ajungând ministru la vârsta de 33 de ani,
apoi, în 1909, preşedintele Partidului Naţional-Liberal, cel mai puternic
partid politic din România.
Adorat de colaboratori, atacat vehement de
adversari, Ion I.C. Brătianu era convins că are de jucat un rol în istoria
României, urmându-şi cu perseverenţă şi încredere destinul politic.
A condus guvernul Românie timp de 12 ani,
contribuind direct la înfăptuirea Marii Uniri din 1918, la legiferarea şi
realizarea reformei agrare şi a celei electorale, la consolidarea statului
naţional unitar român.
Prietenii l-au adulat, vazând în el „zodia bună" a României, omul deciziilor
istorice. De aceea l-au urmat fără şovăire, convinşi că merg pe calea
care duce la izbândă. în timpul preşedinţiei lui Ion I.C. Brătianu,
Partidul Naţional-Liberal a rămas un partid unitar, cunoscând numai sciziuni
minore, comparativ cu cele înregistrate înainte de 1908 şi mai ales după
1927.
Adversarii nu i-au putut contesta
patriotismul şi calităţile politice, dar l-au acuzat adesea de autocratism
şi spirit excesiv partizan. A fost criticat mai ales pentru că a dereglat
mecanismul de funcţionare a sistemului constituţional prin tutela exercitată
asupra regelui Ferdinand, care - în calitate de suveran - nu s-a putut
menţine neutru în disputa dintre partide, ci a susţinut Partidul
Naţional-Liberal, sau, mai exact, pe Ion I.C. Brătianu.
După moartea sa acuzaţiile s-au diminuat,
dar şi numele lui Ion I.C. Brătianu a fost pomenit tot mai rar.
Frământările din sânul Partidului Naţional-Liberal, sciziunile repetate, confruntările politice au
determinat ca cei care aveau datoria în primul rând să-i perpetueze numele
şi opera să devină tot mai reticenţi în evocarea marelui
înaintaş, mărginindu-se
la manifestări ocazionale, festiviste, de circumstanţă.
Regimurile autoritare, dictatoriale,
totalitare, de după februarie 1938, au urmrit
cu obstinaţie să pună în relief propriile
personalităţi, iar cele legate de viaţa democratică au fost trecute în
umbră şi chiar negate, printre acestea şi Ion I.C. Brătianu. Unele eforturi
s-au înregistrat în anii 1944-1947 şi apoi
1966-1989 pentru repunerea în valoare a
personalităţilor din istoria modernă şi contemporană a României, dar
climatul politic nu era propice unor asemenea analize ştiinţifice, autorii
trebuind să înfrîngă
numeroase bariere ridicate de cenzura oficială, precum şi nu puţine riscuri
de ordin personal.
Confruntările politice de după decembrie
1989 au reactivat subiectivismul şi înverşunarea, fiecare protagonist căutându-şi legitimitatea
istorică. Oameni fără cele mai elementare cunoştinţe de istorie vorbesc,
scriu, dau lecţii, pronunţă sentinţe asupra trecutului mai apropiat sau mai
îndepărtat, în acest context este de datoria oamenilor de meserie, a
istoricilor, de a publica lucrări şi studii temeinice, întemeiate pe
documente.
Dominând cu autoritate viaţa politică a
României timp de două decenii, Ion I.C. Brătianu a fost una dintre cele mai
complexe şi controversate personalităţi ale istoriei naţionale. Mulţi au
încercat să-şi explice cauzele dominaţiei politice a lui Ion I.C.
Brătia­nu. Toţi, sau
aproape toţi, cei care au comentat acest subiect sunt de acord că avea o
vocaţie nativă de conducător. A moştenit un nume pe care a ştiut să-l
onoreze şi să-l înalţe. Crescut pentru a face politică, de profesie
inginer, Ion I.C. Brătianu aplica ingineria în politică.
Prin felul său de a fi, Ion I.C. Brătianu
dădea impresia unui om leneş, extrem de comod. Stătea aproape tot timpul
prăvălit într-un fotoliu sau întins pe o canapea. Se culca devreme, dormea
după-amiaza, când era ministru nu trecea cu zilele
pe la minister, preferând să-şi cheme
colaboratorii la el acasă. Cel mai adesea era văzut cu o carte în
mână, de regulă o carte
de istorie.
Înzestrat cu
calităţi native de om politic, Ion I.C. Brătianu cunoştea din vastele sale lecturi activitatea marilor
personalităţi istorice, modalităţile de rezolvare a unor situaţii de
criză, calea de ajungere la luarea celor mai judicioase hotărâri în momentele cruciale, I.G. Duca
scria: „El nu se hotăra niciodată repede. Elaborarea hotărârilor sale era
întotdeauna înceată, uneori chiar greoaie, fiindcă, înzestrat în cel mai
înalt grad cu simţul contingenţelor, din primul moment îi apăreau în
minte toate repercusiunile probabile şi posibile ale unui act, aşa încât,
înainte de a se hotărî să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina
toate urmările lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce,
cântărind toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi
apăreau mai puternice, mai determinante
decât neajunsurile. Din profesiunea lui de inginer
rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune piciorul pe un teren, înainte de a-l
fi sondat şi de a cunoaşte bine soliditatea lui.
       S-a aflat în fruntea unui partid cu o mare forţă economică.
M. Manoilescu afirma că Ion
I.C. Brătianu „era stăpân pe finanţele ţării, pe Banca Naţională şi
pe o parte din cadrele permanente ale statului: justiţia, armata, biserica,
marea birocraţie. Adăugând prestigiul de care se bucura în străinătate,
Brătianu avea tot ceea ce viaţa îi poate da unui om pentru ca să prezideze
o mare operă istorică".
Este un fapt că
Partidul Naţional-Liberal stăpânea principalele instituţii bancare din România,
începând cu Banca
Naţională. Cunoscător, din interiorul partidului, a mecanismului de
funcţionare a acestuia, Petre Ghiaţă scria: „Numirea directorilor se
făcea pe criteriul afinităţilor şi recomandărilor partidului. De asemenea,
cele mai mari bănci ale ţării: Banca Românească, Banca Comercială a
României, Banca Comerţului din Craiova şi filialele acestora din capitalele
de judeţ sau oraşele mai răsărite, aparţineau
diverselor organizaţii judeţene ale
Partidului Liberal. Marile industrii din acea epocă, fie că erau conduse
direct de personalităţi liberale, fie că erau finanţate de băncile
partidului sau de Creditul Industrial (condus de fostul ministru liberal,
profesorul Victor Slăvescu) depindeau toate de levierele de comandă ale
conducerii centrale a partidului. Legaturile economico-financiare cu cercurile
financiare şi economice din străinătate se asigurau
prin instituţiile enunţate mai sus, astfel că orice credite acordate de
străinătate în toate domeniile economice trebuiau să poarte girul acestor
instituţii (şi n-am citat decât pe cele mai importante dintre ele)". O
asemenea bază materială îi asigura lui Brătianu siguranţa în acţiune,
independenţa în raporturile cu oamenii politici din ţară şi din
străinătate, capacitatea de a rezista la toate presiunile
adversarilor.
Un factor important al dominaţiei politice a
lui Ion I.C. Brătianu a fost influenţa pe care acesta o exercita asupra
regelui Ferdinand, mai ales prin Barbu Ştirbey şi regina Maria, în 1914 -
când Ferdinand a urcat pe Tron -, Ion I.C. Brătianu avea deja o vastă
experienţă politică, înregistrase succese indubitabile în activitatea de
guvernare. Cunoscând aceste realităţi, regele era convins că Ion I.C.
Brătianu stătea sub o zodie norocoasă, care-i permite să iasă victorios
din orice împrejurare dificilă. Această convingere i s-a întărit în
timpul refugiului de la Iaşi, din 1916-1918, când o cumplită deznădejde se
aşternuse peste ţară, în acest climat, Ion I.C. Brătianu rămăsese un
optimist lucid. În convorbirile avute cu regele, cu oamenii politici şi cu
ofiţerii, preşedintele Consiliului de Miniştri spunea: „Nu-mi cereţi să
vă demonstrez punct cu punct drumul pe care îl vom parcurge spre împlinirea
năzuinţelor neamului. Intuiţia mea politică îmi spune că mai curând
decât o credem noi şi bănuiesc vrăjmaşii noştri, lupta noastră va fi
încununată de izbândâ. Ştiu că ţara este încercată de grele
suferinţe, aud strigătul ei îndurerat şi văd pietrele zvârlite
împotriva-mi, pentru că mulţi mă socotesc autorul tragediei prin care
trecem. Dar convingerea mea în victorie şi împlinirea destinului unităţii
naţionale rămâne nezdruncinată, în repetate rânduri v-am spus că nu mă
înteresează pietrele ce mi se aruncă, în clipa deznădejdii, ci mă
gîndesc numai la piatra ce se va aşeza pe mormântul meu".
Lui Alexandru Constantinescu, Ion I.C.
Brătianu i-a mărturisit că „dacă prin imposibil s-ar putea înşela
asupra cursului destinului neamului nostru, el s-a înţeles definitiv cu
regele ca - plecând toţi - ei amîndoi să rămână în ţară şi să
accepte să fie puşi la zid şi împuşcaţi. Simbolul acestui sfârşit sub
semnul jertfei supreme el îl socoteşte ca o biruinţă a spiritului românesc
împotriva tuturor vrăjmaşilor".
În vălmăşagul luptelor politice, când nu
o dată „şahul" la rege era folosit ca armă pentru dobândirea puterii,
Ferdinand a mărturisit: „Prefer să cad cu Brătianu, dacă ar fi să se
întâmple, dar este singurul om în care am încredere"
Pentru Brătianu, politica era o ştiinţă
şi o artă, iar nu o zbatere şi o agitaţie
continuă. Era adeptul obţinerii unor rezultate
maxime cu eforturi fizice minime. Era stâpân pe toate...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.