| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Mircea Eliade

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
               
                                      
1907-1986
Mircea Eliade-Personalitate complexă a
culturii române şi universale
       
          
Ziua de 9 martie a anului 1907 a însemnat pentru
literatura română naşterea unui om, a cărui personalitate puternică s-a
impus prin intensa şi diversa activitate realizată de-a lungul
vieţii.
       Prin însuşi numele său Mircea > gr.
„mir” = pace şi Eliade > gr. „Helios” = soare, din care a rezultat
pace şi lume, adică cosmos, Mircea Eliade reprezintă spiritul unui
„cosmos”, univers creat chiar prin propria-i
personalitate.
           Născut la Bucuresti ,Mircea Eliade a fost al
doilea fiu al căpitanului de infanterie ,Gheorghe Eliade şi al Ioanei 
Eliade, născută Stoenescu.Tatăl era originar din Tecuci, iar mama făcea
parte dintr-o familie de negustori din sudul ţării.Copilăria şi-a petrecut-o în Râmnicul Sărat,
Cernavodă şi Bucureşti,
localităţi în care tatăl său era mutat cu
garnizoana.
          După absolvirea şcolii primare din strada
Mântuleasa ,este admis la liceul ,,Spiru Haret”
,unde la sfârşitul primului an este ameninţat cu
repetenţia ,din pricina corigenţelor la limba română, franceză şi germană, şi este salvat de profesorul de
ştiinţele naturii, care-l considera cel mai bun elev
al clasei.
       A absolvit liceul la „Spiru Haret”,
în Bucureşti, nefiindu-i însă prea plăcut regimul şcolar. Eliade a fost
un inadaptat, un spirit independent şi nonconformist.
       Cu toate că, în timpul liceului, şcoala nu era prea importantă
pentru el, Mircea Eliade studiază intens după un program riguros de lucru,
în care timpul de lucru era limitat la numai patru ore, citind din domenii
vaste precum: literatura română şi universală, fizică, chimie, ştiinţele
naturii, orientalistică, istoria religiilor, începe să înveţe sanscrita
şi persana, publică
articole ştiinţifice, traduce din magazine germane, franceze, italiene şi
lucrează la „Romanul adolescentului miop”. Tot din această perioadă
datează şi primul său succes literar: „Cum am găsit piatra
filozofală”, povestire fantastică, premiată în 1921 de „Ziarul
ştiinţelor populare”.
       În anul 1925 se înscrie la Facultatea
de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde audiază cursurile unor profesori
iluştri printre care: T. Vianu, N. Iorga, Nae Ionescu, acesta din urmă
devenind chiar mentorul său.
           În
1927 ,face o călătorie în Italia şi cu acest
prilej îl vizitează pe scriitorul Giovanni Papini,pe Vittorio
Macchioro, directorul
Muzeului de Antichităţi, pe Ernesto
Buonainti,celebru teolog, personalităţi cu
care  Eliade se afla în corespondenţă.
       Publică la diverse periodice, în
special la „Cuvântul”,care apare sub conducerea lui Nae
Ionescu;publică,,Itinerariu spiritual” o grupare de 12 foiletoane,şi eseul
,,Apologia virilităţii ”.
           În
1928 ,în timp ce se află pentru trei luni la Roma,
trimite o cerere de bursă pentru studii de filosofie
–maharajahului Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar-la care primeşte un răspuns pozitiv .
       După susţinerea tezei de licenţă în 1928, pleacă în India,
la Universitatea din Calcutta, unde sub conducerea lui Dasgupta Surendranath
– ilustru profesor al
filozofiei indiene, studiază sanscrita şi filozofia hindusă. Locuieşte o
vreme în casa lui, unde o cunoaşte pe fiica acestuia Maitrey, de care s-a
îndrăgostit.
       Se poate vorbi despre o „experienţă a Indiei” în viaţa lui
Eliade, deoarece acesta, în India, trăieşte sentimentul parcurgerii unei experienţe existenţiale
de excepţie, şi i se
conturează intrarea într-o altă vârstă artistică.
India, locul de naştere al Mahabharatei şi
Ramayanei, loc de meditaţie şi de „control asupra conştiinţei”, lumea
fabuloasă, spaţiul exotic ce conservă mituri şi ritualuri nealterate de
istorie, declanşează în sufletul tânărului adânci rezonanţe. De fiecare
dată Eliade descoperă evenimentul nou, tulburător, ce zguduie spiritul şi
incendiază conştiinţele.
Deşi este fermecat de peisaje, realizând
reportaje, tânărul îşi îndreaptă privirile cercetătoare asupra
umanităţii ce-l înconjoară, şi se străduieşte să descifreze în „homo
religiosus” contemporan omului asiatic arhetipal, atitudinea lui în faţa
marilor procese existenţiale.
Prin peregrinarea prin India, Eliade se
căuta  de fapt pe sine, pentru că el spune „trăiesc pentru
cunoaştere, pentru propria cunoaştere”. Prin cunoaştere el cuprindea
totul, cerceta, analiza, căuta răspunsuri la întrebările existenţei
rămase neelucidate, dar conta în primul rând omul şi sensul existenţei
acestuia, relaţia lui cu lumea, cu divinitatea creatoare, deoarece numai prin descoperirea
sensurilor adevărului absolut, omul se putea cunoaşte pe sine.
Eliade pleacă în
India să întâlnească realul, să trăiască experienţa indiană a unui
tânăr însetat de viaţă. Descoperă aici pofta de viaţă, transfigurată
într-o experienţă sacramentală, descoperă importanţa simbolismului
religios în culturile tradiţionale, dar şi o civilizaţie întemeiată pe
agricultură.
„În India Eliade se regăseşte într-un
univers al său, într-o parte a patriei sale, altfel
redimensionate”.1
„Ce ar fi fost viaţa mea fără
experienţa Indiei?”2
– se întreabă într-un
moment greu (18.nov.1948) scriitorul, la începutul tinereţii.
În India, Eliade va trăi lecţia
autenticităţii. Experienţa Indiei s-a dizolvat armonios într-o
personalitate ce se afla într-un complex proces de maturizare filozofică.
Aici el îşi descoperă fiinţa sa profundă, inanalizabilă sau încearcă
să-şi descopere universul „vechi”; el a realizat o călătorie în
„altă lume” în care el a făcut descoperiri uluitoare, a învăţat
sanscrita, yoga, tantrismul; aici el trăieşte o aventură unică.
Tot acolo Eliade a vrut să fie indian, a
trăit trei ani de asceză, de încercări umilitoare
de a se resorbi într-o lume arhaică.
În 1929 trimite spre publicare romanul
,,Isabel şi apele diavolului”.
Întors din India, scriitorul e plin de
viaţă, de idei, de energie. „M. Eliade n-a fost doar în Indii, el a
călătorit prin Infern. India poate purta şi acest nume: lumea de
dincolo”3, pactul cu diavolul e mitul privilegiat al savantului, pentru că
lupta cu limitele devenise obişnuinţă. „A găsi piatra filozofică, a
descoperi elixirul
tinereţii – acestea sunt
temele preferate ale scriitorului, preocupat de trecutul preistoriei şi de
viitorul apropiat al postistoriei”.4 
La întoarcere în ţară – în 1931, fondează gruparea
„Criterion” împreună cu un grup de prieteni printre care: Mircea
Vulcănescu, Petre Comărnescu, Marcel Iancu, Mihail
Sebastian, Dan Botta, C. Noica, E. Cioran.
În 1933 este premiat pentru romanul
„Maitreyi”, devine un scriitor cunoscut în epocă, şi tot atunci obţine
doctoratul în filozofie la Universitatea Bucureşti, cu teza „Psihologia
meditaţiei indiene –
studii despre yoga”, tipărită sub un titlu modificat, „Yoga, Essai sur
les origines de la mistique indienne”, închinată lui Nanindra Candra Naudi,
Nae Ionescu şi Dasgupta; lucrare considerată a fi o contribuţie importantă
la înţelegerea tehnicilor mistice indiene, dar care în România nu a fost
bine primită. În aceste condiţii, Noica C. a intervenit pentru a-l apăra
în articolul „Yoga şi autorul ei”, semnalizând valoarea lucrării şi
acuzând de superficialitate pe criticii acesteia.
În 1934, publică
şi revista de cercetare spiritualistă,,Criterion”.
Între 1933-1939 , M. Eliade a fost asistentul lui Nae Ionescu la Facultatea de
Litere şi Filosofie din Bucureşti , iar simultan a desfăşurat o intensă activitate publicistică la
,,Cuvântul ’’ ,
,,Vremea ”, ,,Gândirea ”.
În 1938, lui Mircea
Eliade ,suspectat de a fi simpatizant al Mişcării Legionare ,i se
percheziţionează în două rânduri locuinţa. Este
dus la Sediul Siguranţei pentru interogatoriu,
cerându-i-se să semneze o declaraţie de desolidarizare de Garda de
Fier, dar
refuză, din teama de a nu
se compromite în ochii congenerilor săi ,arestaţi şi ei pentru acelaşi
motiv.
Acuzaţiilor aduse anterior lui
Mircea  Eliade, privind
opţiunile sale politice de extremă dreaptă din anii tinereţii, istoricul
religiilor nu le-a răspuns.
Încarcerat în lagărul de la Miercurea
Ciuc, unde erau închişi
sute de legionari şi simpatizanţi ai mişcării ,printre care Nae Ionescu şi
Nichifor Crainic, Eliade
reuşeşte să scape printr-o minune de la moarte,
obţnând un certificat medical în baza căruia a
putut fi spitalizat şi eliberat.
Externat din spitalul de la Moreni
, unde fusese internat pentru o boală la
plămâni, M.Eliade
îşi va pierde postul de asistent datorită acuzaţiei de pornografie.
A fost înlăturat din
învăţământ, noua
legislaţie special adaptată nepermiţând funcţionarea cadrelor didactice cu
trecut penal. Lucrează o
perioadă scurtă la Societatea Scriitorilor Români, protejat de salvatorul
său generalul Condeescu, preşedintele acestei instituţii şi rudă cu prima
soţie ,Nina.
Directorul de atunci
al Fundaţiilor Regale, Al.Rosetti reuşeşte să-l convingă pe Constantin
Giurescu, ministrul propagandei, să-l  trimită pe Eliade în 1940 în
străinătate, întâi ca
ataşat cultural pentru mai puţin de un an la Legaţia Română din
Lomdra, iar apoi, în calitate de consilier cultural,
la Lisabona ,până la încheierea
războiului. 
       Se stabileşte la Paris, unde va conferenţia la École des Hautes
Études şi unde publică “Traité d’histoire...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.