| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Zebra

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
       
             
             Zebra
Zebrele sunt
considerate drept cei mai vechi reprezentanţi ai genului Equus, care este la
originea unor animale cu forme şi aspecte variate, percum asinii şi caii
sãlbatici. Evoluţia
acestui
grup de mamifere erbivore, care posedã un numãr
impar de degete la picioare (de aici vine şi numele
ordinului, Perossodactyla,din care mai fac parte rinocerii şi tapirii), este
destul de bine cunoscutã
datoritã numeroaselor resturi fosile pe care
paleontologii l-au avut la dispoziţie. Pe baza lor,
aceştia au putut sã descifreze nu numai succesiunea
în timp a animalelor, dar şi modificãrile mediului care au impus
transformarea lor.
Strãmoşii îndepãrtaţi ai cailor şi ai zebrelor au trãit
atãt în Eurasia, cât şi în America. Cei din Lumea Veche sunt
cunoscuţi sub numele de Hyracotherium, în timp ce
formele americane ne aparţineau genului Eohippus. Erau animale de dimensiunile
unei vulpi actuale, având membrele anteriore terminate cu patru degete
acoperite de copite, iar cele posterioare numai cu trei degete.
Trãiau în zone împãdurite şi se hrãneau cu
lãstarii tufişurilor.
În perioada Miocenã însã,acum 29.000.000
de ani, suprafeţele acoperite de pãduri s-au micşorat, fiind înlocuite de stepe deschise, cu o
bogatã vegetaţie de graminee. Hrana
abundentã a înlesnit
dezvoltarea şi diversificarea Equidelor.
Formele noi care au apãrut (Mesohippus,
Pliohippus), pentru a scãpa mai uşor de atacul animalelor de pardã, s-au
transformat treptat, au devenit mai înalte, datoritã alungirii picioarelor
care, în final, au rãmas cu un singur deget
funcţional, cel mijlociu, terminat cu o copitã
comoasã. Deplasându-se în vitezã,ele migrau adesea la mari
distanţe, în cãutarea
pãşiunilor.
Prin Strâmtoarea Bering, acoperitã atunci
de gheţuri grose şi devenitã astfel o punte de legãturã între
America şi Asia, strãmoşii zebrelor şi cailor s-au rãspândit în Asia,
Europa şi Africa, dar, curând, au dispãrut din continentul
american.        
Se considerã astãzi cã Equidele care au
colonizat savanele tropicale au dat naştere zebrelor, cele din zonele
deşertice-asinilor, iar în regiunile temperate ale emisferei nordice s-au
sãlbatici.
    Cu numai un milion de ani în urmã,
în Pleistoceen, Equidele erau rãspândite pe zone foarte vaste, dupã cum
aratã mulţimea resturilor fosile. C-am în aceeaşi
perioadã Equus plicatus,strãmoşul direct al zebrei
lui Grevy, ajunsesedeja în sudul Africii.
La şfârşitul  ultimei perioade
glaciare a erei Cuatemare, mai existau încã zebre, asinii şi cai sãlbatici
în Europa. Din pãcate, astãzi Equidele sãlbatice au devenit foarte rare,
mai existã doar şapte specii, trei zebre şi un asin- în Africa, un cal
sãlbatic în deşeurile Mongoliei.
  AFRICA,TERITORIUL ACTUAL AL
ZEBRELOR
În Africa trăiesc astăzi trei specii de
zebre,cantonate în partea orientală şi sudică a continentului, pe teritoriile statelor Uganda,Kenya,Tanzania,Zambia,Moyambic
etc.
Pe acest spaţiu, aparent foarte vast,zebrele trăiesc
în grupuri izolate.
    Viaţa lor este înlesnită de
existenţa a numeroase parcuri naţionale şi rezervaţii,care asigură marile
migraţii.Turme de mii de indivizi parcurg sute de kilometri la apropierea
sezonului ploios,care dureayă din ianuarie până în martie,ajungînd în
câmpiile din Serengeti.Apoi,în iunie,când căldura urcă,şi
usucă  
    Cea mai mare şi graţioasă specie
este ,zebra lui Grevy.Animalul are,la garou,înălţimea de 1,60m şi
cântăreşte între 400-450 kg.
Dungile sale sunt mai fine şi mai apropiate decât la
celelalte specii.
Ele sunt în scădere datorită traficului intens cu
piei.
   Cu dimensiuni şi greutate mai mici,zebra de
câmpie,este cea mai comună,răspândite din Sudan până în Africa de
Sud.
Animal rapid,putând galopa cu
60km-oră,zebra de câmpie,spre deosebire de celelalte specii,are pe corp atât
dungi negre,cît şi castanii,coama este vărgată,iar coada,lungă,se termină
cu un panaş de peri negri. Ca toate zebrele,are un auz excelent,favorizat şi
de urechile mari şi mobile,un miros fin şi o vedere binoculară cu un câmp
foarte larg ce îngăduie animalului să observe aproape tot spaţiul din jurul
său,singurul unghi mort fiind cel din partea posterioară a
corpului.        
Mişcările urechilor sunt şi un mijloc de
comunicare între indivizi.
             
DUNGILE ZEBRELOR ŞI ROLUL LOR
Pentru populaţiile Africane, zebrele au
corpul alb,acoperit cu
dungi negre.Din contră europenii socotesc
că aceste animale sunt negre,iar dungile lor albe.
         
Dungile negre sunt net delimitate,mai ales la
subspeciile care trăiesc în regiunile mai nordice ale arealului,la altele
delimitarea este mai slabă.
           
Biologi nu au găsit încă o explicaţie privind rolul dungilor,desigur una
deplin acceptată,dar au formulat câteva ipoteze.Una dintre acestea susţine
că dungile acţionează ca elemente de dezagregare a formei,ele deformează
silueta ăn mişcare a animalului împidicând predătorii să repereze o
anumită zebră în mijlocul turmei.
Este adevărat că numărarea zebrelor
dintr-un grup este mult mai dificilă decât numărarea antilopelor sau a altor
animale cu culori mult mai puţin vizibile.
Altă ipoteză afirmă că
prezenţa dungilor înlesneşte recunoaşterea
indivizilor înte ei.
    
REPRODUCEREA
.Femelele tinere sunt capabile de reproducere
la vîrsta de 2 ani,deci mult mai devreme decât masculii.Alese de un mascul
în cursul pregrinărilor,îl urmează pe acesta sau se integrează în altă
turmă.Separarea de familia de origine şi ataşarea la o altă grupă se face
la vîrste diferite pentru masculi şi femele,ceea ce exclude practic
consanguitatea şi diminuiază posibilitatea ca un mascul şi o femelă
provenind din acelaşi părinte să se regăsească în cadrul unei familii.
    După împerechere,gestaţia femelei
durează un an, naşterea
se produce repede, în numai 20 minute, şi are loc în prezenţa întregii familii. Femela care este gata să nască se
culcă pe o parte şi se ridică imediat ce puiul a părăsit complet corpul
ei. Mişcarea provoacă ruperea cordonului ombilical.
Puiul are o evoluţie extrem de rapidă,la numai 15
minute de la naştere izbutind să se ridice în picioare, iar după două ore capabil să-şi
urmeze mama.
   Timp de câteva zile, aceasta nu permite
nimănui să se apropie de pui, excepţie făcând pentru un frate sau
o soră mai mari.
  Abia după 10 zile mânzul intră în contact cu
restul familiei şi primeşte îngrijiri din partea tatălui, care-l veghează atent. Când împlineşte 6-7 luni este înţărcat. Femela se poate împerechea din nou, imediat după naştere, însă are de obicei un pui o dată la doi ani.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.