| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Vinovatia

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
           
VINOVATIA
Articolul 17 din Codul Penal defineste
infractiunea ca fiind “fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie, si prevezuta de
legea penala “ .
Astfel in notiunea de infractiune se retine
ceea ce este esential pt fapta: pericolul social, vinovatia si prevederea in
lege.
Vinovatia reflecta aspectul subiectiv al
infractiunii si cuprinde atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta
savarsita si de urmarile acesteia.
Vinovatia este rezultatul interactiunii a doi
factori : constiinta si vointa.
Vinovatia presupune o atitudine constienta in
sensul ca faptuitorul isi da seama, are reprezentarea actiunilor sau
inactiunilor sale, al rezultatului acestora , care este periculos si savarseste
cu vointa aceste actiuni sau inactiuni.
Altfel spus, vinovatia nu poate exista la
savarsirea unei fapte daca faptuitorul nu a voit acea fapta ( fiind constrans )
ori nu a putut avea reprezentarea rezultatului din cause neimputabile
lui.
In legislatia penala se face distinctie intre
2 forme principale de vinovatie : intentia (dolul) si culpa (greseala) , la
care se adauga , pentru unele infractiuni o forma mixta denumita intentie
depasita sau praeter intentia .
1. INTENTIA SI MODALITATILE SALE
Potrivit dispozitiilor art.19/pct.1 Cod Penal
“fapta este savarsita cu intentie cand faptuitorul :
- prevede rezultatul faptei sale, urmarind
producerea lui prin savarsirea acelei fapte;
- prevede rezultatul faptei sale si , desi
nu-l urmareste , accepta posibilitatea producerii lui.
In functie de atitudinea faptuitorului fata de
producerea rezultatului socialmente periculos, intentia se prezinta sub 2
modalitati desemnate de legea penala :
Intentia directa, cand subiectul urmareste producerea
rezultatului;
Intentia indirecta, cand subiectul accepta posibilitatea producerii
lui.
In doctrina penala sunt cunoscute si alte
modalitati ale intentiei, a caror cunoastere poate servi la stabilirea in
concret a gradului de vinovatie si, in consecinta a periculozitatii
infractorului.
Astfel, se face distinctie intre urmatoarele
modalitati ale intentiei: intentie simpla si intentie
calificata, intentie initiala si intentie supravenita, intentie spontane si
intentie premeditata, intentie unica si intentie complexa.
Toate aceste modalitati ale intentiei sunt
avute in vedere la individualizarea judiciara a pedepsei, caci evidentiaza
grade deosebite de vinovatie cu rasfrangere asupra periculozitatii sociale a
faptuitorului.
2.CULPA SI MODALITATILE ACESTEIA
       Potrivit art.19/pct.2 Cod Penal, o fapta  este 
considerate  ca  fiind  comisa  din  culpa 
atunci  cand infractorul  prevede  rezultatul  faptei 
sale,  dar  nu-l  accepta,  socotind  fara 
temei  ca  el  nu  se  va  produce 
sau  nu  prevede  rezultatul  faptei  sale, 
desi  trebuia  si  putea  sa-l prevada.
         Culpa  este
cunoscuta  in legislatie  sub  doua  modalitati
:
culpa  cu  prevedere  sau 
usurinta;
culpa  simpla (neglijenta)
Culpa  cu  prevedere  se 
caracterizeaza  prin  aceea  ca  faptuitorul  
prevede  rezultatul  faptei  sale,  rezultat  pe 
care  nu-l  urmareste,  nu-l  accepta  si 
considera  fara  temei  ca  acesta  nu  se 
va  produce.
    Culpa  cu 
prevedere  mai  este  denumita  in  doctrina 
penala   culpa  cu  previziune  sau 
usurinta.
      Pentru 
a  decide  ca  o  fapta  a  fost 
comisa    din  culpa  cu  prevedere,  va
trebui  sa  se  constate  ca  sunt 
intrunite  cumulative  urmatoarele  conditii  :
faptuitorul  a  prevazut  posibilitatea 
survenirii  unui  rezultat  periculos  ca 
urmare  a  activitatii  desfasurate,  rezultat 
pe  care  nu  l-a  urmarit  si  nici 
acceptat;
faptuitorul  sa  fi  socotit  fara 
temei  ca  rezultatul  nu  se  va 
produce.
Prin  prisma  primei  conditii
-  prevederea  rezultatului -  aceasta  modalitate 
se  aseamana  cu  intentia,  mai  ales  cu 
intentia  indirecta,  cu  deosebirea  ca,  in 
cazul  intentiei  indirecte  gradul  de 
posibilitate  este  mai  mare  decat  in 
varianta  usurintei,  intrucat  fasptuitorul  nu 
ia  nicio  masura  si  nu  se  sprijina 
pe  nicio  imprejurare  care  sa  constituie un 
obstacol  in  producerea  rezultatului,  in 
timp  ce  in  cazul  culpei  cu  prevedere, 
faptuitorul  se  bazeaza  pe  un  
minim   de  date  ce  exista  in  mod 
real,  de  natura  sa  previna  aparitia 
urmarii.
    In  ce 
priveste  a  doua  conditie  a  culpei  cu 
prevedere  si   anume  speranta  faptuitorului 
ca  rezultatul  nu  se  va  produce, 
trebuie  sa  se  constate  ca  faptuitorul, 
in  preintimpinarea  rezultatului  s-a  bazat 
pe  anumite  temeiuri  sau  imprejurari  in 
care  isi  desfasoara  activitatea    si
care,  in  conceptia  sa,  ar trebui sa 
impiedice  producerea  rezultatului.
     Exemplul 
clasic  pentru  ilustrarea  culpei  cu 
previziune    este  fapta  conducatorului 
auto  care  nu  reduce  viteza   la 
limita  evitarii  oricarui  pericol,  la 
trecerea  pe  linga  grupuri  de  persoane, 
prevazand  posiblitatea  unui  accident,  rezultat 
pe  care  nu-l  accepta  si  considera  
neintemeiat  ca  acesta  nu  se  poate 
produce,  dar  rezultatul  se  produce 
totusi.
     Culpa  simpla (
neglijenta)  exista  atunci  cand  faptuitorul  
nu  a  prevazut  rezultatul  faptei  sale, 
desi  trebuia  si  putea  sa-l  prevada.
     Ceea  ce 
caracterizeaza  culpa  simpla  este  neprevederea  de
catre  faptuitor  a  rezultatului  socialmente 
periculos  al  faptei  sale,  in  conditiile  in
care  el  avea  datoria  de  a  proceda 
cu  toata  atentia  si  diligenta  pentru 
a  prevedea  acest  rezultat.
     Pentru
stabilirea  vinovatiei  in  forma  culpei 
simple,  trebuie  sa  se  constate  existenta 
cumulative  a  urmatoarelor    conditii :
faptuitorul  sa  nu  fi  prevazut 
rezultatul  actiunii  sau  inactiunii  sale;
faptuitorul sa  fi  avut obligatia  si 
posibilitatea  de  prevedere.
Asta inseamna  ca, 
constatarea  culpei  simple    presupune 
verificarea  ca  faptuitorul  nu  a  prevazut 
consecintele   pe  care  le  va  produce 
actiunea  sa,  si  in  al  doilea  rand, 
sa  se  stabileasca  daca  persoana  a 
avut  obligatia  si  posibilitatea  concreta  de 
a-si  reprezenta  asemenea  consecinte.
In  ceea  ce  priveste 
a  doua  conditie, este  necesar  sa  se 
probeze  ca  persoana    avea  obligatia 
si  posibilitatea   de  a  prevedea 
rezultatul  faptei  sale.
       
Obligatia  de  a  prevedea  rezultatul 
faptei    are  un  caracter  general 
si  obiectiv,  in  timp  ce  posibilitatea de 
prevedere,  ca  fiind  al  doilea  element 
definitoriu   al  culpei  simple,  constituie 
un  criteriu  subiectiv  in determinarea 
culpei.
         In 
teoria  dreptului  penal  mai  sunt  cunoscute 
si  alte  modalitati  ale  culpei  ce  pot 
duce  la  o  mai  corecta  caracterizare  a 
vinovatiei  si  la  individualizarea  pedepsei.
    Astfel,  in 
raport  cu  cauza  ce  a  determinat 
atitudinea  culpabila,  se  face  distinctie 
intre:  imprudenta  sau  nesocotinta  si 
nebagare  de  seama,  neglijenta,  nepricepere.
 
3.  PRAETERINTENTIA  (intentia 
depasita)
  Aceasta  reprezinta  o 
forma   mixta  de  vinovatie  care 
reuneste  in  latura  subiectiva  a  aceleiasi 
infractiuni  intentia  si  culpa  si  care 
se  realizeaza  atunci  cand 
faptuitorul,    prin  savarsirea  faptei,
prevede,  urmareste  sau  accepta  producerea 
unui  anumit  rezultat  socialmente  periculos, 
dar  in realitate,  se  produce  un rezultat 
mai  grav  sau  un  rezultat  in  plus 
pe  care  faptuitorul   l-a  prevazut,  dar 
nu  l-a  acceptat, socotind  fara  temei ca  nu 
se  va  produce.
      Ceea 
ce  caracterizeaza  activitatea  infractionala  in 
cazul  intentiei  depasite  este  imprejurarea 
ca,  urmarind  producerea  unui  anumit 
rezultat,  faptuitorul  savarseste  o  fapta  ce 
constituie  elemental  material  al  unei 
infractiuni,  dar  produce  un  rezultat  mai 
grav.
      In 
codul  penal,  infractiunile  praeterintentionate 
apar,  in  principiu,  ca  forme  agravate 
ale  unei  infractiuni  tip.
      Astfel, 
intotdeauna  se gaseste  in  continutul  
infractiunii  savarsite  cu  intentie  depasita, 
pe  de  o  parte,   forma  tip  a 
aceleiasi  infractiuni (primum  delictum)  care  este 
incriminat  numai  daca  se  savirseste  cu 
intentie,  iar,  pe  de  alta 
parte,    un  rezultat  mai  grav 
decat  cel  cerut  de  norma  in  cazul 
formei  tip  si  care  caracterizeaza 
infractiunea    ca  fiind  mai  grava  
sau  o  varianta  agravanta a  aceleiasi  infractiuni
(majus  delictum)  insa   faptuitorului  fata 
de  acest  rezultat  mai  grav  este 
specifica  culpei.
       Bibliografie: Constantin Mitrache – Drept penal roman – partea generala
                      Constantin Bulai, Constantin
Mitrache – Drept penal
roman – partea
generala



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.