| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Viitorul Uniunii Europene - certitudine sau necunoscuta

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
VIITORUL UNIUNII EUROPENE
CERTITUDINE SAU NECUNOSCUTĂ –
După desfăşurarea revoluţiilor
anticomuniste din partea captivã a Europei produse
în cursul anului 1989, statele care porniseră din
1957 pe drumul unificării europene s-au arătat în mare măsura nepregătite
sã-şi asume din mers marile provocări politice şi economice cu care s-au văzut brusc confruntate.
În pofida deschiderii către aderarea fostelor state satelite ale Moscovei,
noua construcţie a Uniunii Europene, fondatã
după 1992, a intrat într-o profundã crizã de identitate şi de evoluţie, diferitã faţã de perioadele de inerţie organizaţionalã sau de impas
economic din trecut. Nici ratificarea Tratatului de la Amsterdam, în urma
îndelungatei Conferinţe Interguvernamentale care
urma sã genereze un profil
radical primenit şi consolidat al noii Europe, nu a fost de naturã sã
deblocheze —criza
instituţionalã cu care
cei 15 n-au încetat sã se confrunte. Totuşi, au apărut semnele unei voinţe politice a majorităţii actorilor
importanţi din cadrul UE, cu excepţia previzibilã
a Marii Britanii.
Extinderea Uniunii Europene la 27 de ţări,
prefigurată încă din anii 90, nu are precedent în privinţa numărului de
ţări şi nici a schimbărilor pe care le implică. Extinderea Uniunii
Europene reprezintă deci o provocare atât pentru ţările membre UE, cât şi
pentru ţările candidate.
REPERE ISTORICE:
Primii paşi în construcţia
europeanã au avut loc în urmã cu aproape 50 de
ani, o datã cu semnarea Tratatului de la Paris
(1951) prin care s-a înfiinţat Comunitatea Europeanã a Cărbunelui şi a Oţelului prin
voinţa comunã a şase membri fondatori: Belgia,
Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda.
Apoi, prin Tratatul de la Roma (1957), aceste şase ţãri au hotărât crearea Comunităţii
Economice Europene (CEE) şi a Comunităţii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM). Au fost necesari 16 ani pentru a se realiza prima extindere a
Comunităţii Economice Europene de la şase la nouă membri (1973: Danemarca,
Irlanda, Marea Britanie), după care procesul de integrare s-a accelerat.
Comunitatea Europeanã a avut o evoluţie dinamicã, înregistrând unele
schimbări şi perfecţionări la nivel organizatoric
şi instituţional. Cele mai importante evenimente ale anilor 80 pentru
integrarea vest-europeană le-au constituit extinderea de la 9 la
12 membrii şi crearea
Pieţei Unice Europene.
Deşi prevăzută chiar prin Tratatul de la
Roma, Piaţa Unicã a fost impulsionată în mod deosebit de Jacques Delors începând din 1985, când
acesta a devenit preşedintele Comisiei Europene. La Summit-ul de la Luxemburg
ce a avut loc la numai şase luni după iniţiativa lui Delors, în decembrie
1985, s-a adoptat Actul Unic European, intrat în vigoare în iunie
1987.
Tratatul asupra Uniunii Europene, cunoscut
sub numele de Tratatul de la Maastricht a fost semnat la 7 februarie 1992 de
miniştrii Afacerilor Externe şi de Finanţe ai
celor 12 ţãri membre.
Particularitatea acestei noi faze constă nu
numai în modificarea conceptului de Comunitate Europeană în cel de Uniune
Europeană, dar şi în extinderea integrării de la domeniul economic la cel
monetar şi politic.
Obiectivele Uniunii stipulate în Tratat
sunt:
promovarea progresului economic şi social
echilibrat şi durabil, prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare, cu
o monedã unicã;
punerea în practicã a unei politici
externe şi de securitate comune, cu definirea în
timp a unei politici de apărare comunã. Uniunea
Europeanã dispune de un cadru instituţional unic,
format din instituţiile comunitare şi Consiliul European;
tratatul asupra Uniunii Europene abordează
nu numai domeniile economic, monetar , politic, ci şi cultura,
învăţământul şi socialul. Conceptul de  dialog social, care fusese
introdus de Actul Unic European, a fost definit de Art. 3 al Protocolului
Social de la Maastricht. Se considerã cã prin
aceste texte s-a înregistrat un progres evident
către o politicã socialã europeanã, dar Europa se
aflã încă departe de uniunea
socială.
Obiectivele Uniunii sunt prevăzute a fi
atinse potrivit condiţiilor şi ritmurilor stipulate
de Tratat, cu respectarea principiului
subsidiarităţii, aşa cum a fost el definit în
Art. 3B al Tratatului instituind Comunitatea Europeanã.
Instituţiile Uniunii Europene desemnate
sã realizeze obiectivele (Art. 7) în limita
puterilor conferite prin Tratat sunt:
Parlamentul European;
Consiliul European;
Comisia Europeanã;
Curtea de Justiţie;
Curtea de Conturi.
Consiliul şi Comisia sunt asistate de
Comitetul Economic şi Social, precum şi de Comitetul Regiunilor, ambele
având rol consultativ.
După aproximativ cinci ani de la semnarea
Tratatului de la Maastricht, au fost aduse amendamente la tratatele anterioare
şi s-a stabilit simplificarea tratatelor care înfiinţaseră cele trei
Comunităţi Europene pentru a fi adaptate la realităţile prezentului prin
semnarea unui nou tratat, cunoscut sub numele de  Tratatul de la
Amsterdam (octombrie 1997).
Tratatul de la Amsterdam introduce patru mari
domenii:
libertate, securitate şi justiţie;
uniunea şi cetăţenii săi;
politica externã eficientã şi coerentã;
problemele instituţionale.
În ceea ce priveşte formele instituţionale
lansate în vederea extinderii Uniunii Europene,
Tratatul prevede întărirea rolului Parlamentului
European, extinderea votului cu majoritate calificatã în Consiliu, structura Comisiei Europene şi modul ei de
funcţionare, precum şi consolidarea principiului
subsidiarităţii.
În anii 90 construcţia europeanã a înregistrat o dinamicã mai acceleratã, cu noi
şi importante elemente,
prin amplificarea domeniilor de integrare, prin aderarea la Uniune a încă trei ţãri - Austria, Finlanda, Suedia - şi lansarea extinderii
procesului de integrare spre Europa Centralã şi de Est.
În anul 1995, Uniunea Europeanã a trecut de
la 12 la 15 membri, prin aderarea celor trei ţări amintite mai sus. Procesul de integrare a celor trei
state poate fi caracterizat ca fiind un proces rapid, ce a necesitat numai trei
ani de negocieri (dificile), în condiţiile în care, în momentul aderării,
fiecare dintre candidate era mai bogatã decât media
Uniunii. Ritmul rapid de integrare reiese din comparaţia cu Spania şi Portugalia, amândouă mai sărace decât media
pe UE şi ale căror negocieri au durat şapte ani înainte de a deveni membre
depline în 1986.
Aderarea ţãrilor
est-europene, care sunt chiar mai sărace decât
Spania şi Portugalia, având sectoare agricole mari şi aflându-se într-un proces
dureros de tranziţie la economia de piaţã, se
aşteaptă sã fie mai
complicatã.
UE are douã obiective strategice de bazã
în ceea ce priveşte extinderea spre Est:
Primul obiectiv este crearea unei Europe care sã garanteze pacea şi
stabilitatea prin garantarea democraţiei, aplicarea
legilor, respectarea drepturilor omului şi protecţia minorităţilor.
„Impresia mea este cã cea mai bunã cale de a face
din Europa un loc mai stabil, unde suferinţele
trecutului sã dispară cu
adevărat, este sã mergem înainte cu deplina
integrare a continentului european”, declara
Günter Verheugen, Comisarul european pentru extinderea UE, într-un interviu
acordat redactorului-şef al revistei Europe la Washington.
Al doilea obiectiv îl reprezintă
crearea unei pieţe deschise şi
competitive. Acest obiectiv dã posibilitatea
ţãrilor din Europa
Centralã şi de Est, care încă suferă de pe urma
moştenirii comuniste, sã găsească şi sã ofere popoarelor lor
cel puţin oportunităţi pentru un trai
decent.
REFORMA INSTITUŢIILOR COMUNITARE
Viitorul Uniunii Europene este condiţionat de succesul procesului de reformă cu care se
confrunta instituţiile Uniunii. Ultimul moment decisiv al dezbaterii şi
stabilirii mizelor acestui proces îl constituie Consiliul European
de la Nisa, din decembrie 2000.
Sintetizând modificările introduse de noul
tratat la nivelul reformării instituţiilor Uniunii, voi puncta, în cele ce
urmează, cele mai importante aspecte:
Comisia Europeana
– În ceea ce priveşte
componenta acesteia,
începând cu anul 2005, Comisia va avea în
structura ei câte un reprezentant al fiecărui stat membru, urmând ca, o
dată cu aderarea actualelor state candidate, numărul membrilor comisiei sa
fie inferior numărului statelor membre. Membrii Comisiei vor fi aleşi prin
rotaţie. De asemenea, a fost modificată procedura de numire a membrilor Comisiei. Fiecare stat
membru trebuie să-şi propună reprezentantul în Comisie, după care
Consiliul de Miniştri este însărcinat să desemneze Preşedintele şi
membrii Comisiei cu o majoritate calificată de voturi si nu cu unanimitate ca
până acum. Aprobarea finală este dată de Parlament.
Rolul Preşedintelui Comisiei Europene a fost
întărit prin sporirea puterii sale de decizie la nivelul organizării interne
a Comisiei, conferindu-i-se atribuţia de a delega responsabilităţi membrilor
acesteia, ca si aceea de a remania Comisia pe parcursul mandatului său. De
asemenea, Preşedintele poate numi, cu aprobarea celorlalţi membri ai
Comisiei, vice-preşedinţii acesteia.
Parlamentul European – Noua
repartizare a locurilor în Parlament a fost
regândită în perspectiva unei Uniuni extinse la 27 de state membre. Aceasta
va fi aplicată începând cu anul 2004, anul viitoarelor alegeri la nivel
european. Dacă Tratatul de la Amsterdam prevedea limitarea locurilor
în Parlament la 700,
Tratatul de la Nisa a decis un număr-plafon de...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.