| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Victor Daimaca - Astronomul Mehedintean

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Victor Daimaca
astronomul mehedinţean
Născut la 22 august 1892 în Drobeta
Turnu-Severin, din părinţii Maria şi Dumitru Daimaca, mici negustori,
Victor Daimaca va fi rămas
în istorie ca fiind singurul român ce a descoperit comete, care, de altfel,
îi poartă numele.. A absolvit Liceul ,,Traian” din Drobeta Turnu-Severin,
apoi Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, având în faţă figuri legendare
de dascăli: Gheorghe Ţiţieica, D. Pompeiu, A. Davidoglu şi N.
Coculescu.
Interesul lui Victor Daimaca pentru
cercetări astronomice este urmarea preocupărilor
din tinereţe. Într-un număr din 1965 al revistei ,,Ramuri”, Daimaca îşi
publica amintirile de pe vremea când era elev al Liceului ,,Traian”, oraşul
său natal: ,,Aveam 14 ani când, într-o dimineaţă de august, în 1907, am
văzut pentru prima dată o stea cu coadă: era cometa Daniel… Am format
societatea astronomică <>, în care ţineam
prelegeri după cursul elementar de cosmografie al lui Spiru Haret. Seara
făceam observaţii pe malul Dunării, la orizont deschis, iar rezultatele le
trimiteam lui Victor Anestin la Bucureşti. Doream să ne cumpărăm o lunetă,
dar bani nu aveam, aveam numai speranţe.”
Pasionat de firmament, şi-a ,,contruit” un
observator astronomic în podul casei – o casă cu etaj, ,,semeaţă” pe atunci în mahalaua olarilor.
Dotarea astronomică era: o masă, o hartă a cerului, un binoclu Zeiss care
mărea de 6 ori, un scaun, un ,,vizor” de 5-6 ţigle scoase din acoperiş,
spre emisfera de sud…
Când a absolvit liceul, în 1913, era deja
astronom amator, iniţiat în multe taine cereşti. La biblioteca liceului a
găsit lucrări de popularizare a astronomiei, de Camille Flammarion:
,,Ce este cerul ?”,
,,Astronomie Populară”, ,,Stelele şi
curiozităţile cerului”, ,,Pământurile cerului”, volume mari cu gravuri numeroase,
foarte interesante. Ştia constelaţiile în amănunt, numele stelelor,
urmărea deplasarea planetelor vizibile cu ochiul liber prin zodiac; îi erau
cu-noscute nebuloasele din catalogul lui Messier, fiindcă le văzuse de sute
de ori. În 1910 a găsit cu binoclul pla-neta Uranus, în constelaţia
Arcaşul, folosind ,,Efemerida…”, publicată în anuarul astronomic al lui
Flammarion din acel an. Avusese ocazia să vadă patru comete strălucitoare
şi alte trei slabe, cu binoclul. Ele fuseseră anunţate la timp de revista
Orion.
Printre cometele slabe, numite telescopice,
era şi cometa Halley, găsita în septembrie 1909 pe un clişeu fotografic,
în Germania, de către Max Wolff, directorul Observatorului de Fizică din
Heidelberg. Cu cât se
apropia de Soare, strălucirea cometei
creştea şi se dezvolta, astfel încât în primăvara anului 1910 trebuia să
ajungă vizibilă cu ochiul liber şi Victor Daimaca a reuşit să facă acest
lucru. A constatat că era de magnitudinea 6, se găsea în constelaţia
Peşte, la sud de pătratul lui Pegas. A scris imediat
lui Victor Anestin cele întâmplate, care a publicat acest lucru în revista
Orion şi în ziarul Universul. Era singurul din ţară care văzuse cu ochiul liber
cometa.
În anul 1911, prin luna august, ziarele au
anunţat că s-a ivit pe cer o cometă descoperită de Brooks, în constelaţia
Lebăda, cometă pe care Victor Daimaca a găsit-o cu binoclul. Fiindcă
această cometă  se apropia de Soare, a ajuns strălucitoare, cu coada de
10 grade lungime. În anul următor a descoperit cometa Quinisset în
constelaţia Şarpele şi cometa Delaran în Ursa Mare, după indicaţiile
revistei Orion, amândouă fiind vizibile cu binoclul. Însa, în 1913,
terminarea liceului a însemnat şi părăsirea tuturor acestor
preocupări.
După absolvirea facultăţii, Victor Daimaca
s-a stabilit în Târgu Jiu. Aici a fost profesor de matematică la Şcoala
normală din Târgu Jiu, riguros şi tenace, urmărindu-şi elevii, cu laude
şi mustrări, cu lucrări şi întrebări.
Întunericul, la propriu şi chiar la
figurat, i-a întreţinut pasiunea observaţiilor astronomice: pe 20 septembrie
1938, uzina electrică din Târgu Jiu a luat foc şi oraşul a rămas în
întuneric; a venit războiul şi s-a impus camuflajul – ,,prilej de a face observaţii mult
mai bune, fiindcă luminile oraşului slăbesc foarte mult imagine
stelelor.”
În 1943, după peste 30 de ani de la
observaţiile din timpul liceului, s-a ivit ocazia de a observa cometa Whipple.
În timpul liber putea să cerceteze cerul şi să urmarească cometa. Însă
în luna mai 1943, cometa Whipple nu se mai vedea nici cu binoclul. Atunci s-a
hotărât pentru prima dată să caute comete noi. Neştiute de nimeni ar fi
devenit comete româneşti, fiindcă în cataloagele internaţionale nu se
găsea nici o cometă descoperită în ţara noastră.
Putea descoperi cu binoclul comete slabe,
până la magnitudinea a 9-a, avea un atlas ceresc Dien-Flammarion cu stelele
şi nebuloasele până la aceeaşi magnitudine 9. Observatorul său era un
stâlp de gard oarecare, unde rezema binoclul. În noaptea de 3 septembrie,
după îndelungi cer-cetări, spre zorii zilei a îndreptat binoclul spre
constelaţia Lynxul. A vă-zut în câmpul binoclului o steluţă cu aspect
suspect lângă alte stele, ce părea a fi o pată rotundă, alburie, difuză
şi era extrem de mică. A cercetat  atlasul şi în regiunea cu pricina
erau notate stelele din câmpul binoclului, dar steluţa ciudata
nu.
Ştia că o cometă, oricât de departe ar fi
şi ca atare oricât de mică ar părea, trebuie să se deplasesze printre
stele. N-a putut însă continua cercetarea deoarece se lumina de ziuă. În a
doua noapte a găsit-o deplasată spre Ursa Mare la 2 grade depărtare de locul
iniţial. Era deci o cometă! În noaptea următoare, 5 septembrie, ajunsese
şi mai departe. Poziţiile pe care aceasta le ocupa succesiv pe cer le-a notat
pe atlas, a apreciat deplasarea diurnă a astrului şi direcţia în care se
mişca pe cer. A făcut o schiţă cu poziţiile viitoare ale cometei, pentru
câteva nopţi, cu ste-lele vecine şi pe unde urma să treacă, iar apoi a
trimis la Bucureşti Observatorului Astronomic următoarea telegramă:
,,Cometă nouă, mă-rimea a 8-a în Lynxul, pe linia Alfa – Gemini – Ipsilon Ursa Mare, deplasare diurnă
2 grade spre omicron Ursa Mare”, telegramă care a ajuns la destinaţie după
3 zile. Întârzierea s-a datorat interpretării acesteia de către Gestapo-ul
german, care a crezut că este o telegramă cu conţinutul convenţional de
spionaj, mai ales că în 1943 era la Târgu Jiu un lagăr de deţinuţi
politici. Convinşi apoi că telegrama avea conţinut astronomic, i-au dat
drumul. În dimineaţa zilei de 9 septembrie 1943 Observatorul din Bucureşti a
identificat cometa descrisă de Victor Daimaca şi a comunicat telegrafic
descoperirea şi poziţiile cometei Biroului Central de telegrame astronomice
al Uniunii Astronomice Internaţionale de la Copenhaga care le-a trimis în
toată lumea. Cometa nu mai fusese observată de nimeni înainte şi de aceea a
primit numele Daimaca 1943c.
La 16 decembrie seara, a găsit cu binoclul o
cometă în regiunea sudică a constelaţiei Aquarius. Observatorul a trimis
constatarea sa la Copengaga, fără să mai piardă timpul cu identificarea
astrului. S-a dovedit însă că era vorba de cometa Van-Gent, găsită la
Observatorul Astronomic de la Johannesburg din Africa de Sud de către
americanul Peltier (tot un amator). Telegrama sa ajunsese la Copenhaga înainte
de telegrama românului, cu toate că acesta o decoperise înantea lui. Cometa
a fost numită Cometa Van Gent – Peltier – Daimaca.
A mai descoperit, în ordine cronologică: la
30 iulie 1945 – cometa
Kopf (ce a fost ulterior descoperită de un german, cometa purtând numele
acestuia, deoarece telegrama lui Daimaca nu a ajuns
în timp util la Copenhaga); apoi la 5 septembrie 1946 cometa Gracobini-Zinner;
la 14 octombrie 1947 cometa Encke; la 22 iunie 1948 a descoperit Cometa Honda,
iar la 25 iulie 1955, pe când era în deplasare la Târgu Jiu, a descoperit
Cometa Bakharov.
Astronomul severinean Victor Daimaca a
realizat un total de 7 comete, descoperite fără nici o indicaţie din afară,
dintre care 2 noi. A primit felicitări din partea Observatorului din
Bucureşti. Societatea astronomică a Pacificului din San Francisco i-a trimis
o medalie din bronz, cu numele său gravat pe ea, în amintirea primei
descoperiri.
Figură legendară, profesorul Daimaca, o
altă ipostază mioritică, ne propune, în fond, aceeaşi tuburătoare
perspectivă: trista, dar senina integrare în Univers
a individului român.
Ca un pios omagiu adus marelui astronom, la
Liceul ,,Traian” a luat fiinţă în 1973 un cerc de astronomie care îi
poartă numele, iar în 1976 a fost construit aici un observator astronomic
menit să eternizeze numele lui Victor Daimaca, într-o formă inedită, între
Bucureşti şi Timişoara.
Bibliografie
Mehedinţi – Timp şi istorie, Nicolae Ieva şi Ovidiu Vişan, Editura
Hermes, Drobeta Turnu Severin, 1994;
Andromeda,
buletin informativ intern al Observatorului
Astronomic Popular din Bucureşti, 1969;
Orion, revista Cercului de Astronomie ,,Victor Daimaca”.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.