| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Varful Carpatilor

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Varful
Carpatilor
         Toate popoarele au
cîte un bărbat, în care au întrupat idealul virtuţilor şi însuşirilor,
ce ar dori să găsească în domnitorul lor: numele şi faptele acestor bărbaţi îndumnezeiţi ce fac o
fală, o proprietate naţională şi, din neam în neam, din veac în veac,
aureola de slavă ce-i înconjură, creşte şi se sporeşte mai mult şi ce
este mare, frumos, vitejesc se datoreşte geniului şi braţului lor. Un
asemenea bărbat a avut şi Moldova: Ştefan cel
Mare.
         Nici un domn
înaintea sau în urma lui nu
a ajuns la cinstea şi la pomina sa; nici unul nu
şi-a păstrat între moldoveni şi, pot zice, între români, un nume aşa de
drag, aşa de curat aşa de popular ca al lui; încă astăzi, aproape de patru veacuri şi jumătate după
moartea sa, Ştefan cel Mare
este idealul poporului nostru; el întrupează patriotismul, vitejia, dreptatea, bunătatea, în
sfîrşit, toate însuşirile unui mate domn, ale unui geniu
scutitor.
         Numele său nu mai
puţin răsună astăzi, decît în frumoasele timpuri, cînd steagurile sale
fîlfîiau falnic din vîrful Carpaţilor pînă la ţărmurile Dunării şi
ale Mării Negre; încă şi
astăzi pe înaltul munţilor şi în adîncul văilor, în orşe şi în sate,
în palaturi şi în bordeie, pretutindene numele său se pomeneşte cu
mîndrie şi recunoştinţă de tot acela ce se zice român. Locuitorul ce nu
ştie rugăciunea Duminicii îţi va spune toate isprăvile sale şi ce este
mai mult, va datori lui tot ce-i pare mai ciudat, mare, vitejesc şi chiar
neînţeles în pămîntul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice
şanţ, întrebă-l cine le-a făcut, el îţi va răspunde: Ştefan cel Mare. Orice pod, orice fîntînă, orice biserică,
orice curte sau palat vehi, el le va datori eroului său. Orice bunătate,
orice aşezămînt, a cărui rămăşiţă se mai tărăgănează pînă
astăzi, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înţelepte, Ştefan
-Vodă le-a urzit, îţi va zice el, şi iar Ştefan Vodă. În sfîrşit,
acest domn pentru moldoveni cuprinde toate faptele istorice, toate monumentele,
toate isprăvile şi aşezămintele făcute de cinci veacuri de atîţea
stăpînitori, precum elinii datoresc lui Ercul toate lucrurile de vitejie
făcute de sute de eroi.
          Mormîntul
acestui mare Domn nu este mai puţin sfinţit de către români de cît al lui
Mahomed la musulmani, şi cinstirea (cultul) ce-i
păstrează românii s-a
întins pînă acolo, încît
mulţi îi zic Sfîntul
Ştefan chiar şi astăzi, întocmai ca şi arabii, care au îndumnezeit pe
Napoleon sub numele de Bunaberdi.
           Şi
în adevăr, Ştefan cel Mare în nimic nu s-a arătat mai pe jos de straşnica
sa pomină. El era adevărata căpetenie de noroade, adevăratul Domn în
toată puterea cuvîntului. Nici una din însuşirile cu care poeţii şi-au
plăcut a împodobi pe poruncitorii naţiilor nu-i lipsea: vitejie, duh mare, iubire de dreptate
unită cu o cuvenită tărie
de suflet, ca să-i insufle
totodată cinste şi
dragoste, adevărată înţelegere a duhului poporului şi a treburilor
sale; iubirea patriei mai mult ca iubirea tronului
său şi în sfîrşit acele virtuţi casnice, acea smerenie ce arată toate
isprăvile nu sieşi, ci Dumnezeului.
    
,,Fostau acest Ştefan Vodă om nu mare la stat, mînios şi degrabă
vărsător de sînge nevinovat; de multe ori la ospeţe omora fără judeţ.
Altmiteri, era om întreg la fire, neleneş, şi lucrul său îl ştia să-l
acopere şi unde nu gîndeai acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter,
unde era nevoie însuşi se vîra, că văzîndu-l ai săi, să nu se
îndărăpteze şi pentru aceea rar război de nu biruia. Şi unde biruiau
alţii, nu pierdea nădejdea, că silinduse căzut jos se ridica deasupra
biruitorilor… Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zic sveti Ştefan
Vodă, nu pentru suflet, ce este în mîna lui Dumnezeu, că el încă au fost
om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile nimenea din
domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns."
                                                                                                      
Grigore
Ureche
     
   
,,Colindînd Moldova de la un capăt la altul, fie pentru a-l urmări după
bătălie, fie pentru a întări din vreme hotarele,- ori făcînd dreptatea
care o cerea nesăvîrşitul lanţ de osteneli şi de jertfe,- nu se putea ca
în                                                                                                                                                        
sufletul poporului să nu se sape adînc şi temeinic numele lui ŞEFAN CEL
MARE, pentru ca după atîtea veacuri să nui aflăm amintirea încă
puternică. Ea se găseşte în mulţimea de povestiri cu privire la
bătăliile, ctitoriile şi daniile sale, în marele număr de legende, pe care
numai închipuireale poate îndreptăţi, ca şi în simplele pomeniri ale
numelui de ŞTEFAN - VODĂ pînă la care depărtarea în vreme nu are nevoie
să fie cea adevărată."
                                                                                                       
Tudor
Pamfile
         STEJARUL LUI
ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÎNT
       Legenda glăsuieşte că acum
cinci sute de ani, Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, a avut în apropierea
satului Cobîlnea o luptă crîncenă cu tătarii, pe care i-a biruit,
alungîndu-i din ţară.
       Şi,după cum era datina în
acele vremuri, după fiecare bătălie cîştigată se ridica o biserică sau o
mănăstrire. Aşa dar, Ştefan Vodă a înălţat o bisericuţă de lemn la
marginea satului lîngă un stejar tînăr, la umbra căruia se odihnea în
timpul luptelor sau în clipele de răgaz...
       După aceea stejarul a
început să crească ca din apă, întinzîndu-şi ramurile viguroase în
toate părţile. Neumbrit de alţi arbori, tulpina creştea mai mult în
grosime, iar creanga se rotungea prin părţi. Se povesteşte că în vremurile
de cumpănă, cînd năvăleau turcii sau tătarii, în scorbura acestui stejar
falnic ar fi fost ascunse obiecte de mare preţ. Cu timpul, scorbura stejarului
s-a închis cu lemnul copacului, tăinuind în tulpină comori
nenumărate.
       Nici iernile aspre, nici
hoardele străine, care s-au abătut asupra acestor locuri nu au fost în stare
să-l înfrîngă. Stejarul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt se înalţă
viguros şi falnic spre cer, amintind de gloria luminatului Domn.
       Însă, legenda spune că
odată, într-o zi de primăvară, pe şesul Trotuşului, nu departe de satul
Borzeşti, unde s-a născut Ştefan, se încinse un joc, cunoscut sub numele de
,,Tătarii". Ceata era
împărţită în două tabere, una sub comanda lui Gheorghe, un copilandru cu
plete negre şi ochi de mure, ce erau ,,tătarii" iar cealaltă sub comanda lui
Ştefăniţă, ce erau moldovenii. Fiecare copil era înarmat cu săbii de
şindrilă, cu suliţe de trestii  şi lupta începu, de clocoteau văile
Trotuşului.
       Bătălia crîncenă a ţinut
cît a ţinut, dar, în sfîrşit, a cîştigat ceata lui Ştefăniţă, care
avea darul de a se război de la tatăl său.Atunci, îl prinseră pe hanul
tătarilor, Gheorghe, şi-l legară de de creanga unui stejar, martor la
,,lupta" copiilor. Deodată, pămîntul începu a se
zgudui. Liniştea copiilor a fost răspicată. Sus, pe deal, se apropia tot mai
mult o oaste întreagă de soldaţi, lăsînd în urma lor rîuri de foc şi
sînge şi se auzea ,,Tătarii! Tătarii! Fugiţi, vin tătarii!". Băieţii au
luat-o la fugă, uitînd de micul Gheorghiţă, care atîrna pe creanga
stejarului. În acel moment o sută de săgeţi şi o sută de suliţe se
înfipseră în trupul băietanului.
       Treizeci de ani
au trcut după acea
întîmplare şi micul Ştefan, schimbînd sabia de lemn pe paloşul de oţel,
ajunsese să fie numit Domn al Ţării Moldovei, dar un gînd îl urmărea din
copilărie, cînd îşi amintea de micul Gheorghe ucis de tătari şi, oriunde
s-ar fi dus, orice ar fi făcut, chipul cel oacheş şi drăgălaş i se
înfăţişa necontenit, cerîndu-i parcă răzbunare.
        A răzbunat Ştefan
moartea prietenului său, procedînd la fel cu hanul tătarilor cum a procedat
el cu Gheorghe, însă durerea din suflet, a rămas pentru
totdeauna.
          
   
   ,,Într-însul
găsise poporol românesc cea mai deplină şi mai curată icoană a sufletului
său: cinstit şi harnic, răbdător fără să uite
şi viteaz fără cruzime, straşnic în mînie şi senin în iertare,
răspicat şi cu măsură în grai, gospodar şi iubitor al lucrurilor
frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că vin
printrînsul de aiurea şi de mai sus. Şi cu cît se vede această icoană mai
limpede, cu atît se înţelege mai desăvîrşit şi se iubeşte mai mult, cu
atîta şi viitorul se vesteşte mai bun, căci atunci neamul merge pe drumul
strămoşului cuminte".
                                                                                                       
Nicolae Iorga 
                   
                         
ŞTEFAN CEL MARE ŞI
SFÎNT
         Domn al Moldovei
(1457-1504), fiu al lui Bogdan al II. Una dintre personalităţile de excepţie ale istoriei
româneşti, voievod ajuns legendar la scurtă vreme după dispariţia sa.
Ocupînd tronul cu ajutorul lui Vlad Ţepeş, a adus o politică de întărire
a domniei, descurajînd tentativele adverse şi înconjurîndu-se de oameni de
încredere, pe care i-a ridicat în rang, aşezîn -
dui în cetăţile
strategice ale Moldovei. Stabilitatea internă, rod al unei politici de maximă
eficienţă, a făcut din Moldova o forţă militară ("poarta creştinătăţii") în faţa pericolului ottoman şi un
partener respectat în relaţiile internaţionale. Prima parte din...



Curs valutar
Euro4,5552
Dolarul american4,2149
Lira Sterlina5,2643
Gramul de aur168,5557
Leul moldovenesc0,2162
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.