| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Urbanismul si efectele lui asupra mediului

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Urbanismul şi efectele lui
asupra mediului
Motto:
Provocarea lansată umanităţii are o
structură profundă. Suntem posesorii informaţiei, tehnologiei şi ai unei
conştiinţe a lucrului ce trebuie realizat. Singura întrebare ce apare este:
“Putem oare să rezolvăm această problemă? Poate oare o specie capabilă
să formuleze o teorie care să reflecte naşterea universului, să
implementeze o strategie pentru construirea unui sistem economic durabil din
punct de vedere al mediului?”
       Lester Brown –
Probleme globale ale omenirii
De‑a lungul istoriei sale omul a cunoscut o evoluţie ascendentă,
înregistrând în mod continuu noi şi noi descoperiri. Această afirmaţie
este destul de evidentă dacă privim sfârşitul mileniului doi: avionul
supersonic, trenurile de mare viteză, blocurile “zgârie‑nori”, explorarea spaţiului cosmic
ş.a.m.d. Drept urmare, amprenta dominantă a acestui secol o constituie
nivelul de cunoaştere tot mai ridicat al umanităţii şi, în consecinţă,
nivelul de trai al acesteia înregistrează astăzi în ţările dezvoltate,
cota cea mai ridicată din istorie (acesta fiind determinat de transpunerea în
practică a descoperirilor din activitatea de cercetare‑dezvoltare).
       Tendinţa de dezvoltare tot mai accentuată capătă un caracter
exploziv ca urmare a creşterii şi diversificării producţiei, a
productivităţii activităţii economice tot mai ridicate, a metodelor,
tehnicilor şi tehnologiilor utilizate, tot mai competitive.
       Dar, nu trebuie uitat că primul factor care a stat la baza
dezvoltării umane l‑a
constituit mediul înconjurător: apă, aer, sol, subsol,
vegetaţie şi faună din care omul a extras fără încetare, uneori până la
epuizare resursele necesare – materii prime: lemn, sare, fier, cupru, cărbune, petrol, apă,
substanţe chimice –
fără de care nu ar fi putut înregistra progresul ce caracterizează astăzi
omenirea.
       În evoluţia sa, acest progres ştiinţifico‑tehnic, s‑a materializat într‑o agricultură mecanizată şi
chimizată, într‑o
industrie automatizată şi robotizată, în mijloace de transport din ce în
ce mai rapide, mai confortabile şi mai eficiente, omul stabilindu‑şi habitatul întâi în aşezările
rurale, apoi în oraşe care s‑au dezvoltat atât pe orizontală cât şi pe
verticală.
       În prezent, între progresul ştiinţifico‑tehnic şi noţiunea de urbanism se află o relaţie directă:
progresul a determinat dezvoltarea oraşelor şi intensificarea activităţii
economico‑sociale.
Urbanismul
reprezintă o activitate de interes general, cu caracter continuu, care se
desfăşoară pe întreg teritoriul naţional, având la bază principiul dezvoltării durabile
– sustainable growth – adică, deciziile generaţiei prezente trebuie să asigure
dezvoltarea societăţii fără a compromite dreptul generaţiilor viitoare la
existenţă şi dezvoltare.
Activitatea de urbanism are următoarele
obiective principale:
determinarea structurii funcţionale a localităţii,
utilizarea raţională şi echilibrată a terenurilor necesare
funcţiunilor urbanistice din localităţi,
asigurarea unei locuiri corespunzătoare nevoilor oamenilor, în
general, a unui nivel de trai decent,
asigurarea condiţiilor pentru
satisfacerea unor nevoi speciale ale copiilor, persoanelor vârstnice şi a
celor handicapate,
asigurarea esteticii compoziţionale în realizarea cadrului
construit şi amenajarea cadrului natural din localităţi,
protejarea populaţiei şi a cadrului natural şi construit de
poluare şi de riscurile naturale şi tehnologice previzibile,
protejarea, conservarea, punerea în valoare şi revitalizarea
monumentelor istorice, precum şi a patrimoniului natural.
       Activitatea de amenajare a teritoriului
şi de urbanism este finanţată în principal din bugetul de stat şi din
bugetele administraţiilor comunelor, oraşelor şi judeţelor, dar pot
participa şi alte persoane juridice şi fizice.
       Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului,
celelalte ministere, alte organe ale administraţiei publice centrale,
consiliile judeţene, orăşeneşti şi comunale pot solicita informaţii în
legătură cu proiectele majore de dezvoltare ale agenţilor economici, care
sunt apreciate ca fiind necesare pentru activitatea de amenajare a teritoriului
şi de urbanism la nivel naţional, respectiv local.
       Documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism
constau din următoarele:
planuri de amenajare a teritoriului,
planuri de urbanism,
regulamente de urbanism.
       
Planurile de urbanism sunt:
- planul urbanistic general,
- planul urbanistic zonal,
- planul de dezvoltare locală
şi reglementează utilizarea terenurilor şi
condiţiile de ocupare a acestora cu construcţii.
       
       Regulamentele de urbanism sunt documentaţii cu caracter de
reglementare şi cuprind prevederi referitoare la modul de utilizare a
terenurilor precum şi de amplasare, realizare şi utilizare a construcţiilor.
Acestea sunt redactate sub forma unor texte scrise, însoţite, dacă este
cazul de scheme desenate explicative.
       Pe baza Planului Urbanistic General sau a Planurilor de Dezvoltare
Locală, autorităţile administraţiei publice locale eliberează:
certificatul de urbanism, autorizaţia de construire, autorizaţia de
funcţionare, autorizaţia de schimbare a destinaţiei.
De asemenea, urbanismul se află în relaţie
de intercondiţionare şi cu mediul
înconjurător, oraşul fiind în mare măsură
dependent de ecosistemele care îl înconjoară. Astfel, efectele modificatoare
ale activităţii economico‑sociale desfăşurate într‑o aşezare urbană asupra mediului
sunt mai evidente, ca intensitate şi răspândire – decât în cele rurale – în ultimele patru decenii,
datorită dezvoltării industriei, transporturilor şi comerţului şi
practicării unei agriculturi intensive. Drept urmare, ecosistemul urban este
ecosistemul cu cel mai înalt grad de artificializare, parametrii ecologici
care caracterizează calitatea mediului au suferit modificări în compoziţia
chimică – atmosferă,
sol şi apă – în urma
activităţii menajere şi industriale.
Din numeroasele
elemente ce alcătuiesc ecosistemul urban, resursele umane sunt influenţate
în mod direct. În istoria umanităţii dezvoltarea oraşelor a avut efecte de
sensuri contrare:
pozitive: la început, a fost un factor
de dezvoltare, în oraşe apărând primele manufacturi – germeni ai industrializării,
s‑a mărit numărul de
locuri de muncă, au crescut veniturile populaţiei, s‑a dezvoltat cultura, au apărut
primele universităţi etc.;
negative: pe parcursul dezvoltării a
avut loc o explozie demografică, care a dat naştere la fenomene dereglatoare
pentru activitatea normală: şomaj, lipsa locuinţelor şi aglomerarea lor,
lipsa hranei.
În consecinţă, echilibrul balanţei
resurselor umane devine instabil la nivel local, regional, naţional şi
mondial, ca urmare a migrării populaţiei rurale cu venituri mici, sau a celei
din zonele afectate de evenimente naturale, etnice, religioase sau militare
şi, drept consecinţă, a concentrării populaţiei în marile oraşe. În
aceste condiţii este greu de determinat cum vor fi asigurate alimentele,
locuinţele, asistenţa medicală şi educaţia. În urma activităţii umane
din industrie, agricultură, transporturi, turism etc., elementele biocenozei
şi biotopului din ecosistemul urban cad pradă poluării.
Principalul factor al poluării oraşelor
este industria; aceasta fiind o cauză a dezvoltării aşezărilor urbane.
Între industrie şi urbanism există o intercondiţionare, industria fiind un
factor sine qua non al
urbanizării, şi, prin urmare, acolo unde există industrie există şi
poluare.
Industria, ca activitate economică, eliberează în aer, substanţe chimice,
particule şi gaze (dioxid de carbon (CO2), monoxid de carbon (CO), hidrocarburi nearse, amoniac
(NH3)), prafuri
industriale; deversează în apă şi în sol reziduuri industriale nocive
atât plantelor cât şi animalelor etc.
Până nu demult, energia folosită în
industrie era dată de arderea cărbunilor, lemnelor şi produselor petroliere,
care provoca o importantă poluare a oraşelor. Industrializarea excesivă care
a caracterizat oraşele ultimelor decenii a fost cauza esenţială a creşterii
concentraţiei de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă; dacă la începutul revoluţiei industriale
– cu baza energetică
axată bazată pe petrol şi cărbuni – procentul de dioxid de carbon în atmosferă nu era decât de
0,030; astăzi acesta a ajuns la valoarea de 0,033, iar pentru anul 2050 se
prefigurează o valoare de 0,060.
Un alt exemplu reprezentativ al poluării
industriale este dat de freoni (compuşi chimici utilizaţi în industria
cosmeticelor şi pentru  instalaţii frigorifice) care, ajunşi în
straturile superioare ale atmosferei, sub influenţa radiaţilor ultraviolete
de mare intensitate, se descompun eliminând clor, fluor etc., care atacă
ozonul din atmosferă.
Trebuie adăugate încă două exemple
edificatoare:
La 3 decembrie 1989 în Bhapal (India) o
scurgere apărută la uzina de pesticide a firmei Union Carbide otrăveşte
aerul cu metilisocianidă, ucigând 3600 de oameni şi îmbolnăvind 100 000,
dintre care 50 000 rămânând pentru, tot restul vieţii
invalizi.
La 26 aprilie 1986, Cernobîl (Ucraina),
un accident la centrala nucleară distruge reactorul şi aruncă în aer 5 tone
de combustibil; un nor radioactiv ocoleşte Globul de mai multe ori, afectând
în special Ucraina, Belarus, Finlanda, Polonia, Germania, Moldova,...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.