| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: "Unicitatea" Rusiei - baza teoretica a eurasiatismului

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
“Unicitatea” Rusiei - baza teoretică a
eurasiatismului
Aceasta abordare propune un alt mod de
abordare a procesului de formare a Rusiei moderne şi încearcă să
fundamenteze “unicitatea” Rusiei, baza teoretică a eurasiatismului.
“Rusia post-comunistă se află în cadrul unor
graniţe care nu au precedent istoric. Ca şi Europa, ea  va trebui să
consacre cea mai mare parte a energiei sale pentru a-şi defini
identitatea” (H. Kissinger, “Diplomacy”, pag. 25). Ce va face Rusia?
Va cocheta, în continuare, cu iluzia imperială? Cu
alte cuvinte, se va întoarce la problematica istorică, la modelul pe care l-a
urmat timp de secole? Vom asista la o direcţionare a energiilor sale spre Est,
devenind un participant mai activ în Pacific, zona care va “juca” multe
dintre mizele secolului 21? Priorităţile sale strategice vor fi îndreptate
spre Sud, acolo unde lumea islamică presează şi formulează sfidări la care
cu greu se va găsi răspuns? Sau, dimpotrivă, Rusia va sta mai mult
îndreptată cu faţa spre Europa în aspiraţia de a institui un parteneriat
cu Uniunea Europeană cu care, de fapt, împarte continentul?
Versiunea slavofilă a eurasiatismului are
drept premise poziţia geopolitică a Rusiei şi particularităţile care o
individualizează atât în raport cu Vestul, cât şi cu Estul. Unul dintre
reprezentanţii eurasiatismului, membru al Academiei Ruse de Ştiinţe ale
naturii, subliniază: “Poziţia geopolitică a
Rusiei este nu numai unică, ea este realmente decisivă atât pentru ea
însăşi, cât şi pentru lume…Fiind situată între cele două
civilizaţii, Rusia a fost o verigă esenţială între ele, a asigurat un
echilibru civilizat şi o balanţă mondială a puterii”.
Slavofilii consideră că imperiul rus, spre
deosebire de cel englez, francez, otoman, este “organic”, întrucât este generat şi
întreţinut de o arie geopolitică comună, de o economie comună şi de
cerinţe de securitate comune. El nu ar fi altceva decât expresia politică a
unei “entităţi culturale polietnice” în care “grupuri de popoare şi
naţionalităţi au coexistat paşnic”.
Este interesant cum
văd slavofilii renaşterea Rusiei. În primul rând, prin întărirea autorităţii centrale, care
ar putea garanta un statut respectat al Rusiei, ar feri poporul de anarhie, de
tot felul de conflicte şi fenomene arbitrare. În al doilea rând, prin
“filtrarea” foarte atentă a influenţei occidentale, prin afirmarea
filonului cultural clasic alcătuit din valori ortodoxe şi slavone.
Occidentul este perceput ca un rival, ca o ameninţare. De aceea slavofilii se şi opun integrării
Rusiei în instituţiile economice politice şi militare occidentale,
întrucât procesul integrator ar putea restrânge suveranitatea naţională;
ca alternativă, reprezentanţii acestei orientări propun o întoarcere la
resursele proprii, la modelele şi principiile pe care Rusia le-a testat de-a
lungul evoluţiei sale istorice. În ceea ce priveşte politica externă,
slavofilii recomandă ca prioritate protejarea minorităţii ruse din fostele
republici sovietice, precum şi revenirea la sistemul de alianţe
tradiţionale, constând în relaţii strânse cu Serbia, cu ţările arabe,
Cuba, Coreea de Nord, India (A. Sergounin, “Russian
Foreign Policy Thinking: Redefining Conceptions”). 
Influenţa politică a slavofililor este
redusă, întrucât adepţii săi nu au acces direct la nivelul efectiv al
luării deciziilor; nu acelaşi lucru se poate spune despre influenţa lor
intelectuală, considerabilă dacă avem în vedere că partizanii săi sunt
grupaţi în jurul unor ziare şi reviste cu ecou în viaţa publică a Rusiei,
precum “Den”, Naş Sovremenik”, Maladaia Gvardia”.
Am insistat asupra
acestei variante, pentru că ea ilustrează foarte bine zbaterea reală a
Rusiei, seducţiile pe care le exercită tot felul de idei care au acompaniat
dezvoltarea acestei ţări (cum a fost, de pildă, ideea imperială) şi
numeroasele capcane în care pot cădea autorii care, ataşaţi fiind de
modelele clasice, de valori tradiţionale, nu percep la dimensiunea reală
importanţa pe care viaţa modernă o are în reconfigurarea tuturor ideilor
şi modelelor despre dezvoltare. A preconiza, aşa cum procedează
eurasianiştii în general şi slavofilii cu deosebire, desprinderea Rusiei de
procesele integratoare moderne înseamnă implicit condamnarea acestei ţări la rămânere în urmă, la conservarea, dacă nu la accentuarea decalajului dintre ea şi
lumea dezvoltată.
Ni se pare absolut
întemeiat îndemnul eurasianiştilor privind o întoarcere a Rusiei asupra ei
însăşi. Fără acest examen sincer şi sever, nimic durabil nu se poate
construi. O astfel de întoarcere, repetăm nu numai oportună, dar chiar
imperativă, nu poate fi decât un moment, o etapă pregătitoare, un prilej de evaluare
realistă, de definire a priorităţilor. Un moment care capătă valoare dacă
întemeiază ceva, dacă deschide un orizont de înaintare, dacă prefigurează
o strategie orientată cu faţa către viitor. A imagina procesul de dăltuire a viitorului doar în
aceşti termeni, mai mult, a construi, în mod deliberat, a fundamenta o anume
izolare a Rusiei prin desprinderea ei de tumultul vieţii contemporane, ni se
pare un demers fără consistenţă politică şi fără valoare naţională.
Prin urmare, problema fundamentală a eurasianiştilor este că face din
unicitatea Rusiei motiv şi temei de izolare şi nu punct de pornire pentru
participarea cu summum-ul său de particularităţi la procesele de modernizare
şi dezvoltare contemporane, în afara cărora Rusia nu poate avea viitor
politic cu adevărat. Din această perspectivă, Zagorski avea dreptate să
sublinieze: “Rafinatul concept de a clădi punţi între civilizaţiile vestice şi
estice pare lipsit de sens. Cine trebuie legat de cine? Germania cu Japonia sau
Franţa cu Taiwanul? Legăturile dintre ele şi sintezele lor au început cu
mult timp în urmă, fără nici o participare a Rusiei care nu poate nici să
diminueze, nici să adauge ceva la această sinteză
înţepenindu-se în unicitatea sa (subl. ns.). Tot ce poate face este ori
să se alăture sintezei, ori să rămână în afara ei ca în trecut. Dar
conceptul construirii unei punţi este nu numai neconstructiv, el este
reacţionar, pentru că aspiră lent să ne imprime cu forţa în minţi ideea
că democraţia este improprie Rusiei, aşa cum piaţa ar fi incompatibilă cu
unicitatea noastră”.
Am dori să mai menţionăm o situaţie care
sugerează rolul de-a dreptul catastrofal pe care izolarea - sub orice formă -
îl poate avea în evoluţia unui stat. În anii 80, literatura americană de
specialitate era profund marcată de ameninţarea economică pe care o
reprezenta Japonia, întruchipată între altele şi în capacitatea produselor
nipone de a concura pe cele americane chiar pe propria lor piaţă. Era evident
că economia japoneză nu s-ar fi putut dezvolta aşa de rapid fără imensa
piaţă americană, că orice tentativă de închidere a barierelor vamale
nord- americane ar fi putut să însemne o înăbuşire a economiei nipone care
ar fi fost lipsită de principala sa piaţă de export. Au fost analişti
– şi nu puţini - care au
îndemnat la adoptarea acestei măsuri. Alte voci au atras însă atenţia că
o asemenea măsură ar însemna începutul unei perioade de autoizolare
tehnologică, extrem de costisitoare. În cele din urmă au avut câştig de
cauză poziţiile care susţineau că soluţia nu poate fi în nici un caz
protecţionismul, ci ridicarea competitivităţii economice, că autoizolarea
înseamnă practic un gen de sinucidere lentă.
Experienţa istorică arată că orice proces
de izolare condamnă ineluctabil la rămânere în urmă. China a fost mult
timp un adevărat avanpost al civilizaţiei antice şi medievale. Decăderea a
început odată cu izolarea sa de lume şi de fluxurile civilizaţiei acelei
perioade. Într-o cu totul altă perioadă de timp, China oferă un exemplu viu
de ceea ce înseamnă dezavantajele imense ale izolării, ca şi avantajele
integrării în procesele moderne. Comparaţi China anilor 60, China
revoluţiei culturale, devorată de încleştări interne, slăbită de dispute
proletcultiste, opace faţă de tendinţele moderne, cu China actuală,
deschisă schimburilor, deschisă competiţiei. Cu atât mai mult în cazul
Rusiei, soluţia nu poate fi cea indicată de diversele variante ale
eurasiatismului. Mai ales că prin diferitele sale variante această orientare
nu preconizează doar un protecţionism economic, ci un tip de izolaţionism
politic. O asemenea cale ar putea pregăti orice, dar nu viitorul Rusiei.
Pentru adepţii eurasiatismului post-sovietic,
misiunea strategică a momentului este construirea unei “alternative
geopolitice la atlantism”. Direct sau indirect, demersurile lor vizează
acest obiectiv. Obiectiv  discutat nu în termeni politici mărunţi, ci
în cei atotcuprinzători ai marilor
spaţii. Apare mai puţin important dacă această
alternativă va lua forma unei Mitteleurope dominată de Germania, a Asiei
centrale unificate sub semnul Revoluţiei islamice, sau a blocului Extremului
Orient construit în jurul Chinei. În orice caz, predilecţia eurasiatismului
de a discuta alternativa la atlantism în termenii marilor spaţii îl apropie
foarte mult de geopolitică şi îl sileşte să ofere o astfel de perspectivă
privind tratarea şi dezlegarea problemelor cu care se confruntă Rusia. Aşa
se şi face că insistăm asupra sa într-un curs de geopolitică.
Bibliografie
1. Braudel, F., „Gramatica civilizaţiilor”,
Meridiane, Bucureşti, 1994. 
2. Brzezinski, Z., „Game Plan. How to Combat the US Soviet Contest”, The Atlantic Monthly Press, New York, 1986.
Coleman, F., „The Decline and Fall of
the...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.