| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Turismul

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
       
      
Turismul a devenit in zilele noastre o
activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată în alte
sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).
Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice        activitate umană, cade sub
incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti ,
geografi, psihologi şi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a
voiaja, apar în antichitate în operele geografului Strabon. Descrierile
lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolul al XIII-lea),
cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale
lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea
călătoriei.
       Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul
secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul
înconjurător.
       Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul
a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate
din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de
reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi
culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje
necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi
de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător,
cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări
comerţului, industriei şi al perfecţionări mijloacelor de
transport” (Guy Freuler).
       Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros
potenţial turistic –
natural antropic –
diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate
diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt:
turismul balnear maritim, cu
o larga dezvoltare în teritoriu, practicat pentru
cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivaţii terapeutice;
turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, cura climaterică şi
practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură
balneară, prin care se
valorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal
şi minerale, nămoluri, aer ionizat); turismul
cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de
artă, cultură şi a altor realizări ale activităţi umane; turismul comercial
expoziţional, a cărui practicare este ocazionată
de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi
vizitatori; turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice,
folclorice) naţionale sau internaţionale;
turismul sportiv, de care
cunoaştem o mare extindere pe plan naţional şi internaţional, având ca
motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne şi
internaţionale , până la manifestări sportive de amploare (olimpiade,
competiţii sportive regionale, campionate mondiale
etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţările occidentale, in general pe teritoriul
Africi, al Americi Latine, în teritoriile artice şi antartice. Este o forma
de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit
– aduce mari prejudicii
echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu diminuarea sau, după caz cu
dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al
Terrei.
       Tipurile de turism de diferenţiază de la ţară la ţară,
asigurând varietatea şi, prin acesta, atracţia asupra turiştilor autohtoni
şi străini.
       Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului
priveşte studiul elementelor regionale, în funcţie de care se organizează
activităţi turistice tipice anumitor zone, şi se pun în evidentă
posibilităţile de amenajare complexă a acestora. Deşi nu s-a ajuns la o
viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele accepţiuni utilizate pe
plan internaţional şi în ţara noasta relevă următoarele unităţi ce pot
fi luate în consideraţie:
Regiunea turistică, concepută ca un
spaţiu de mari dimensiuni, cu o structură organizatorică bine consolidată
şi un patrimoniu turistic diversificat (de exemplu, regiunea Alpilor
Dianarici, iar pentru România – cea a Carpaţilor Orientali)
Zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea turistică de
un anumit tip, puternic marcat de importante obiective sau alte motivaţii
pentru turism (exemplu : zona turistică a Coastei Dalmaţiei din Alpii
Dinarici sau zona Bucovinei din Carpaţi Orientali)
Centre turistice, reprezentând puncte
de convergenţă (puncte de plecare pentru zonele montane, porturi, alte centre
consacrate prin patrimoniul lor turistic) a unor fluxuri de turism, putând fi,
în general, staţiuni alpine (Plitvice, în Alpii Dinarici) sau balneare şi
de odihnă (Dubrovnik, Split, Rijeka – pe coasta Dalmaţiei). Pentru România, rămânând în acelaşi
cadru al Carpaţilor Orientali, se pot menţiona Vatra Dornei şi
Borşa.
Puncte turistice amenajate (peşteri,
defilee, gheţari, mănăstiri, case memoriale, hoteluri alpine
etc.)
În literatura recentă de specialitate sunt
depistate, în funcţie de potenţialul natural (geomorfologic, climatic,
hidrologic, floristic-faunistic) şi antropic o serie de unităţi turistice cu
vocaţie polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat veritabile
noduri turistice cu vocaţie locală ce susţin activitatea nucleului
central.
Este cazul unor localităţi satelit ce apar pe
rivierele franco-italiene, Coasta Brava şi Coasta del Sol în Spania, unele
microstaţiuni apărute pe litoralul marocan în apropiere de Agadâr sau
între Rabat şi Casablanca. Alte asemenea centre polarizate apar în zonele
montane, oraşul Chamonix (din Alpi Francezi) fiind un astfel de exemplu.
Practic, aceste staţiuni nu sunt altceva decât centre de primire şi
redistribuire a fluxurilor turistice în funcţie de “apetitul” individual
sau colectiv pentru un anumit element al potenţialului turistic al zonei.
Pentru regiunile geografice mari receptoare
ale unor fluxuri majore de turism, aceeaşi literatură mondială de
specialitate vehiculează termenul de bazin turistic
distingând :
Bazinul mediteranean – prima zonă de primire pentru turismul mondial, cu un potenţial
natural şi antropic de excepţie;
Paris -Parisul si imprejurimile,
Parisul  fiind denumit si "Orasul lumina", este unul dintre cele mai vizitate
locuri din lume, gratie si atractiilor turistice cum sunt: Catedrala Notre Dame
(sec. XII - XIV), biserici ca Sacré Coeur, Domnul Invalizilor cu mormantul lui
Napoleon, Turnul Effel cu o inaltime de 320.75 m, inaugurat in 1889 cu ocazia
"Expozitiei Universale" care a devenit simbol al capitalei franceze, palate,
piete, cartiere pitoresti La Dèfense cu o arhitectura moderna, muzee Luvru
unul dintre cele mai mari si bogate din lume
  
Italia-Rivierele sunt sectoare de litoral amenajate pentru turism, cea mai
importanta fiind Riviera Italiana, constand intr-un lant de statiuni balneo -
maritime: San Remo, Diano Marina, Alassio, Nervi, Portofino, Santa Margherita
Ligure, etc..., apoi rivierele napolitana situate in Golful Napoli: Amalfi,
Sorrento, insulele Ischia si Capri, veneziana: Lido di Venezia, Riccione,
Rimini, sarda aflandu-se in insula Sardinia, palermitana aflandu-se in zona
orasului Palermo.
Austria- Fiind situate in Alpi, vestul si
sudul Austriei sunt renumite ca o destinatie a sporturilor de iarna(cel mai
inalt munte este Grossglockner cu 3.798 m). Pentru iubitorii schiului Austria
este destinatia perfecta , aflandu-se in centru Europei ea este usor de vizitat
din orice parte a continentului. Din Romania se poate ajunge relativ repede si
usor cu masina(pe ruta Budapesta-Viena-Salzburg-Innsbruck)
   
    
Într-o serie de ţări cu vechi tradiţii (Austria,  Germania, Finlanda,
Danemarca, Franţa, Italia etc.), turismul este susţinut de un patrimoniu
natural şi antropic de excepţie, mai importante fiind parcurile şi
rezervaţiile naturale sau alte zone cu peisaj deosebit  se adaugă un
bogat patrimoniu istoric constituit din elemente unicat ale culturi şi
civilizaţiei universale, precum vestigiile antichităţii din Italia, Grecia
şi Egipt, monumentele istorice şi de artă ale ţărilor din vestul Europei,
Orientul Mijlociu şi Apropiat ş.a., elementele ale culturi populare,
etnografice şi manifestări folclorice care personalizează modelele culturale
naţionale, făcând din fiecare naţiune a Terrei un unicat în timp si spaţiu.
                                                                                                                                                         



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.