| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Tulburarile memoriei

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
SEMIOLOGIA MEMORIEI
Funcţie psihică e
importantă în desfăşurarea proceselor gândirii,
imaginaţiei, proceselor cognitive ale omului,
memoria este un process complex care se desfăşoară
în trei etape esenţiale : întipărire (fixare), păstrare (conservare) şi
evocare (reactualizare).
Deşi are o orientare retrospectivă prin
conţinut, memoria trebuie să fie mereu ,,actuală,, şi ,,prezentă,, în
desfăşurarea gândirii, afectivităţii, imaginaţiei, vieţii psihice
în general.
Reprezantarea grafică de mai jos ne poate
ajuta să înţelegem mai bine cum se produc în timp cele trei etape ce
definesc memoria : fixarea,
redată prin săgeata verticală cu sensul în jos ,însemnând culegerea
informaţiilor din mediu, păstrarea – săgeata
orizontală implicând şi elementul ,,timp,,
(stocarea) şi evocarea
– săgeata verticală cu
sensul în sus, reprezentând aducerea informaţiilor în câmpul
conştiinţei.
Fixarea este un
proces complex, continuu, prin care informaţiile din sfera perceptuală,
senzorială, ideativă, afectivă ajung la nivelul etajelor superioare ale
sistemului nervos central, dar nu numai atât; este vorba despre un proces
intelectual  complex, un proces de sinteză, care implică intr-un mod
obligatoriu claritatea conştiinţei.
Prin memoria de fixare se construieşte
permanent prezentul. Această construcţie este rezultatul însumării unor
elemente evocate, la care se adaugă elemente ce se percep în momentul
trăirii respective.
Deci fixarea este
în acelaşi timp şi evocare, fapt ce conferă trăirea
continuităţii. Astfel se
realizează o sinteză
permanentă între ceea ce am trăit şi ceea ce trăim în
prezent.
O corectă fixare depinde de :
1.Percepţia corectă a informaţiilor, ceea
ce presupune integritatea anatomică şi funcţională a
analizatorilor.
2.Fiind un proces intelectual superior, fixarea depinde de o corectă înţelegere a ceea ce
trebuie fixat ; acest lucru depinde de integritatea anatomică a etajelor
corticale superioare, un nivel cognitiv care a atins dezvoltarea 
normală  şi are o funcţionalitate de asemenea corectă.
3. Câmpul conştiinţei trebuie să fie clar
pentru o bună fixare.
4.Atenţia, voinţa, concentrarea participă
la fixarea informaţiilor, fiind factori de care depinde corectitudinea 
actului.
5.Afectivitatea este
foarte importantă, îm ea implicându-se interesul, dorinţa, motivaţia,
toate fiind forţe ce
participă la o corectă fixare.
6. Implicând elementul timp orice fixare trebuie să se facă
împreună şi în raport cu această dimensiune.
7.Fixând un anumit eveniment, fixăm şi
câteva elemente din realitatea fizică semnificativ
legate de acesta. Deci fixăm nu numai ,,acum,, ci şi
,,aici,,. Orice decalaj care nu se poate corecta poate
conduce spre patologia memoriei.
8. Prin memoria de fixare, realizăm
conştiinţa de sine şi pe aceea a realităţii trăite, dare pentru aceasta
este necesară şi o corectă evocare.
Pastrarea
(conservarea) este procesul de stocare a informaţiilor deja fixate.Calitatea
şi durata păstrării informaţiilor depinde de mai mulţi factori
:
a. calitatea fixării este prima condiţie a
unei corecte fixări.
b. repetarea ţn timp a ceea ce a fost fixat
întăreşte păstrarea.
c. păstrarea depinde de calitatea şi integritatea substratului anatomic,
funcţional al creierului.
d. pastrarea evenimentelor rezultă din
fixarea acestora, dar în contextual continuităşii existenţiale, asigură
calitatea evocării, ca etapă ulterioară.
e. rămân stocate informaţiile legate de
anumite procese ale gândirii cu semnificaţie pentru subiect şi cele corelate
cu evenimente afective deosebite, memoria fiind o funcţie psihică a cărei
existenţă se derulează în corelaţie cu alte funcţii psihice.
Stocarea este în mod obligatoriu legată de
elementul timp. Evenimente
fără importanţă deosebită, de mult stocate în memorie, se şterg ,
astfel  explicându-se unele tulburări calitative ale memoriei.
Evocarea poate fi
considerată un proces de scoatere din memorie a unor informaţii deja stocate. Acestea pot face parte
din sfera afectivă, senzorială, perceptuală, a gândirii,
activităţii.
Evocarea este condiţionată de etapele ei
anterioare: fixarea şi păstrarea informaţiilor, trăirilor, evenimentelor. O
evocare corectă presupune şi o păstrare corectă, ea fiind rezultatul
acesteia.
Elementul timp contează fiindcă, diminuând
cantitatea informaţiilor păstrate, evocările vor fi mai vagi. Evocarea corectă trebuie să se facă
ţinând seama de factorul timp şi spaţiu, adică nu oricum, ci aici şi acum .
Altfel, ea nu se raportează la dimensiunile
realului şi astfel se alunecă în patologie. Deci evocăm mult când am fixat
mult şi am păstrat  mult.
Evocarea este selectivă şi depinde de încărcătura afectivă din momentul
fixarii evenimentelor respective dar şi din momentul evocării.
Sintetizând, putem
relata următoarele :
1. evocarea faptelor sau datelor memorate
trebuie să corespundă aspectului real al acestora din momentul fixării lor,
2. evocarea trebuie să fie corectă din punct
de vedere cronologic.
3. trebuie să existe o corelaţie clară în
memorie între momentul desfăşurării unui eveniment şi contextul datelor
din realitate prezente în acel moment.
4. trăind aici şi acum individul evocă  în fiecare
moment evenimentele adecvate realităţii actuale.
5. subiectul trebuie să construiască
permanent prezentul şi să simtă apartenenţa existenţei lui la realitate,
să distingă clar care sunt faptele care aparţin existenţei sale, de unde
şi până unde este delimitat eul său.
6. existând, omul construieşte permanent
continuumul trecut-prezent-viitor în care se implică conştient.
7. o corectă evocare necesită integritatea
funcţiilor psihice în momentul respectiv
TULBURĂRILE MEMORIEI
Clasificarea tulburărilor de memorie în în
cantitative şi calitative, fiecare cu subgrupe, este doar de ordin teoretic
şi didactic fiindcă nu se poate afirma că într-o tulburare calitativă de
memorie nu este afectat şi aspectul ei cantitativ.
Însă studiind tulburările memoriei după
acest criteriu (fig.2) se poate face o raportare clară la importanţa şi
ponderea lor într-un anumit tablou psihopatologic şi le putem corela mai
exact cu entităţile psihopatologice în care apar.
TULBURĂRI CANTITATIVE DE MEMORIE
HIPOMNEZIA
HIPERMNEZIA
AMNEZIA
HIPOMNEZIA
Hipomnezia reprezintă o scădere a funcţiei
mnezice, putănd fi studiată din punct de vedere al celor trei aspecte ale
funcţiei memoriei : fixare, păstrare, evocare.În hipomnezii cele trei etape
ale funcţiei mnezice sunt diminuate cantitativ, adică, funcţionează cu un
randament scăzut.
Nevrozele şi surmenajul intelectual sunt tipice pentru hipomnezie.
În aceste boli, slăbirea globală a funcţiilor psihice (atenţia,
concentrarea) influenţează scăderea memoriei. Este afectată doar cantitativ
fixarea, mai ales în sfera senzorială, perceptivă dar şi ideativă.
Logic, bolnavul recunoaşte că atunci când
îşi impune să se concentreze îşi aminteşte un anumit lucru. Oricum hipomnezia afectează global toate
cele trei etape ale memoriei.
Hipomnezia poate apare în orice situaţie de
afectare organolezională mai puţin gravă a creierului, ca şi în forme
uşoare de oligofrenie, la posttraumatici cu cerebrastenie sau afecţiuni
sechelare de orice fel ale creierului.În aceste cazuri fixarea, păstrarea şi
evocarea sunt afectate împreună.
În depresiile psihotice, afectivitatea este atât de profund modificată
hipertimic negative încât fixarea este foarte mult
diminuată prin detaşarea bolnavului faţă de realitate.
Depresivul psihotic, nu observă, aproape că
este absent, nu fixează decât foarte puţin, în schimb evocă selectiv
evenimente din trecut, evenimente negative, fiindcă el trăieşte în trecut
în lumea acestor evenimente negative.
În formele incipiente ale demenţelor care
debutează lent se pot sesiza hipomnezii care sunt observate de bolnav. În
demenţe  memoria este o funcţie ce se deteriorează în mod primar, aducând după sine
dezastrul vieţii psihice în totalitate prin evoluţia acestei
deteriorări.
La psihopaţi hipomnezia poate să apară în
decompensările nevrotice ale acestora.
HIPERMNEZIA
Este considerată exacerbarea
cantitativă  memoriei şi nu constituie niciodată  o tulburare
psihică primară fiind întotdeauna secundară tulburărilor mai grave ale altor
funcţii sau stări psihice.
Astfel, tulburările structurii de
personalitate pot cauza evocări excessive. În psihopatia paranoică, în
funcţie de ideea dominantă de tendinţele interpretative sunt fixate şi
evocate o multitudine de fapte, date, corelate cu acestea pe care in mod normal
psihismul nu le fixează.
In mentism ( derularea caleidoscopică a unei
multitudini de imagini ) hipermnezia este de obicei
secundară tulburărilor care pot fi determinate de
oboseala surmenaj sau de alte stări patologice. Aici hipermnezia este
secundară tulburării de percepţie şi gândire.
Modificările organolezionale ale creierului
stari infectioase toxice, stări de şoc pot provoca amnezii. La unii
oligofreni pot apare hipermnezii uimitoare coexistând cu o serioasa deficientă
cognitivă.
Hipermneziile mai pot apărea: după consumul
de psihodisleptice şi psihedelice, in psihozele reactive ( hipermnezie
selectivă legată de evenimentul semnificativ psiho traumatizant pentru bolnav
) şi în marile manii, aici hipermnezia fiind secundară tulburărilor de
afectivitate, hipertimiei...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.