| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Toma Alimos II

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Toma Alimos II
- povestire -
       Poezia “Toma Alimoş” este o creaţie epică în versuri, o
baladă populară pentru că prezintă momente importante din viaţa unui
personaj înzestrat cu calităţi deosebite, elementele reale împletindu-se cu
cele fabuloase.
       Titlul baladei reprezintă numele
personajului principal (Toma Alimoş).
       Poetul anonim evocă haiducia ca formă a luptei sociale, alegând
episoade semnificative din viaţa lui Toma Alimoş.
       În
expoziţiune, se prezintă locul acţiunii, un peisaj de câmpie aflat în
apropierea muntelui: “ foicica fagului ,\ la poalele muntelui…\ pe câmpia
verde-ntinsă, \ şi de cetine cuprinsă…”, şi personajele baladei:
haiducul Toma Alimoş şi boierul Manea.
       Prin descrierea din cadrul expoziţiunii se realizează o sinteză
a peisajului românesc: munte, deal, câmpii, pădurea de brad. În acest cadru
natural, specific românesc, haiducul Toma Alimoş zăboveşte împreună cu
murgul său. Se odihneşte şi se ospătează. El este singuratic, ducându-şi
viaţa în singurătatea muntelui, şi de aceea, nici armele, nici murgul nu
pot suplini tovărăşia omului. Gândurile şi sentimentele lui se îndreaptă
asupra naturii cu care se simte înfrăţit: “închinări-oi codrilor, \
ulmilor şi brazilor…”. Codrul, personificat fiind, simte apropierea
primejdiei, se înfioară, , murgul necheză, iar armele ies din teci.
Încordarea creşte când apare Manea. Naraţiunea este întreruptă aici de
descrierea însuşirilor fizice ale celor doi, descriere care prezintă în
antiteză portretul lor fizic.
       În
intrigă, dialogul dezvăluie motivele supărării lui Manea: faptul că i-a
înşelat copilele, i-a tulburat apele, i-a distrus pădurile, şi pretinde
“pe murgul vamă”.
       
Toma, demn şi cu simţul răspunderii va da seamă pentru faptele sale, dar
îl roagă să nu fie acesta un motiv de duşmănie între ei.
       În
desfăşurarea acţiunii, sunt urmărite cu ajutorul naraţiunii şi al
descrierii, atitudinile şi reacţiile opuse ale celor două persoane şi apoi
înjunghierea mişelească a lui Toma Alimoş.
       Poetul anonim povesteşte cum haiducul, cu inima deschisă,
întinde boierului plosca, îndemnându-l să se cinstească, să lepede
mânia, şi să-I vorbească ca unui frate. Viclean şi laş, Manea i-a cu
mâna stângă plosca, iar cu dreapta îl înjunghie mişeleşte, apoi fuge ca
un laş. Prin repetiţia verbului “a fugi” şi prin versul “vitejia cu
fuga” poetul anonim îşi exprimă dispreţul  pentru lipsa de demnitate
a lui Manea.
       Haiducul nu-şi pierde cumpătul într-un moment atât de greu
pentru el, şi nu se lasă învins de durere. Astfel, îl atenţionează pe
boier că trebuie să răspundă pentru fapta sa, apoi îşi adună ultimele
puteri şi pleacă în urmărirea duşmanului.
       Începând cu acest episod, balada capătă un caracter dramatic
şi fantastic. De domeniul fabulosului este şi felul în care haiducul îşi
strânge mijlocelul cu brâul şi vorbeşte calului cu căldură, ca unui
frate. El îi cere să îi fie de ajutor în acest ceas de cumpănă cum I-a
fost şi în tinereţe, să-l poată pedepsi pe Manea pentru laşitatea lui. Un
alt element fantastic este personificarea calului, care îi ascultă dorinţa
şi zboară ca vântul, ajungând duşmanul într-o clipă: “lasă şaua, sai
pe mine, \ şi de coamă ţin-te bine, \ ca s-arăt la bătrâneţe, \ ce-am
plătit la tinereţe!”
       Printr-un pasaj narativ, poetul anonim surprinde încordarea
maximă dintre a conflictului dintre cei doi, când Toma Alimoş îşi răpune
vrăjmaşul. Acest moment constituie punctul culminant al baladei. Verbele
“repezea, lovea” sugerează repeziciunea cu care haiducul l-a pedepsit pe
duşman.
       Deznodământul baladei este pe măsura faptelor deosebite narate
în desfăşurarea acţiunii baladei. Continuând naraţiunea, autoul prezintă
fiorii morţii care-l cuprind pe haiduc: “foicică micşunea, \ vreme multă
nu trecea \ şi pe Toma-l ajungea \ moartea neagră, moartea
grea”.
Monologul haiducului exprimă dragostea şi
recunoştinţa pentru calul care l-a ajutat: “d-alelei , murguţule, \
d-alelei drăguţule, \ ce-am gândit \ am izbândit, \ dar şi ceasul mi-a
sosit”.
       Eroul îi încredinţează calului ultimele sale dorinţe
printr-un adevărat testament spiritual: el îi cere murgului să fie îngropat
în mijlocul naturii, şi să-I pună la cap floare de bujor iar la picioare
busuioc, considerând că acestea sunt un element de legătură între el şi
iubita lui. Desprinde de-aici, ca şi din întreaga baladă, sentimentul
comuniunii depline a omului cu natura. El doreşte să fie înmormântat în
mijlocul ei, ca să se simtă aproape de fiinţele drage: calul şi haiducii,
şi spune acela ce-i va pune frâiele murgului va continua lupta împotriva
nedreptăţii, pe care a dus-o şi el.
       Natura participă la trăsăturile sufleteşti ale haiducului:
încearcă să-i aline suferinţa, şi-l plânge atunci când trece în lumea
umbrelor: “codrul se cutremura, \ ulmi şi brazi \ se cletina, fagi şi
paltini se pleca, \ fruntea \ de i-o răcorea, \ mâna \ de i-o săruta \ şi
cu freamăt îl plângea”
Credincios stăpânului, calul îi sapă
groapă în mijlocul naturii în care el a trăit bucuria vieţii, îi aşterne
fânişor în mormânt, îi sădeşte flori, apoi pleacă în codru la noul
său stăpân, “frăţior de vitejie, tovarăş de haiducie”. Durerea
sfâşietoare a calului la pierderea stăpânului, se deduce din folosirea
verbelor la imperfect: plângea, răcorea…
Prin expresivitatea orală, realizată
printr-o multitudine de interjecţii, substantive în vocativ, formulele de
adresare a personajelor baladei populare Toma Alimoş, demonstrează că
literatura, în general literatura populară constituie o formă superioară ,
forma artistică a comunicării.
Caracterizarea în antiteză a personajelor baladei Toma
Alimoş.
Toma
Alimoş
caracterizarea personajelor  -
Poezia Toma Alimoş
este o baladă populară, deoarece este operă epică în versuri, în care
autorul relatează fapte şi întâmplări ieşite din comun, la care
participă personaje exemplare, înzestrate cu puteri fabuloase.
În această operă este vorba despre
haiducul Toma Alimoş, surprins în lupta împotriva nedreptăţii şi
necinstei reprezentată de boierul Manea. Personajele caracterizate sun tocmai
haiducul Toma şi boierul Manea.
       Poetul anonim ne face cunoştinţă cu personajele chiar în
mijlocul naturii, la poalele muntelui, într-un
peisaj specific românesc.
       Caracterizarea directă, folosită în realizarea portretului
fizic, şi caracterizarea indirectă, folosită în realizarea portretului
moral, sunt cele două procedee de caracterizare folosite de către autor.
Toate modurile de expunere (naraţiunea, dialogul, descrierea şi monologul)
sunt folosite în această poezie, naraţiunea fiind întreruptă de pasaje
descriptive.
       Portretul fizic a lui Toma Alimoş este descris în câteva
trăsături dominante: înalt şi puternic, cu ochii negri, înţelept (“mare
la sfat”), şi viteaz (“şi viteaz cum n-a mai stat”), în antiteză cu
Manea, urât, arţăgos, hidos (“Manea slutul şi urâtul \ Manea grosul
ş-arţăgosul”), a cărui apropiere o  simt codrul, murgul şi armele,
toate acestea fiind într-o strânsă legătură cu Toma Alimoş: “Codrul se
cutremura \ Fagi şi paltini \ Se pleca […] \ Armele din teci ieşea”.
Pentru a realiza în antiteză portretul fizic al personajelor, autorul anonim
foloseşte caracterizarea directă (prin intermediul descrierii, care
întrerupe firul narativ al baladei tocmai cu acest scop).
       Portretul moral al personajelor este realizat prin atitudinea lor
unul faţă de altul, mediul social în care trăiesc, şi faptele lor.
       Haiducul trăieşte în mijlocul naturii, care-i oferă ocrotire,
hrană, adăpost, odihnă, natură cu care el se află într-o comuniune
perfectă. Cu o fire închisă şi morocănoasă, (“arţăgosul”), şi
aspect înfiorător (“vine ca vântul”),  pe un ton ameninţător,
lacomul boier Manea îi cere mânios socoteală haiducului că I-a încălcat
moşia, şi îl solicită pe murg “drept vamă”. De aici putem observa
atitudinea impunătoare a boierului faţă de Toma Alimoş. Haiducul nu-şi
pierde cumpătul şi nu se lasă impresionat de mânia şi atitudinea lui
Manea. Cu chibzuinţă, îl îndeamnă să lase mânia deoparte şi să judece
drept faptele.
       Pentru a-l asigura de bune intenţii, îi oferă cu ospitalitate
plosca haiducească să bea în semn de prietenie şi împăcare (de-aici
deducem bunele intenţii ale haiducului faţă de boier): “Dă-ţi mânia la
o parte \ Şi bea ici pe jumătate, \ Ca să ne facem dreptate \ […] \ Îi da
plosca haiducească \ Mânia să-şi potolească \ Ca cu-n frate să
vorbească…”.
       Profitând de încrederea şi atitudinea
prietenoasă a haiducului, Manea îl înjunghie mişeleşte şi fuge, făcând
o faptă demnă de dispreţ. Toma îl caracterizează necruţător pe boier:
ticălos (“pui de lele”) laş şi fricos (“viteaz ca o muiere”), lipsit
de inimă (“câine rău”). În acest moment autorul anonim foloseşte
hiperbola pentru a da suspans şi fantezie povestirii: deşi rănit, curajul
şi dârzenia haiducului îl fac să reziste până duce la îndeplinire
datoria pe care el o avea: de a-l pedepsi pe Manea, cel care încălcase legile
nescrise ale colectivităţii. Personificat fiind, calul credincios îl ajută
să-şi îndeplinească datoria înainte de a muri. Rănit fizic, dar şi
moral, Toma Alimoş abia aşteaptă “pagubele să-şi plătească”. El îl
ajunge pe Manea din urmă, “şi cu sete îl lovea \ Capu-n pulbere-I
cădea”.
       Ultimele clipe de viaţă şi ultimele...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.