| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Timp si infinit

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Timp şi infinit
Vorbind despre o săgeata a timpului, oamenii de ştiinţă şi
filosofii, preocupaţi de această problemă, au reliefat cu deosebire
caracterul de ireversibilitate al timpului, demon­strabil cu diverse argumente. Cel mai
general aspect al unidimensionalităţii este cel al trecerii de la trecut prin
prezent spre viitor ; în cadrul unidimensionalităţii se poate discuta şi
sensul unic al curgerii timpului, deci imposibi­litatea realizării drumului invers.
Argumentul principal îl constituie în acest caz lanţurile cauzale,
imposibilitatea apariţiei efectului înaintea cauzei şi, de cele mai multe
ori, nota de succesiune în relaţiile cauzale, efectul continuând să existe
şi să acţioneze după încetarea acţiunii cauzei, dar ca rezultat evident
al acţiunii acesteia.
Demonstrarea unidimensionalităţii timpului
(chiar când acesta este gândit ca volum) şi în cadrul acesteia — a sensu­lui timpului dinspre trecut spre viitor
— nu este epui­zată de teoretizarea momentului de
succesiune în relaţia cauzală, în teoria relativităţii, fenomenul de
dilatare a timpului precizează transformările posibile ale timpului în
trecerea de la un sistem de referinţă la altul, prin aceea că acest fenomen
(ca fenomen de relaţie) nu schimbă întru nimic sensul desfăşurării
evenimentelor dinspre trecut spre viitor în sistemul propriu de referinţă.
Fenomenul dila­tării duce
doar la mărirea distanţei dintre evenimente în cazul raportării unui sistem
de referinţă la altul.
Concluziile teoriei relativităţii întregesc
deci argumen­tul relaţiei
cauzale şi cu conservarea sensului în cazul succesiunii unor evenimente,
chiar dacă acestea nu sunt legate cauzal între ele.
Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens
al tim­pului sunt sistemele
variabile. Astfel, în sistemele reale termodinamice starea mai probabilă urmează stărilor mai puţin probabile.
Această caracteristică este redată de con­ceptul de entropie. Creşterea entropiei
înseamnă creşterea stării de dezordine în raport cu ordinea, deci
existenţa unui anumit sens al devenirii sistemelor analizate.
In sistemele, în care predomină ramura
ascendentă, putem vorbi despre un sens al desfăşurării proceselor
in­vers celui dintâi, sens
de creştere a ordinii, de creştere a opoziţiei la dezordine. Această
trăsătură, caracteristică sistemelor cibernetice
autoreglatoare, a primit de aceea denumirea de negenlropie.
În orice caz, cu cât schimbările sistemelor
depind mai mult de istoria lor anterioară, cu cât se poate aplica mai adecvat
conceptul de „îmbătrânire" a sistemului sau cel de mişcare
progresivă, cu atât sistemul are mai multe note de
ireversibilitate.
Desigur, problema sensului curgerii timpului
poate fi corelată cu cea a reversibilităţii şi ireversibilităţii lui.
Re­versibilitatea timpului
va fi corelată cu posibilitatea curge­rii evenimentelor în sens invers, cu reversibilitatea
schim­bărilor,
ireversibilitatea cu imposibilitatea întoarcerii spre faze, etape, evenimente
anterior parcurse, cu ireversibili­tatea schimbărilor.
In descifrarea acestor aspecte, ştiinţa
contemporană aduce argumente preponderente în sprijinul
ireversibili­tăţii, deşi
nu anulează, cu totul ideea momentelor, aspectelor de reversibilitate
parţială pe fondul ireversibilităţii fundamentale.
Cu alte cuvinte, în curgerea eternă dinspre
trecut spre viitor este posibilă si schimbarea dinspre A spre B şi schimbarea
dinspre B spre A', analog cu A, dar având — de bună seamă — particularităţile sale. în
sistemele mai simple predomină aspectele de reversibilitate a tipurilor de
procese, nu a proceselor concrete, care — în curgerea timpului — sunt de fiecare dată altele.
Ecuaţiile reversi­bile ale
dinamicii, ale câmpului electromagnetic nu pun problema scurgerii reale a
timpului, ci posibilitatea prin­cipială de desfăşurare a fenomenelor studiate în ambele
sensuri, fără ca să existe mijloace de detectare a stărilor ulterioare
faţă de cele anterioare.
Fără să fie excluse momentele reale de
ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate (în acest al doilea sens),
în colţul nostru de Univers se poate vorbi de o săgeată a timpului, legată
de ideea de progres. Extinderea ideii de ireversibilitate fundamentală a
timpului la întregul Uni­vers se leagă de ideea dialectică a inepuizabilităţii
calita­tive şi cantitative
a materiei în mişcare, de infinitatea posibilităţilor de structurare şi de
interacţiune caracteristice Universului.
De existenţa trăsăturilor de
ireversibilitate a timpului, ireversibilitate concepută ca trecere de la
trecut spre vi­itor şi nici
o dată invers, se leagă în filosofarea asupra timpului şi constatarea că
timpul apare ca unitate între real (timpul scurs) şi posibil (timpul
nescurs), ca naştere a realului din posibil şi a posibilului din
real.
Varietatea calitativă a
structurilor temporale
Treptat se conturează pentru secolul XX, tot
mai in­sistent, abordarea
diversificată calitativ a timpului. Spe­cificitatea coordonatei temporale obligă la diferenţierea între
timpul cosmic (astronomic), timpul fizic, cel biolo­gic, uman (individual şi social).
Timpul biologic, amplu cercetat, deşi încă într-o formă incipientă, pune
în primul rand problema deosebirilor între timpul fizic (cronologic) Şi cel
biologic, în aşa fel încât timpul biologic nu poate fi totdeauna măsurat
cu unităţile timpului fizic. Acest aspect poate fi ilustrat cu ritmuri
diferite de maturizare şi îmbătrânire a diferitelor organisme. Dar.
evidenţiind rit­murile
diferite, se poate afirma că timpul organismului tânăr este mai dilatat
decât cel al organismului îmbătrânit, întrucât secunda de viaţă a unui
organism tânăr este mai bogată în procese fiziologice. Pentru copil, deci,
ziua este mai lungă decât pentru omul matur, căci în cadrul ei se petrec
incomparabil mai multe evenimente şi în plan fi­ziologic şi în plan psihic, deci
activitatea e mult mai intensă.
Din punctul de vedere al timpului fizic,
copilăria apare scurtă, iar bătrâneţea — lungă. Din punctul de vedere al
timpului biologic situaţia se prezintă diametral opusă : copilăria este
îndelungată, iar bătrâneţea — scurtă.
De aceea se poate vorbi despre un timp intern
propriu fiecărui organism, care se modifică de a lungul dezvoltării sale
individuale. Din punct de vedere filozofic, aceste constatări sunt importante
prin consecinţele lor „antropo­logice", căci valoarea în timp a zilelor, fiind invers
pro­porţională cu vârsta,
rezultă necesitatea utilizării la ma­ximum a posibilităţilor tuturor vârstelor, cu deosebire a anilor
tineri.
Timpul biologic individual se corelează apoi
cu timpul speciei, calitativ deosebit de cel dintâi prin legităţi
ca­racteristice. Durata de
existenţă a speciei se supune altor criterii decât durata de viaţă a
fiecăruia din indivizii săi. Dacă în cazuri individuale, esenţiali sunt
parametrii fizio­logici, în
cazul speciei apar alţi parametri, ca densitatea populaţiei, lărgirea
arealului, existenţa unei capacităţi generale de adaptare, capacitatea de a
birui în concurenţa interspecifică etc.
În cercetarea timpului biologic, un aspect
important îl reprezintă modurile specifice ale „simţului timpului", care
trebuie înţelese ca o capacitate de a percepe curge­rea timpului, de a acţiona în anumite
ritmuri regulate, de a măsura timpul cu mijloacele proprii organismului.
Exis­tenţa „orologiilor
biologice" constituie principala parti­cularitate a organismului de a aprecia durata unor procese sau
succesiunea lor (reflexele condiţionate legate de
timp, migraţia păsărilor etc.).
Organismul viu posedă asemenea ceasuri, care
sunt corelate în esenţă cu procesele periodice din mediu : zi-noapte,
anotimpuri etc. Temelia ceasurilor biologice ru­dimentare o constituie caracteristicile
periodice ale reac­ţiilor
chimice ale diverselor structuri subcelulare.  
     La organismele superioare, ritmul
fundamental este dat de activitatea ritmică automată a scoarţei
cerebrale.
Nivelul reprezentării conştiente a timpului
presupune o multitudine de factori psihici şi biologici. Toate
eveni­mentele vieţii lasă
urme în noi, personalitatea noastră se îmbogăţeşte neîntrerupt şi nu ne
putem rupe nicicând de trecut.
Studiile închinate timpului uman relevă
particulari­tăţile
acestuia raportate la indivizi şi la societate, din multiple unghiuri de
vedere, impunîndu-se cu deosebire abordările de ontologie
socială.
Din cadrul construcţiei filozofice a
secolului XX refe­ritoare la
timp, au avut o înrâurire deosebită asupra con­temporanilor şi urmaşilor soluţiile
propuse de Bergson şi Heidegger pentru accentuarea deosebirilor calitative
între timp şi spaţiu, a rolului temporalităţii în existenţa umană.
Dorind să se delimiteze de excesele scientismului rigid, corelat cu
determinismul mecanic, Bergson face distincţie între timpul spaţializat al
ştiinţelor naturii şi durata pură, încercând să releve anumite
particularităţi ale creaţiei complexe, pe care el o vede realizîndu-se în
viaţă şi pe care omul reuşeşte să o cuprindă printr-o intuiţie de un
soi deosebit, intuiţie supraintelectuală.
În concepţia lui
Bergson, îndreptată împotriva meca­nicismului, se semnalează unele aspecte ale problematicii
filosofice şi ştiinţifice care erau neglijate sau simplifica­tor prezentate de materialismul
metafizic anterior. Dar respingând îngustimile materialismului, Bergson
ajunge să respingă materialismul în genere ; încercând să
depă­şească limitele unui
anumit mod...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.