| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Terorismul

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
PLANUL
    INTRODUCERE.
          
1.NOŢIUNEA ŞI FORMELE  TERORISMULUI.
          
2.ANALIZA JURIDICĂ A  TERORISMULUI.                                                                  
Obiectul de atentare.
Latura obiectivă
Latura subiectivă
Subiectul
Semnele agravante
Deosebirea terorismului de alte infracţiuniconexe
          
3.ASPECTE DE DREPT
COMPARAT.                                                              
  
           4.CEI MAI  PERICULOŞI  TERORIŞTI.
         
ÎNCHERE.
         
         
BIBLIOGRAFIE
                                             
                                                           
INTRODUCERE
Noţiunea de terrorism 1este cunoscută omenirii de la începutul istoriei, dar în istorie
acest termen a apărut după revoluţia franceză din 1789. În secolul XX
terorismul internaţional săvârşit în timp de pace a luat o amploare
deosebită. Principala caracteristică a terorismului este intimidarea prin
violenţă, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzând răpirea de
persoane, luarea de ostatici, asasinatul, execuţiile sumare, producerea de
explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea căilor ferate sau a
unor instalaţii industriale ori a mijloacelor de telecomunicaţii, ruperea
unor diguri, otrăvirea apei potabile (a râurilor, fântânilor sau
rezervoarelor de apă), producerea unor boli contaginoase, executarea de
bombardamente etc. La metodele “tradiţionale” s-au mai adăugat şi noi
forme, cum ar fi atentatele contra şefilor de state, atacurile misiunilor
diplomatice şi a diplomaţilor, atentate împotriva personalităţilor
politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor,
atacarea unor instituţii publice sau întreprinderi comerciale, a avioanelor,
a forţelor de ordine ş.a.
În raport cu scopurile pe care şi le propun autorii actelor de terorism, precum
şi de obiectul sau urmările unor asemenea acte, terorismul poate să
constituie o infracţiune de drept comun când prin aceasta se urmăreşte
realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de
fonduri sau răzbunarea, dar poate lua şi forma unei crime politice, când
urmăreşte să complice sau să determine ruperea relaţiilor dintre state,
să înlăture anumiţi lideri politici, inclusiv şefi de state, deveniţi
indezirabili unor cercuri politice, să influenţeze prin intimidare politica
generală a unor state sau poziţia pe care acestea urmează să o adopte în
soluţionarea unor probleme concrete, să impună o doctrină politică ori o
anumită formă de organizare a statului, în această ultimă categorie
încadrându-se şi terorismul de stat, constând în acte de violenţă şi
agresiune exercitată de un guvern sau de o forţă politică conducătoare
într-un stat împotriva membrilor propriei societăţi, dar şi, în anumite
cazuri, împotriva mişcărilor de eliberare naţională a unor popoare
subjugate.2
Necesitatea
elaborării unei Convenţii internaţionale pentru universalizarea reprimării
terorismului a fost abordată, în 1926, la iniţiativa României în cadrul
Societăţii Naţiunilor. Iar un proiect al Convenţiei pentru instituirea unei
Curţi
penale internaţionale împotriva
terorismului a fost elaborat de eminentul jurist român Vespasian V. Pella în
1935 şi prezentat Societăţii Naţiunilor. Statele părţi la Convenţia
pentru prevenirea şi reprimarea terorismului din 1937 se angajau să prevină
şi să reprime activităţile de acest gen, să-şi dea reciproc concursul în
acest sens, astfel, se “reafirmă principiul de drept internaţional după
care este de datoria oricărui stat să se abţină el însuşi de la orice
fapt destinat a favoriza activităţile teroriste îndreptate împotriva altui
stat şi să împiedice actele prin care acesta se manifestă”.
Terorismul a fost una din problemele aflate
frecvent pe ordinea de zi a Adunării Generale a ONU care a adoptat în acest
sens Rezoluţia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972 prin care se recomandă
adoptarea de urgenţă a unor măsuri de combatere a terorismului,
intensificarea cooperării internaţionale în acest domeniu. Cu regret, până
în prezent, nu s-a reuşit să se realizeze o reglementare internaţională
multilaterală care să se refere şi să incrimineze în mod expres actele de
terorism. E de menţionat totuşi succesele obţinute în plan regional, în
acest domeniu, adoptarea în cadrul Organizaţiei Statelor Americane, la 2
februarie 1971,la Waschington, a“Convenţiei pentru prevenirea sau reprimarea
actelor de terorism care iau forma delictelor contra persoanelor ca şi a
extorcărilor conexe acestor delicte, dacă asemenea acte au repercusiuni
internaţionale”, intrată în vigoare în 1977 şi adoptarea “Convenţiei
europene asupra terorismului” la 10 noiembrie în cadrul Consiliului Europei.
În legătură cu combaterea şi incriminarea terorismului, la momentul dat,
pot fi invocate de asemenea următoarele convenţii internaţionale: Convenţia
cu privire la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor comise contra
persoanelor ce se bucură de protecţie internaţională, inclusiv agenţii
diplomatici, adoptată de Adunarea Generală prin Rezoluţia 3166 (XXVIII) din
14 decembrie 1973,3 Convenţia internaţională
împotriva luării de ostateci, adoptată la 17 decembrie 1979 de Adunarea
Generală la Haga din 10 decembrie 1970, privind reprimarea capturării ilicite
de aeronave şi prin Convenţia privind reprimarea actelor ilicite îndreptate
împotriva securităţii aviaţiei civile semnată la 23 septembrie 1971, la
Montreal.Actele de terorism săvârşite împotriva lui Aldo Moro în Italia,
sau cele săvârşite de Brigăzile Roşii, Mafia, sau cel împotriva lui Olaf
Palme în Suedia ş.a. au fost calificate ca infracţiuni de drept comun. Pe
când actele de terorism comise la Jocurile Olimpice din 1974, desfăşurate
în R.F.Germană, sau atacurile de la New Yorck şi Wachington din 11
septembrie 2001 sunt calificate ca infracţiuni internaţionale. Calificare
unui act de terorism internaţional are loc numai atunci, când, “autorul sau
victima să nu fie cetăţeni ai statului pe teritoriul căruia s-a comis
actul,
sau ca autorul să fi refugiat după
comiterea actului pe teritoriul altui stat şi, ca prin actul comis, să se
afecteze interesele mai multor state”4. Una din
formele de terorism care se detaşează prin frecvenţa sa şi mai cu seamă
prin consecinţele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul
politic .În ziarul “Iuridicescaia gazeta” nr.9 din 1991 se scria, că în
prezent în lume acţionează peste 500 de organizaţii şi grupări teroriste
de diferite orientări. În ultimii 10 ani de ele au fost săvârşite 6500 de
acte de terorism internaţional, în urma cărora au căzut victime peste 5000
de persoane, iar numărul răniţilor fiind de peste 12000 de persoane. În
prezent, răspunderea internaţională este o instituţie unanim recunoscută
fiind angajată nu numai în cazul declanşării unui război de agresiune ci
şi în situaţiile de recurgere la represalii, intervenţie militară. Cu
prilejul dezbaterilor asupra “principiilor de la Nurnberg”, cât şi în
timpul elaborării convenţiei cu privire la prevenirea şi reprimarea crimei
de genocid5 s-a discutat problema creării unei instanţe penale
internaţionale cu caracter permanent. Prin Rezoluţia 260 A/III din 9 decembrie 1948 Adunarea Generală a
ONU a cerut Comisiei de drept internaţional să-şi dea avizul asupra
oportunităţii şi posibilităţii creării unui organ judiciar internaţional
care să judece persoanele vinovate de comiterea crimei de genocid sau de alte
crime, care ar intra în competenţa sa potrivit convenţiilor internaţionale.
În cea de-a doua sesiune a sa din 1950 Comisia de drept internaţional şi-a
dat avizul favorabil, considerând că este oportun şi posibil crearea unui
asemenea organ. În decembrie 1950, Adunarea Generală a ONU a creat prin
Rezoluţia 489/V, un comitet special, denumit "Comitetul de la Geneva"
alcătuit din reprezentanţi a 17 state membre cu misiunea de a elabora
propuneri, referitoare la crearea unei Curţi penale internaţionale
permanente, precum şi statutul ei. În iunie 1992 la cea de-a VII sesiune a
Adunării Generale a ONU a dezbătut proiectul de statut al Curţii. Conform
rezoluţiei 687/VII a Adunării Generale a ONU din 1953 a fost creat un nou
Comitet, "Comitetul 1953", care a prezentat un proiect de statut al Curţii
revizuit ce prevedea: crearea unei Curţi penale internaţionale pe baza unei
Convenţii; Curtea urma să aibă un caracter permanent şi autonom şi o
competenţă materială (de a judeca crime internaţionale) şi personală
(jurisdicţia se aplică persoanelor fizice din diferite state, deci Curtea nu
se putea sesiza ex-officia); Curtea era investită cu puterea de a aplica
pedepse; funcţia de avizare era încredinţată unei comisii desemnată ad-hoc
pentru fiecare caz în parte, care era compusă din 15 membri prezenţi din
statele părţi la
statut;                              
pe lângă Curte era prevăzut şi un "Comitet de graţiere" alcătuit din
cinci membri.Proiectul de statut mai prevede şi crearea de fiecare stat a unor
tribunale speciale pentru judecarea crimelor internaţionale.Mai apoi, ideea
creării Curţii internaţionale penale a fost abandonată, deoarece o serie de
state i-au adus critici serioase, considerând statutul Comisiei de drept
internaţional drept un pas înapoi faţă de tribunalul de la Nurnberg, iar pe
de altă parte, pentru că din punct de vedere procedural, problema a fost
conexată cu cea a proiectului de Cod a crimelor contra păcii şi omenirii...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.