| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Teoria zonei pivot (Halford Mackinder)

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Teoria zonei pivot (Halford Mackinder)
Sir Halford Mackinder (1861-1947) a fost
decanul celebrei Facultăţi de ştiinţe economice şi politice din Londra şi
vicepreşedinte al Societăţii Regale de Geografie. Expune pentru prima dată
ideile sale de geopolitică în comunicarea intitulată “Pivotul geografic al istoriei”
(“The Geographical Pivot
of History”), prezentată
la Societatea regală pentru geografie în anul 1904. Ideea centrală a
prelegerii era aceea că istoria universală şi politica mondială au fost
puternic influenţate de imensul spaţiu din interiorul Eurasiei, iar dominarea
acestui spaţiu reprezintă fundamentul oricărei încercări de dominare a
lumii.
“Aruncând o
scurtă privire asupra şuvoiului larg al apelor istoriei - scria el - nu putem înlătura gândul
referitor la o anumită presiune a realităţilor geografice asupra acesteia.
Spaţiile vaste ale Eurasiei, inaccesibile navelor maritime, acoperite acum de
o reţea de căi ferate  - nu constituie oare tocmai ele astăzi regiunea
axială a politicii mondiale? Aici au existat şi
continuă să existe condiţii pentru crearea unei
puteri militare şi economice mobile… Rusia a luat locul imperiului mongol.
Raidurile centrifugale ale popoarelor stepei au fost substituite  de
presiunile acesteia asupra Finlandei, Scandinaviei, Poloniei, Turciei, Persiei,
Chinei. La scară globală ea ocupă o poziţie strategică centrală,
comparabilă cu poziţia Germaniei în Europa. Poate executa lovituri în toate
direcţiile, dar poate fi şi lovită din toate aceste direcţii… Este puţin
probabil ca oricare dintre revoluţiile sociale imaginabile să îi poată
schimba raportul fundamental faţă de spaţiile geografice nemărginite ale
existenţei sale…”
El a evidenţiat cu pregnanţă însemnătatea
realităţilor geografice  în politica mondială, considerând că una
dintre cauzele care au provocat - direct sau indirect - războaiele de
proporţii din istoria omenirii este “distribuţia
neuniformă a pământurilor mănoase şi poziţiile strategice diferite de pe
suprafaţa planetei noastre”.
Referindu-se la expunerea lui Mackinder din
1904, Karl Haushofer aprecia: “O grandioasă
explicaţie a politicii mondiale, comprimată în câteva
pagini”(Pozdneakov, “Geopolitica”, pag. 30).
În 1919, în timpul Conferinţei de pace de
la Paris, Mackinder publică lucrarea “Idealurile
democratice şi realitatea” (“Democratic Ideals and
Reality”). În Marea Britanie s-a dat puţină
atenţie acestei lucrări. Ca o ironie, ecoul scrierilor lui Mackinder are loc
în Germania, atât de frământată după primul război.
Evenimentele din timpul celui de-al
doilea război mondial au trezit, în cele din urmă,
interesul pentru ideile din opera lui Mackinder şi în Marea Britanie.
Lucrarea “Idealurile democratice şi
realitatea” este retipărită în 1942, exact în
aceeaşi formă în care fusese publicată prima dată. Mai mult, în 1943, în
numărul din iulie al revistei “Foreign
Affairs”,  într-o formă modificată şi
adusă la zi, apare comunicarea din 1904, cu titlul “The Round World and the Winning of  the Peace”.
Opera lui Mackinder reprezintă o interpretare cu finalitate strategică a
geografiei lumii. Pentru a înţelege ideile sale,
este nevoie să abandonăm împărţirea clasică a globului în oceane şi
continente şi să operăm cu noţiunile pe care ni le propune autorul englez:
insula lumii şi oceanul planetar.  Unitatea
oceanelor, consideră Mackinder, este mai bine
surprinsă de termenul ocean planetar decât de denumirile Atlantic, Pacific,
Indian. Datele fizice susţin această împărţire. Din suprafaţa totală a
globului trei pătrimi sunt ocupate de apă. Numai o pătrime revine uscatului,
iar din această suprafaţă două treimi revin insulei lumii, formată din
Europa Asia şi Africa, în timp ce cealaltă treime este formată din America
de Nord şi de Sud şi din Australia. De ce consideră Mackinder că Africa
face parte din insula lumii? Iată argumentele: există o unire perfectă
între Africa şi Asia în zona  Suez  (despărţirea s-a făcut de
către om prin construirea Canalului de Suez, n. n.) şi una aproape perfectă
la strâmtoarea Bab-el-Mandeb. Concomitent, continentul negru este despărţit
de Europa doar de câţiva kilometri de apă în zona strâmtorii
Gibraltar.
Întrucât există un ocean planetar, dominat
la acea vreme în mod limpede de către Marea Britanie, autorul îşi
concentrează analiza pe insula  lumii. Sunt numeroase argumentele în
favoarea acestui demers. Mai întâi, este vorba despre faptul că insula lumii
ocupa cea mai mare parte din suprafaţa de uscat a globului. Apoi, pe această
porţiune a pământului trăia majoritatea populaţiei lumii. În plus, insula
lumii conţinea cele mai mari bogăţii naturale.
Cum spuneam mai înainte, analiza geografului
englez are obiective strategice clare. El observase că pe această suprafaţa
de pământ  existau deja state puternice care puteau să ajungă la
dominarea întregii zone euroasiatice. În eventualitatea dezechilibrării
balanţei de putere în favoarea unui singur stat, acesta s-ar fi putut extinde
până la ţinuturile marginale ale Eurasiei, iar vastele resurse continentale
ar fi putut fi folosite pentru construirea unei flote puternice, ceea ce ar fi
reprezentat o sfidare la adresa supremaţiei oceanice a Marii
Britanii.
Din această perspectivă, Mackinder
elaborează o teorie cu totul diferită privitoare la posibilităţile de
dominare a continentului euroasiatic. Cheia adevărată a acestei dominaţii
este, potrivit lui Mackinder, asigurarea controlului
asupra  “ariei pivot” care se întinde de la Europa de est, trece  peste stepele
şi pădurile siberiene, până aproape de oceanul Pacific. Autorul englez
numeşte această regiune vastă “inima lumii”(heartland); în linii mari ea coincide cu teritoriul Rusiei
(harta 2).
De ce este importantă această zonă
centrală a continentului euroasiatic? Pentru că ea conţine mari bogăţii
naturale şi are o poziţie cheie pentru comunicarea între şi legătura
dintre diferite zone ale globului. Ea este înconjurată de ceea ce Mackinder
numeşte inner (marginal)
crescent, un cerc de state
situate pe continent, dar care prezintă un important fronton maritim
(oceanic). Între ele figurează Germania, Turcia, India, China. Urmează un
outer (insular) crescent,
un cerc de state geograficeşte exterior continentului
propriu zis, cum ar fi Marea Britanie, Africa de Sud, Japonia. Mackinder
considera, în acel moment că SUA sunt aşa de îndepărtate de zona pivot a
lumii încât nu le introduce nici în rândul statelor care alcătuiesc outer
crescent (harta3).
Autorul englez stabileşte trei condiţii,
trei reguli sau paşi pentru dominarea zonei pivot şi, apoi, a întregii lumi,
lansând o formulă care a făcut carieră:
“Cine stăpâneşte Europa de est
stăpâneşte inima lumii;
Cine stăpâneşte inima lumii stăpâneşte
Insula Lumii;
Cine stăpâneşte Insula Lumii stăpâneşte
lumea”.
Din construcţia autorului nu putem omite
întrebările şi preocupările unui savant englez privitoare la fenomenele
politice care puteau avea loc pe continent. De pildă, Mackinder a observat
că nu există bariere naturale importante între
Germania şi Rusia, ceea ce a făcut posibile mişcările masive de populaţie
de la începutul mileniului şi ceea ce explică uşurinţa cu care turcii, de
pildă, venind din Asia, au invadat Europa. De ce nu ar putea avea loc şi o
mişcare în sens invers? se întreabă autorul englez. În fond, Mackinder  era
preocupat fie de o apropiere între Germania şi Rusia, fie de o 
expansiune a Germaniei spre răsărit, până la punctul în care să
controleze chiar zona pivot.
Pe de altă parte, el consideră că există
trei puteri continentale care au cucerit poziţii dominante în zona axială
(zona pivot): Germania, Rusia, China. Temerea sa era generată de o eventuală
apropiere dintre statele axiale, ceea ce ar fi reprezentat un pericol la adresa
puterii Marii Britanii. Ca modalitate de prevenire a constituirii unei asemenea
axe, Mackinder preconiza intensificarea relaţiilor de bună colaborare dintre
Marea Britanie şi Rusia.
În 1943, Mackinder a reiterat ideea privitoare la existenţa heartlandu-lui, pe care o considera
mai validă şi mai utilă în contextul evenimentelor celui de-al doilea
război mondial. Concomitent, el a operat unele modificări ale concepţiei
sale. De data aceasta, el include în heartland şi o parte din SUA, de la
fluviul Missouri până la coasta de est (era, în fond, recunoaşterea rolului
din ce în ce mai mare pe care SUA îl jucau în politica mondială). În noua
configuraţia a zonei pivot, oceanul Atlantic este denumit ocean interior, Marea Britanie o
Maltă la o altă scară,
iar Franţa un cap de pod (
bridgehead ). Este interesant de arătat că geograful englez consideră SUA o
bază imensă, care datorită întinderii poate fi foarte greu cucerită. De
fapt, SUA ar reprezenta un tip de heartland de
dimensiuni  mai mici în cadrul insulei lumii.
Prin developarea importanţei strategice a acestei zone, Germania, consideră
autorul englez, poate fi controlată din două direcţii (harta4).
Nu putem să nu menţionăm în acest context
că existenţa unei mase compacte de pământ, precum heartland-ul a generat un
tip special de strategie de apărare. Cum menţionau şi R. Fifierd şi E. Pearcy, ea constă în
tehnica de a “vinde” spaţiu pentru a câştiga timp şi de a construi la
mare distanţă în spatele frontului o industrie de apărare. Autorii
amintiţi denumesc această strategie “strategia
apărării în adâncime” (“Geopolitics in Principle and Practice”, pag....



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.