| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Teoria puterii maritime (Alfred T. Mahan)

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Teoria puterii maritime (Alfred T.
Mahan)
R. Fifield şi E. Pearcy consideră că Alfred
Mahan şi preşedintele Roosevelt sunt printre cele
mai mari personalităţi ale geopoliticii americane
(“Geopolitics in Principle and Practice”,
pag.82). Mahan a fost un autor de seamă care
şi-a elaborat opera în termenii strategici de care SUA aveau aşa de mare
nevoie la acea vreme, iar Roosevelt a asigurat transpunerea în practică a
multora dintre ideile gânditorului american. Achiziţionarea Canalului Panama
în 1903 şi deschiderea lui efectivă în 1914, acţiune iniţiată de
preşedintele american, a pornit şi de la evaluarea făcută de Mahan. În
anul 1890, autorul american a atras atenţia asupra cerinţei ca SUA să
construiască un canal care să traverseze istmul dintre cele două Americi.
Pentru a asigura securitatea acestui canal era necesar ca SUA să deţină
superioritatea navală în Caraibe şi în Estul Pacificului. Ceea ce
transforma insula  Hawaii într-un  punct strategic vital pentru
apărarea SUA de “o invazie barbară” dinspre Asia. Prin urmare, în
decizia strategică de a construi canalul este cuprinsă şi ideea lui Mahan,
formulată cu câţiva ani înainte.
Opera lui Mahan ar putea fi caracterizată
drept o pledoarie pentru construirea de către SUA a unei puternice flote
navale, indispensabile noului statut de putere al SUA.  Preşedintele
Roosvelt este unul dintre cei care au pus în practică această idee, iar
între 1907 – 1909 a
trimis în jurul lumii noua flotă americană ca simbol al puterii SUA. Gestul
preşedintelui american, spun comentatorii, a urmat unui tip de
“gâlceavă” diplomatică. Cu puţin timp înainte, board-ul educaţional
din San Francisco hotărâse ca elevii japonezi, chinezi şi coreeni să
frecventeze şcoli separate. Ceea ce a provocat indignare la Tokyo şi chiar o
încordare în relaţiile bilaterale. Trimiterea flotei reprezenta un semnal
că alta este acum puterea Americii.
Alfred T. Mahan (1840 – 1914), amiral al marinei americane, a
fost şi profesor la Naval War College din Newport (Rhode Island), 
calitate în care scrie principala sa lucrare:
“The Influence of Sea Power upon History”,
publicată în 1890. Volumul reprezintă o privire
monografică asupra rolului jucat de forţa maritimă, între anii 1660-1783,
în ascensiunea Marii Britanii. Trei ani mai târziu, Mahan publică o altă
lucrare tip monografie, intitulată “The Influence
of Sea Power upon the French Revolution and Empire”
care urmăreşte evoluţia flotei franceze între anii 1793-1812.
În viziunea autorului american, pentru a
deveni o mare putere, o ţară trebuie să îndeplinească trei condiţii sau
criterii. În primul rând, trebuie să se învecineze pe o lungime
considerabilă cu oceanul planetar sau să aibă acces la acesta printr-o mare
deschisă spre oceanul planetar. În al doilea rând, să nu aibă în
vecinătatea imediată vecini puternici. În sfârşit, să dispună de o
capacitate navală şi de un potenţial militar ridicat al flotei marine. 
Toate aceste trei criterii, apreciază Mahan, au fost întrunite de Marea
Britanie. Poziţia geografică a acestei ţări, conjugată cu forţa sa
navală, au asigurat pentru Marea Britanie rolul de putere mondială pe care
l-a deţinut atâta vreme. Atât dobândirea, dar mai ales păstrarea
Imperiului Britanic, au fost dependente de asigurarea controlului asupra
oceanelor.
Dacă Statele Unite doresc să se substituie
Marii Britanii ca putere oceanică, ele trebuie să-şi completeze poziţia
geografică cu o flotă maritimă de prim rang. Alfred Mahan trăieşte în
perioada imediat următoare încheierii procesului de colonizare a
continentului american, care s-a produs la mijlocul secolului trecut.
Statisticile spun că Statele Unite aveau o putere industrială din ce în ce
mai mare. Ele continuau însă să rămână o putere continentală, deşi
circa 60 al sută din graniţe erau maritime. Afirmarea acestui nou stat
continental şi ca putere maritimă era un imperativ.
Este meritul lui Mahan că a formulat în
termeni clari dimensiunea strategică a forţei maritime pentru noua putere
care se năştea. O flotă comercială puternică era necesară nu numai pentru
desfăşurarea unei activităţi comerciale intense, ci şi pentru că flota ar
fi reprezentat o dimensiune şi un simbol al puterii. Prosperitatea naţională
şi împlinirea destinului naţional al SUA depindeau, în viziunea lui Mahan,
de această flotă comercială. Mai mult, navele comerciale ar trebui să
dispună de porturi de destinaţie sigure, iar protecţia lor să fie
asigurată de-a lungul întregului parcurs, ceea ce echivalează cu construirea
unui adevărat imperiu al oceanului. Mareşalul american avertiza că, în eventualitatea unor
conflicte, nu e suficient să opreşti inamicul la graniţă (în cazul SUA la
ţărmurile oceanului), ci să dispui de o flotă suficient de puternică
pentru a fi în stare să prevină blocadele şi să menţină legăturile
porturilor americane cu alte porturi ale ţărilor aliate sau neutre.
Mahan sesizează că există poziţii
geografice avantajoase. Dar ele au o valoare
strategică potenţială atâta vreme cât nu
beneficiază de o forţă economică în măsură să le pune în valoare şi
să le fructifice potenţialul. Aceasta era situaţia SUA la sfârşitul
secolului. Deşi dispuneau de largi deschideri către oceanul planetar şi
aveau un considerabil potenţial economic, ele nu dispuneau de o forţă
navală care să pună în valore toate aceste atuuri geopolitice.
Autorul american trăieşte într-o perioadă
în care expansiunea colonială (de tip clasic) era pe sfârşite. Problema
cuceririi de noi teritorii nu mai reprezenta o prioritate. Centrul de greutate
se mutase de la cucerire la controlul unor
zone, ceea ce însemna o regândire a mijloacelor şi
instrumentelor dominaţiei. Importantă nu mai era anexarea, stăpânirea unei
ţări sau a unui teritoriu, ci controlul asupra drumului către acel teritoriu, asupra
căii de acces. Iar drumul
şi calea de acces de cele mai multe  sunt maritime. Iar controlul mării
înseamnă flotă oceanică.
Din altă perspectivă privind lucrurile, este
important să relevăm ideea lui Mahan că puterea, pentru a fi efectivă,
trebuie însoţită de capacitatea de a proiecta
puterea. Chiar dacă autorul american limitează
această capacitate doar la instrumentul
naval, ideea ca atare
reprezintă un element esenţial al oricărei abordări geopolitice de tip
modern. Mai târziu, alţi
autori, tot din spaţiul american, vor vorbi despre puterea aeriană şi chiar
despre capacitatea SUA de a controla spaţiul cosmic,
un gen de “spaţiu maritim al secolului
21”. Instrumentele cu care o ţară îşi
proiectează puterea sunt şi trebuie să fie diferite de la epocă la epocă.
Dar capacitatea de a proiecta puterea cu mijloacele potrivite pentru o etapă
sau alta reprezintă o constantă. Contribuţia lui Mahan este că a sesizat,
mai devreme decât alţii, potenţialul de putere pe care îl reprezenta pentru
SUA flota maritimă, de a fi afirmat cerinţa construirii sale în cuvinte
clare, chiar
imperative.                      



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.