| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Surse de poluare cu praf, cenusa si fum

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Surse de po1uare cu praf, cenuşă şi
fum
Există, în principal, doua grupe de surse
generatoare de praf, cenuşă şi fum, în atmosfera:
a - surse artificiale
b - surse naturale.
       a) Sursele artificiale generatoare de
praf, cenuşă şi fum cuprind, în general, toate activităţile omeneşti
bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoşi.
       Sursele artificiale pot fi grupate în doua mari
categorii:
       1 - surse bazate
pe arderea combustibililor în scop industrial;
       2 - surse bazate
pe arderea combustibililor în scop domestic.
               1. În tabelul 1
se prezintă unele surse industriale de poluare cu praf, fum şi cenuşă iar
în tabelul 2, producţia specifică de fum şi praf pe industrii.
Surse industriale de poluare cu praf, fum şi
cenuşă
Industria
Sursa de
poluare
Produsul
poluant
Oţelării.
Furnale, maşini de
sintetizare.
Oxizi de fier, fier,
fum.
Turnătorii de
fontă.
Furnale, instalaţii de
dezbatere.
Oxid de fier, praf,
fum, fumuri de ulei.
Metalurgia
neferoasă.
Furnale şi
topitorii.
Fum, fumuri de ulei şi
metale.
Rafinării de
petrol.
Regeneratori de
catalizatori, incineratori de nămoluri.
Praf de catalizator,
cenuşă de nămol.
Fabrici de
hârtie.
Cuptoare de recuperare
a chimicalelor şi de calcar.
Prafuri de
chimicale.
Sticlă şi fibre de
sticlă.
Manipularea
materiilor prime, cuptoare de sticlă, tragerea
firelor.
Praf de materii prime,
ceaţă de acid sulfuric, oxizi alcalini, aerosoli de răşini.
Tabel 1
Producţia de fum şi praf în
industrii
Industria
Emisia de fum şi
praf
Siderurgie
10 kg / tonă
metal
Fonterii
15-25 kg / tonă
metal
Procesarea
aluminiului
450 kg / tonă
metal
Topitorii de bronz şi
alamă
12 kg / tonă
metal
Tabel 2
O importantă sursă industrială, în
special de praf, o reprezintă industria materialelor de construcţie, care are
la bază prelu­crarea unor
roci naturale (silicaţi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de
construcţii se detaşează, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului
ambiant, industria cimentului. Materialele de bază, care intra în fabricarea
cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecată cu magme sau cu argile. Sunt
cunoscute şi aplicate doua procedee de fabricare:
procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate,
fărâmiţate în mori speciale şi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi
înalte;
procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apă, apoi
în stare umedă se macină în mori speciale, după care, partea
rezul­tată este trecută
la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaşi ca la
procedeul uscat;
       Temperaturile din cuptoare determină mai întâi fărâmiţarea
mate­rialului, cu formare
de clincher iar apoi, prin măcinare, se obţin particule foarte fine, care
constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc
cantităţi mari de praf, în toate verigile lanţului tehnologic: uscătoare,
mori de materii prime, cup­toare, procese intermediare. Din uscătoare se elimina în
atmosferă aproxi­mativ 10%
din cantitatea introdusă, în mori, 1-3% din cantitatea prelucrată, în
cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 şi 4%. În
total se pierde intre 20 şi 25% din materia primă prelucrată la procedeul
uscat şi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului
este împrăştiat până la dis­tanţa de peste 3 km faţă de sursă, concentraţia acestuia în
apropierea surselor, variind intre 500 şi 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili
a substanţelor ce se elimină prin coşurile întreprinderilor industriale şi
este constituit din vapori de apă, gaze, produşi incomplet arşi (cărbune,
hidrocarburi, gudroane etc.) şi alte impurit4i înglobate şi eliberate cu
ocazia arderii.
       Fumul are o culoare albicioasa dacă arderea este completa.
Cu­loarea neagra indica o
ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum şi prezentei în cantitate
mare a cărbunelui şi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roşcată,
cenuşie sau bruna, după cum cărbunele conţine fler, aluminiu sau
mangan.
Particulele de fum au dimensiuni submicronice
(< 0,075μ). Cenuşa rezultată în exclusivitate
din combustibili solizi. Proporţia sa variază intre 5-15% la antracit
(cărbune superior, deci cu ardere mai completă) şi 40-50% la cărbunii
inferiori (lignit, turbă, etc.). Cenuşa se compune din:
compuşi minerali puternic înglobaţi în masa cărbunelui. În
această categorie sunt cuprinşi compuşii de Si, Al, Fe, Ca, Mg şi/sau
S;
impurităţi (cenuşă mecanică) provenite din roca în care se
afla înglobat zăcământul.
       Cenuşa rămâne în cea mai mare parte în focar şi este îndepărtată ­prin procedee mecanice sau hidraulice.
Restul este antrenat spre coş de către puternicul curent de aer format în
camera de ardere. în marile cen­trale termoelectrice, la trecerea prin cos, cenuşa este captata
aproape în totalitate.
       2. O altă sursă importantă
generatoare, în special, de fum şi cenuşă, este arderea combustibililor
solizi, lichizi şi gazoşi în scop domestic. Astăzi, în  multe ţări
în curs de dezvoltare, lemnul de foc este la fel de vital ca alimentele, iar
ca preţ, în unele locuri, înregistrează un ritm de creştere mult mai mare
decât la alimente. Cauza creşterii zi de zi a preţului este restrângerea
suprafeţelor de pădure. Multe ţări care fuseseră cândva exportatoare de
produse forestiere au devenit importatoare, în măsura în care nu s-au
preocupat de regenerarea fondului forestier. În SUA şi India se ard anual
circa 130 milioane de tone de lemn de foc; în SUA această cantitate asigură
doar 3% din consumul de energie, în timp ce în India, aceeaşi cantitate
asigură circă 25% din consum. Deci, pentru ţările în curs de dezvoltare,
lemnul de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor
energetice. Dar nu numai pentru ţările în curs de dezvoltare consumul de
lemn este o necesitate; ţări ca Suedia Danemarca, Finlanda au ca obiectiv,
în politica lor economică, reducerea consumului de petrol şi, în
compensaţie, creşterea contribuţiei energetice a lemnului de foc. Chiar în
SUA, acolo unde preţul altor surse de energie a crescut considerabil, s-a
produs o orientare spectaculoasă către folosirea lemnelor de foc. Se
apreciază, de exemplu, că în SUA după 1973, folosirea energiei obţinute
din lemn, în sectorul casnic, a sporit de două ori. Vânzările anuale de
sobe, intre 1972 şi 1979, au sporit de noua ori, jar în 1981 s-au vândut pe
teritoriul SUA circa 2 milioane de sobe pentru încălzirea locuinţelor cu
lemne. Fumul emis din sobele cu lemne are o culoare albastră-fumurie şi
conţine o cantitate însemnata de materii organice, care se apreciază că pot
fi toxice şi cancerigene. Tot în scop domestic se ard astăzi, în lume,
cantităţi enorme de cărbuni, petrol şi gaze naturale. De exemplu, numai în
S.U.A., în 1966, s-au utilizat în scop domestic peste 2.1011 m3 gaze şi 1.1011 litri produse
petroliere lichide, ambele cu un echivalent caloric de
2,54015 Kcal.
b) Exista, practic, trei principale surse
naturale generatoare de praf, cenuşa şi/sau fum în atmosfera:
       1 - erupţiile vulcanice;
2 - furtunile de praf;
3 - incendiile naturale ale
pădurilor.
       1. Eruptiile vulcanice generează produşi gazoşi, lichizi şi solizi care, schimba local
nu numai micro şi mezorelieful zonei în care se mani­festa, dar exercita influente negative
şi asupra purităţii atmosferice. Cenuşile vulcanice, împreuna cu vaporii
de apa, praful vulcanic şi alte numeroase gaze, sunt suflate în atmosfera,
unde formează nori groşi, care pot pluti pana la mari distante fată de locul
de emitere. Timpul de rema­nenţă în atmosferă a acestor suspensii poate ajunge chiar la
1-2 ani. Unii cercetători apreciază ca, cea mai mare parte a suspensiilor din
atmosfera terestra, provine din activitatea vulcanica. Aceste pulberi se
presupune ca au şi influente asupra bilanţului termic al atmosferei
împiedicând dispersia energiei radiate de pământ către univers şi
con­tribuind, în acest
fel, la accentuarea fenomenului de ,,efect de sera", pro­dus de creşterea concentraţiei de
C02 în
atmosfera.
       2.  Furtunile de praf. Terenurile
afinate din regiunile de stepa, în perioadele lipsite de precipitaţii, pierd
partea aeriana a vegetaţiei şi rămân expuse acţiunii de eroziune a
vântului. Vânturile continue, de durata, ridică de pe sol parte din
particulele ce formează scheletul mineral şi le transforma în suspensii
subaeriene, care sunt reţinute în atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea
acestor suspensii, ca urmare a proce­selor de sedimentare sau a efectului de spălare exercitat de ploi,
se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate.
Cercetări recente, din satelit, au arătat Ca eroziunea eoliană numai de pe
continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. în acest context, se
pare Ca deşertul Sahara înaintează în fiecare an cu 1,5 pana la 10
km.
       Furtuni de praf se produc şi în alte zone ale globului. Astfel,
în mai 1934, numai intr-o singuri zi, un vânt de o violenţă neobişnuită a
pro­dus un intens proces de
eroziune eoliană pe teritoriile statelor Texas, Kansas, Oklahoma şi...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.