| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Sistemul politic francez

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
SISTEMUL POLITIC FRANCEZ
Istoria dezvoltării politice a Franţei
prezintă un deosebit interes deoarece în sistemul politic francez s-au
perindat succesiv aproape toate formele de guvernământ. După cum se ştie
Franţa a cunoscut în decursul îndelungatei sale istorii atât monarhia
absolută, monarhia constituţională, imperiul, dar şi republica
parlamentară, iar in prezent ea este o republică
semi-prezidenţială.
Istoria dezvoltării politice a Franţei
demonstrează o preocupare permanentă pentru găsirea celor mai adecvate forme
juridice de exprimare a unor principii constituţionale.
În continuare voi încerca să înfăţişez
sistemul politic francez într-o viziune istorică, analizând apoi, în mod
succesiv, principalele instituţii consacrate de actualul aparat de
guvernare.
MONARHIA ABSOLUTĂ
Franţa a cunoscut, odată cu centralizarea
statală, un regim de monarhie absolută exprimat în cunoscutele formule
„L’etat c’est moi”
şi „Apres moi le deluge”. Aceste maxime înfăţişau într-o formă
concentrată întreaga viziune a monarhiei absolute despre personificarea
puterii statului în persoana regelui şi despre paseismul concepţiei politice
care călăuzea monarhia franceză. În pofida luărilor de atitudine ale unor
gânditori, ale unor oameni de înaltă cultură care atrăgeau atenţia
monarhiei asupra necesităţii de a se reorienta în concordanţă cu noile
schimbări intervenite în viaţa socială, puterea absolutistă monarhică
venea tot mai des ]n conflict cu realităţile sociale, cu cele economice,
promovând totodată un sistem care se caracteriza prin abuzuri şi
încălcarea oricăror libertăţi cetăţeneşti.
Deşi un gânditor francez atrăgea atenţia
monarhiei că „Nu există monarhie fără Parlament”, Statele
Generale-acele forme de convocare a poporului, în special pentru plata
impozitelor-nu fuseseră reunite după anul 1614.
Ideile revoluţionare promovate de
iluminişti, de teoreticieni care promovau schimbări politice nu aveau să
rămână fără ecou. Jean Jacques Rousseau, exprimând un punct de vedere
comun gânditorilor timpului său, declara: „ A renunţa la libertatea ta
înseamnă a renunţa la calitatea ta de om, la drepturile umane, ba chiar si
la datoriile tale”.
Sub influenţa ideilor înaintate, poporul,
dar şi o parte a clerului şi chiar a nobililor, vedea cu urgenţă
necesitatea unor schimbări. Revoluţia franceză a inspirat remarcabile
documente de gândire politică şi juridică, printre care cunoscuta
Declaraţie a drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789.
PERIODA REVOLUŢIONARĂ 1789-1799
Perioada revoluţiei franceze a fost o
perioadă extrem de dinamică şi complexă caracterizată prin numeroase
deplasări ale forţelor politice; ea s-a axat, în esenţă, în jurul a trei
structuri: a) Adunarea Constituantă, b) Convenţia şi c) Directoratul,
fiecare din aceste structuri reprezentând un anumit moment de echilibru al
forţelor politice revoluţionare şi reflectând chiar unele concepţii
diferite despre drept şi valorile umane.
a)Constituanta
a reprezentat, de fapt, adunarea care refuzase să se
supună somaţiei regelui şi care şi-a propus sa elaboreze o nouă
constituţie pentru Franţa. Acele cunoscute cuvinte ale lui Mirabeau:
„Suntem aici prin forţa poporului şi nu vom pleca decât prin forţa
baionetelor” reflectau, de fapt, mentalitatea unor gânditori, a unor oameni
de elită care vedeau în emanciparea Franţei nu numai propria lor emancipare,
dar şi edificarea unui stat nou, întemeiat în mod ferm pe principiile
libertăţii. Prima Constituţie franceză a fost Constituţia din 3 septembrie
1791, constituţie care mai marca încă menţinerea monarhiei, dar fundamenta
aşezarea acesteia pe baze democratice şi constituţionale.
Refuzul regelui ludovic al XVI-lea de a
înţelege procesul de schimbări, încercarea acestuia de a fugi peste hotare,
complicitatea cu forţele străine care doreau să intervină în treburile
Franţei au dus în final la judecarea şi condamnarea sa. Din acest moment,
Franţa a început o epocă nouă în care violenţa revoluţionară era
considerată mijlocul cel mai eficace pentru a garanta instituţiile unui
autentic stat de drept.
Robespierre, unul dintre cunoscuţii
conducători ai revoluţiei franceze, enunţa ideea conform căreia „
Guvernul revoluţiei este despotismul libertăţii contra tiraniei”.
Încercând să fundamenteze ideea violenţei revoluţionare, acelaşi
gânditor şi om politic declara „ Acela care nu urăşte crima nu poate să
iubească virtutea”.
b)Convenţia. Perioada Convenţiei s-a
reflectat în adoptarea Constituţiei din 24 iunie 1793, care nu a mai fost
însă aplicată în condiţiile confruntărilor pe care le cunoştea viaţa
politică revoluţionară franceză. Efervescenţa procesului de schimbări
marca apariţia unor numeroase cluburi şi organizaţii revoluţionare, dar şi
cristalizarea unor căi privind mersul mai departe al transformărilor: calea
iacobină, exprimată de Robespirre şi adepţii săi, calea care preconiza
intransigenţa şi fermitatea faţă de adversarii revoluţiei, şi calea
girondină, vizând efectuarea unor transformări paşnice,
democratice.
c)Directoratul a reprezentat o nouă formă
de organizare politică; ea dorea să ia locul Convenţiei revoluţionare,
păstrând cuceririle revoluţiei, dar instituind o mai mare garanţie a
libertăţii împotriva arbitrarului şi eliminând definitiv violenţa din
arsenalul metodelor politice.
Directoratul s-a dovedit, prin întregul său
sistem de organizare, un regim politic tranzitoriu care căuta, pe de o parte,
să elimine abuzurile săvârşite în numele revoluţiei, iar pe de altă
parte, sa menţină valoarea principiilor revoluţiei.
REGIMUL CONSULAR ŞI IMPERIAL
Regimul consular şi imperial marchează
trecerea centralizarea puterii şi subordonarea rolului adunărilor.
Beneficiind de un uriaş prestigiu, primul consul – Napoleon Bonaparte – avea să-şi întărească puterea
în stat, sfârşind prin a se proclama „împărat al tuturor francezilor”.
Înfrângerea lui Napoleon şi restabilirea
monarhiei avea să ducă pentru o scurtă perioadă, la revitalizarea
practicilor „fostului regim”. Cu toate acestea monarhia franceză
restaurată prin Carta din 4 iunie 1814 avea să păstreze, totuşi, o anumită
imagine a fostelor libertăţi care nu mai puteau fi ignorate de poporul
francez.
MONARHIILE CENSITARE
Ca urmare a mişcărilor politice în
Franţa, în 1830 monarhia acceptă principiul „Regele domneşte, dar nu
guvernează”. Este vorba de o trecere de la regimul absolutist la un regim
democratic, dar bazat pe recunoaşterea censului ce fusese deja stabilit ca principiu de vot în 1814.
Sufragiul universal, cucerire a revoluţiei
franceze, era înlocuit tot mai mult de un sufragiu censitar ce dorea să
asigure sprijinul instituţiilor politice  de către o clasă puternică
de proprietari.
Dacă în 1814 începeau să se întrevadă
potenţialităţile edificării unui regim parlamentar, acesta în 1830 devenea
realitate.
A doua revoluţie franceză, determinată de
evenimentele revoluţionare din 1848, avea să restabilească sufragiul
universal care în 1850 urma să fie redus datorită înscrierii condiţiei
domiciliului, pentru ca în 1852 să fie reintrodus. Regimul politic instaurat
în 1848 avea să fie un regim democratic apropiat de regimul
prezidenţial.
AL DOILEA IMPERIU
Al doilea imperiu, proclamat de Ludovic
Bonaparte, după ce efectuase o masivă concentrare a
puterilor în mâinile executivului, avea să reprezinte o reluare în forme
noi, parlamentare, a sistemului monarhic. Împăratul păstra importante
prerogative politice şi în sistemul de organizare a statului, respectând
totuşi instituţiile democratice ale statului.
Regimul lui Ludovic Bonaparte se deosebea
fundamental de cel al predecesorului său, deoarece legislativul îşi
menţinea prerogativele sale, puterile împăratului nefiind aceleaşi cu cele
pe care, la timpul său, Napoleon I le concentrase în mâinile
sale.
Regimul-deşi autocrat-permitea totuşi o
marjă de libertate politică, iar angajarea tot mai puternică pe plan extern
a dus la prăbuşirea sa ca o consecinţă a războiului
franco-german.
Comuna din Paris din
1870 a fost o încercare efemeră de a edifica un nou tip de  stat
proletar, pe ruinele fostului imperiu.
A TREIA REPUBLICĂ
A treia republică a fost precedată de
evenimentele deja amintite ale războiului franco-prusac care au făcut ca
imperiul să nu poată supravieţui dezastrului de la Sedan. Un guvern de
salvare naţională a fost investit de către Corpul legislativ pentru a semna
armistiţiul şi a organiza, la 8 februarie 1871, alegerea unei Adunări
Naţionale. Această adunare, ce avea drept scop să restabilească în mod
primordial pacea cu Germania, avea să se consacre în acelaşi timp
elaborării unei noi Constituţii. Ea era dominată de figura lui Thiers,
cunoscut om politic care avea să declare că „ Republica este forma de
guvernământ care ne dezbină cel mai puţin”.
Instituţiile statului definite de
Constituţia din 1875 erau: Parlamentul bicameral, compus din Camera
Deputaţilor, aleasă pe 4 ani, şi Senatul alcătuit din senatori numiţi pe
viaţă sau recrutaţi prin scrutin indirect. Spre deosebire de Camera
Deputaţilor, al cărei mandat era de 4 ani, mandatul senatorilor era de 9 ani,
o reînnoire a mandatelor efectuându-se o dată la trei ani. Vârsta pentru a
fi ales deputat era de 25 de ani, iar vârsta cerută pentru ca o persoană să
fie aleasă senator era stabilită la 40 de
ani.
Camerele aveau în principal atribuţia de a
vota legile; reunite, ele puteau pune în discuţie...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.