| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Sistemul de securitate european

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
SISTEMUL DE SECURITATE EUROPEAN
Încă de la înfiinţarea ei, Comunitatea
Europeană a urmărit interconectarea sistemelor economice ale statelor membre.
Pornită iniţial ca o uniune vamală, cu scopul de a controla producţiile de
cărbune şi oţel ale Germaniei, integrând economia acesteia într-un sistem
european mutual, Comunitatea Europeană şi-a dezvoltat cu timpul componenta
politică, întărind instituţiile comune de la Bruxelles şi adăugând, prin
Tratatul de la Maastricht, embrionul unei componente militare vizând
integrarea Uniunii Europei Occidentale în nou creata Uniune Europeană. De la
Uniunea Vamală realizată prin Tratatul de la Roma din 1957, deciziile
politice comune ale liderilor vest-europeni au dus popoarele Europei pe calea
integrării la toate nivelurile, integrare exprimată prin Piaţa Unică,
instituită de Actul Unic European, continuată de Uniunea Economică şi
Monetară, ivită în urma Tratatului de la Maastricht, şi întărită de
Tratatul de la Amsterdam, încununată în final cu adăugirea componentei
militare, prin dezvoltarea unei viitoare armate comune
europene, ca urmare a deciziei Summit-ului de la Köln, din iunie
1999.
În opinia specialiştilor în studii de
securitate (Barry Buzan, Ole Weaver, Jaap de Wilde), conceptul modern de
securitate include cinci factori cumulativi; securitatea unei entităţi
statale este asigurată dacă se ţine cont de fiecare dintre următoarele
cinci componente: componenta politică a securităţii, componenta militară,
componenta economică, componenta societală şi cea ecologică. Problematica
securităţii nu se confundă cu funcţionarea normală a statului pe aceste
dimensiuni, ci se referă numai la ameninţările care, prin dimensiunile
menţionate, pun în pericol însăşi existenţa statului. Securitatea
politică se referă la stabilitatea organizaţională a statelor, a sistemelor
de guvernământ şi a ideologiilor care le legitimează. Componenta militară
a securităţii priveşte interconexiunea următoarelor două niveluri: al
armelor ofensive şi al capacităţilor defensive ale statelor, împreună cu
percepţia statelor despre intenţiile celorlalţi participanţi la viaţa
internaţională. Securitatea economică priveşte accesul la resurse,
finanţare şi pieţe necesare pentru a susţine nivele acceptabile ale
dezvoltării şi puterii statului. Când vorbim despre securitate societală,
ne referim la menţinerea, în cadrul unor condiţii acceptabile pentru a
permite procesul de evoluţie, a identităţii naţionale colective, a
modelelor tradiţionale ale limbii, culturii, religiei şi obiceiurilor unui
popor. După cum evoluează evenimentele, unele dintre cele mai mari probleme
pentru securitatea europeană le va pune componenta societală, datorită
situaţiilor existente în Bosnia-Herţegovina, Transnistria, Macedonia,
Kosovo, Belarus, Muntenegru. Securitatea mediului înconjurător priveşte
păstrarea la nivel local a biosferei planetare, ca suport esenţial al
sistemului de care depind toate celelalte activităţi umanei
.
Tot in accepţiunea grupului de la Copenhaga
accepţiunea Grupului de la Copenhaga, regiunile(comunităţile) de securitate
au următoarele caracteristiciii
, oglindite perfect de construcţia
europeană:
au
în componenţă două sau mai multe state;
aceste state constituie o grupare geografică
coerentă;
relaţia între statele respective este marcată de
interdependenţă din punctul de vedere al securităţii, în sens pozitiv sau
negativ, dar care este oricum în mod semnificativ mai puternică între
statele respective decât cea dintre ele şi alte entităţi din afara
comunităţii;
modelul securităţii interdependente trebuie să fie profund şi
durabil.
De-a lungul anilor, Uniunea Europeană a
construit baza unei securităţi prin cooperare, tratatele semnate între
membrii Uniunii consfinţind gradual translaţia unor atribute ale
suveranităţii naţionale către autorităţile centrale de la Bruxelles.
Astfel, în 1957, prin Tratatul de la Roma, se introduceau doar principii
generale legate de obiectivele comune, în Actul Unic European din 1986 avem
prima menţionare a aşa-numitei „Cooperări Politice Europene”, iar
ulterior, în1991, în Tratatul de la Maastricht, se prevăd măsuri pentru
transformarea Uniunii Europei Occidentale în „braţul armat al Uniunii
Europene”iii
. Titlul V al Tratatului de la Maastricht,
intitulat„Dispoziţii privind Politica Externă şi de Securitate Comună”,
se ocupă de reglementarea PESC, pe parcursul articolelor J - J.11. Mecanismele
principale se bazează pe informarea reciprocă a statelor membre cu privire la
problematicile de politică extern şi de securitate, pe adoptarea unor
acţiuni comune şi, foarte important, pe faptul că, în virtutea
suveranităţii partajate între statele membre şi instituţiile europene,
Consiliul European defineşte principiile şi orientările generale ale PESC.
Mai mult, Tratatul de la Amsterdam din 1998 întăreşte prerogativele
Consiliului European asupra unor forţe armate comune ale statelor membre,
arătând la articolul J.3 al Tratatului că respectivul Consiliu „defineşte
principiile şi orientările generale ale Politicii Externe şi de Securitate
Comune, inclusiv pentru problemele care au implicaţii în domeniul
apărării”iv
.
Analizând istoria creării unei Politici
Externe şi de Securitate Comună, trebuie să amintim momentul deciziei
politice de a reînarma Germania în anii 50 când, pentru a permite acest
lucru, Franţa, Germania, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda au inventat
proiectul Comunităţii de Apărare Europene, iniţiind crearea unei armate
europene comune. Proiectul a fost respins mai târziu (1954) de către Franţa,
din cauza neînţelegerilor politice dintre ţările fondatoare. La trei ani
după stabilirea Comunităţii Economice Europene, dorinţa de a reîncepe
construcţia politică a apărut sub auspiciile lui De Gaulle. Francezul
Christian Fouchet a pregătit trei propuneri în anii 1961-1962, cunoscute sub
numele de „Planul Fouchet”. Cooperarea interstatală trebuia să ducă la o
politică externă unică, statele membre trebuiau să-şi întărească
securitatea în comun şi să-şi coordoneze politicile de apărare. Ultima
dintre acestea prevedea consultări bilaterale periodice şi comitete comune de
lucru, care pregăteau reuniunile la nivel înalt - inclusiv un comitet în
domeniul apărării. Din nefericire însă, a fost rândul celorlalţi să
respingă acest „Tratat asupra Uniunii Statelor” motivându-se că nu se
doreşte o colaborare excesivă între state şi nici ruperea legăturii cu SUA
şi NATO. Totuşi, în1969, la Summit-ul de la Haga, cei şase membri ai CEE au
reafirmat necesitatea de a unifica politic Europa. În 1970 s-a adoptat
Raportul Davignon, marcând Cooperarea Politică Europeană, deşi aceasta se
referea exclusiv la politica externă. Treisprezece ani mai târziu, la
Stuttgart, s-a mai făcut un pas: aspectele politice şi economice ale
securităţii au fost incluse între obiectivele CPE. Până la momentul
Maastricht, diploma]ia occidentală şi-a armonizat poziţiile faţă de
statele terţe, pe baza acordurilor informale, dar în lipsa unor structuri
comune ale Comunităţii Economice Europene.
Tratatul de la Amsterdam a adus schimbări
pragmatice cu privire la următoarele chestiuni: s-a creat o celulă de
planificare politică şi analiză, s-a înfiinţat poziţia de Înalt
Reprezentant al PESC, s-a adoptat votarea de către Majoritatea Calificată
(QMV) pentru implementarea măsurilor şi extinderea cooperării în domeniul
managementului de criză între UE şi UEO. Din acest moment, unele analize ale
cancelariilor occidentale au considerat că responsabilitatea PESC se
restrânge doar la reacţii faţă de crizele ce pot apărea, în sensul
intervenţiilor militare şi/sau diplomatice, deci incluzând aspectele legate
de apărare, iar alţii au preferat să disocieze politica diplomatică şi de
securitate de aspectele legate de apărare.
În ceea ce priveşte forţele armate comune,
ulterioare semnării Tratatului de la Maastricht, semnalul a fost dat de
Franţa şi Germania care creau, în mai 1992, EUROCORPS, marcând prima etapă
a unei apărări europene autonome. Iniţiativa continuă cooperarea
bilaterală franco-germană, care a demarat în 1963, în contextul juridic
fixat de Tratatul de la Élysée. Scopurile creării acestui corp de armată
comun franco-german au fost să contribuie la apărarea Europei, în
conformitate cu Art. 5 al Tratatului fondator al UEO, să menţină pacea şi
să asigure asistenţa umanitară în afara zonei de acţiune a NATO. Din punct
de vedere politic, momentul ales la începutul anilor 90 a reprezentat soluţia
de compromis faţă de răcirea relaţiilor franco-germane în momentul
unificării: Franţa dorea să menţină trupe pe teritoriul Germaniei
unificate, fiind obligată în acelaşi timp să trateze fostul adversar ca pe
un partener egal. Chiar dacă, la început, această iniţiativă a fost
tratată cu nepăsare sau nelinişte din partea Marii Britanii şi, respectiv,
a Olandei, după puţin timp aceste două ţări s-au oferit şi ele
sã colaboreze pentru consolidarea corpului de
armată comun, în urma obţinerii unor asigurări cu
privire la preeminenţa NATO în domeniul apărării colective a aliaţilor.
Două noi unităţi multinaţionale, EUROFOR şi EUROMARFOR, au completat
iniţiativa franco-germană. Cele două unităţi au fost create de către
Franţa, Spania şi Italia pe 15 mai1995, în urma sesiunii ministeriale a UEO
de la Lisabona. Prima este o unitate terestră uşoară, mobilă, concepută
pentru intervenţii în cadrul crizelor de joasă intensitate sau pentru
acţiuni...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.