| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Separarea puterilor in stat

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Separarea puterilor in stat
 
Problema  puterilor în stat a existat
încă din lumea antică deşi ea nu putea fi pusă încă în legătura cu
principiul separării puterilor. Spre exemplu Aristotel în Politica constată
existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate
precum Adunarea generală, Corpul magistraţilorşi Corpul judecătoresc.
Potrivit acestuia în orice stat sunt trei părţi . Aceste trei părţi odată
bine organizate, statul întreg este bine organizat. Ideea a fost prezentă şi
în timpul evului mediu, în tezele şcolii dreptului natural, în lucrările
lui Grotius, Wolf, Pufendorf, care deasemenea au constatat diferitele
atribuţii ale statului,însa, fără a întrezării conceptul de
separaţie.
Celui căruia îi
revine meritul de a fi cercetat pentru prima oara mai metodic şi într-o noua
lumină principiul separarii puterilor este filosoful şi juristul englez John
Locke -1632-1704- .El a dat prima formulare acestei doctrine atribuindu-i
valoarea unui principiu de organizare a statului. În
lucrarea sa "Essay on civil government", filosoful
englez susţinea existenţa a trei puteri: legislativă, executivă şi
federativă. În concepţia lui Locke, puterea legislativă trebuia sa
aparţină parlamentului şi era considerată  puterea supremă deoarece
edicta reguli de conduită general obligatorii. Puterea executivă limitată la
aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu puteau fi prevăzute
prin lege, urmau să fie încredinţate monarhului. Puterea federativă era
încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara
război, de a face pace şi a încheia tratate. Ideile lui Locke au avut o
deosebită importanţă pentru istoria doctrinelor politice si au exercitat o
influenţă certă in viaţa constituţională a statelor Americii de Nord. Ele
au fost sursa din care s-a inspirat Charles de Secondat, baron de Montesquieu -
1689-1755- atunci când, în cartea sa L'esprit des lois a reluat şi adâncit
problema separării puterilor statului, dându-i o formă şi o strălucire
nouă. Montesquieu dă o formulare precisă şi clară acestei teorii care va
forma unul din punctele principale ale programelor revoluţiilor burgheze.
După Montesquieu în orice stat există trei puteri distincte: puterea
legiuitoare, executivă şi judecătorească. Aceste puteri trebuie să fie
atribuite unor organe separate şi independente unele de altele pentru ca,
spune Montesquieu "orice om care are o putere este înclinat să abuzeze de ea"
astfel " pentru a nu se abuza de putere trebuie ca prin aşezarea lucrurilor
puterea să oprească puterea". Puterea publică trebuie să fie divizată
intre mai multe puteri aşa încât o putere să se opună celeilalte şi să
creeze, în locul unei forţe unice, un echilibru de puteri. prin faptul că
puterea de comandă in stat se fracţionează între mai multe organe care au
acelaşi interes ca atribuţiile sale să nu fie încălcate de celelalte
organe, se asigură aplicarea strictă a legilor si respectarea libertatilor
individuale.
Ideea separarii puterilor se întalneşte şi
în concepţia lui Rousseau. Pentru acesta puterea legislativă se confundă cu
însuşi conceptul de suveranitate. Ea nu putea fi exercitată decât pe cale
directă, prin votul întregii naţiuni şi nu putea să aibă caracter general
şi impersonal. Puterea executivă sau guvernămantul nu putea să consiste
decât in acte particulare şi se distingea în mod necesar de dreptul
legiuitorului.
Şi pentru Rousseau ca şi pentru Locke,
puterea judecătorească nu este ceva distinct, dar spre deosebire de filosoful
englez , pentru Rousseau ea este o ramură a puterii executive nu a celei
legislative, supusă unor anumite reguli speciale.
Teoria separării puterilor apărea în acele
condiţii ca expresie a luptei pentru putere ce se ducea între monarh,
aristocraţie şi brughezie. Ea urmarea înlaturarea despotismului,
echilibrarea şi armonizarea forţelor sociale în luptă. Din punct de vedere
istoric , principiul separării se infăţişa ca principiu al suveranitaţii
naţionale, ca o armă de război dirijată de ideologii burgheziei împotriva
puterii absolute a monarhului. Din punct de vedere politic , principiul
separării puterilor a fost considerat ca generator de libertaţi politice,
prin echilibrul şi colaborarea puterilor separate.
Cea dintâi aplicaţie practică a
principiului separaţiei puterilor in stat a fost realizată de statele
americane care in secolul al 18-lea se găseau in plină revoluţie
constituţională. Începând din 1780 , primele constituţii ale statelor
Massachussetts, Maryland, Virginia, New-Hampshire introduc acest principiu.
Ulterior , Constituţia statelor federale, ai cărei creatori au fost Hamilton,
Madison şi Jay adoptă principiul separaţiei puterilor sub forma întreită
de putere legislativă, executivă si judecătorească. În anul 1791,
Revoluţia burgheza  din Franţa introducea acest principiu in
"Declaraţia drepturilor omului".Iar mai târziu acest principiu a stat la baza
organizării de stat a tuturor statelor burgheze, el fiind consacrat, explicit
sau implicit, în constituţiile acestor state.
La noi in ţară,acesta a fost adoptat în
urma Convenţiei de la Paris din 1858,  şi apoi mentinut in
constituţiile din 1866 si 1923 .
Astfel toate aceste constituţii au plecat de
la premisa că statul îndeplineşte trei activităţi principale:
-funcţia legislativă, prin care se
îmţelege activitatea statului având ca obiect stabilirea de norme generale
de conduită umană, obligatorii şi de aplicare repetată.
-funcţia executivă, care asigură bunul mers
al vieţii publice prin organizarea aplicării legilor şi prin punerea lor în
executare la cazurile concrete, cu posibilitatea de a se recurge, dacă este
necesar, la forţa de constrângere a statului.
-funcţia judecătorească, adică activitatea
de pedepsire a infracţiunilor şi de soluţionare cu putere de adevăr legal,
în cadrul unei proceduri publice şi contradictorii,
a litigiilor juridice.
Totodata aceste constituţii au prevăzut că
fiecare din funcţiile statului sunt încredinţate unor organe distincte si
independente unele faţă de celelalte, în sensul că fiecare acţionează
fără vreun amestec din partea unui alt organ de
stat.
Constituţiile care au pus la baza lor
principiul separării puterilor statului ele au fost preocupate să găsească
nu numai modalitaţi de menţinere a unui echilibru între aceste puteri dar
şi diverse frâne şi contragreutăţi chemate să înlăture pericolul unei
alunecări spre adoptarea de masuri tiranice. Acestea pot fi diferite după cum
constituţiile respective aplică mai mult sau mai puţin tranşant principiul
separaţiei puterilor , dar ele sunt prezente în toate sistemele construite pe
această bază. Unele din ele urmează să fie mânuite de executiv pentru a
împiedica eventuale legiferări grăbite sau nepotrivite, iar altele de
adunările legiuitoare ca mijloace de control a activitaţii executive.
In regimurile prezidenţiale, al caror model
îl constituie Statele Unite ale Americii, printre frânele şi
contragreutăţile care-i permit executivului să influenţeze linia de
acţiune a legislativului pot fi menţionate în special două : - dreptul de
veto legislativ al preşedintelui republicii, adică dreptul de a împiedica,
printr-o manifestare de voinţa, intrarea în vigoare a unei legi adoptate de
Congres. Ce-i drept, veto-ul preşedintelui nu mai operează în cazul în care
Congresul adopta ulterior din nou legea cu o majoritate de două treimi, însă
aceasta majoritate este greu de obţinut. Al doilea ar fi dreptul
preşedintelui de a adresa Congresului mesaje in scopul de a recomanda să
examineze orice măsura pe care ar socoti-o utilă şi oportună. Invers
există şi frâne si contragreutăţi care dau legislativului posibilitatea de
a exercita o influenţă asupra executivului. Spre exemplu Congresul votează
bugetul fără de care orice activitate a executivului este paralizată. La fel
numirea ministrilor şi a altor categorii de funcţionari ai statului se face
cu avizul si consimţământul Senatului.
Sistemul de frâne si contragreutăţi apare
şi mai bine conturat în regimurile parlamentare. astfel, în ţările
structurate pe coordonatele acestui regim, puterea executivă are o puternică
armă împotriva puterii legislative, constând în dreptul şefului statului
de a dizolva parlamentul sau cel puţin camera aleasă a acestuia. Sub
influenţa unei ameninţări cu dizolvarea parlamentului acesta ar putea fi
determinat să ia anumite măsuri legislative dorite de guvern. Pe de alta
parte parlamentul dispune la rândul său de o armă echivalentă ca
eficienţă împotriva executivului. El poate anume să provoace demisia
guvernului fie printr-un vot de neîncredere expres, fie prin refuzul de a vota
bugetul sau o altă lege propusă de guvern. În prezenţa unui asemenea vot,
şeful statului are două soluţii posibile: fie primeşte această demisie şi
formează un nou guvern, care să se bucure de încrederea parlamentului, fie
dizolvă parlamentul, urmând ca guvernul să rămână la putere dacă
alegerile ce vor urma îi vor fi favorabile iar in caz contrar să se formeze
un nou guvern. Ca si in regimurile prezidenţiale intalnim si aici dreptul de
veto pe care, in multe ţari cu regim parlamentar, şeful statului il poate
opune legilor adoptate de parlament, fie cu efect absolut, fie numai cu efect
suspensiv. În aceste regimuri puterea executivă numai este concentrată in
mainile unei singure persoane ca în regimul prezidenţial ci este deţinută
de un executiv bifurcat. Acesta este alcatuit din şeful statului care...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.