| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Drept constitutional si institutii politice

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Drept constituţional şi instituţii
politice
                   
                   
Cuprins
Capitolul I. Locul dreptului constituţional
în sistemul de drept
Secţiunea 1. Sistemul dreptului
.................................................................................
4
Secţiunea a 2-a. Specificitatea dreptului
constituţional ca ramură a dreptului .........
6
       1. Obiectul şi subiectele dreptului constituţional
       2. Normele de drept constituţional
       3. Izvoarele formale ale dreptului constituţional
         4. Drept constituţional şi instituţii politice – ştiinţă şi disciplină de
studiu
4.1 Obiectul de studiu
4.2. Metodele de cercetare
4.3. Apariţia şi dezvoltarea dreptului
constituţional
Secţiunea a 3-a Dreptul constituţional
– ramura principală a
sistemului de drept ... 11
Capitolul II. Statul
Secţiunea 1. Conceptul de stat
..................................................................................
13
Secţiunea a 2-a Etapele
formării statului
..................................................................
13
Secţiunea a 3-a. Elementele statului
.........................................................................
14
         1. Populaţia
  1.1.
Cetăţenia
  1.2.
Drepturile şi libertăţile fundamentale
  1.3. Clasificarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
             
1.4. Îndatoririle
fundamentale ale cetăţenilor
     
  
1.5. Principiile
constituţionale aplicabile drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor
                    
fundamentale ale
cetăţenilor români
         2.
Teritoriul
             
2.1. Noţiune
             
2.2. Delimitarea teritoriului
             
2.3. Raporturile dintre stat şi
teritoriu
             
2.4. Caracterele teritoriului
         3.
Suveranitatea
Secţiunea a 4-a Criteriile statului
.............................................................................
26
         1. Forma de
stat
         2. Forma de guvernământ
         3. Regimul
politic
     
  3.1. Determinări în clasificarea regimurilor
politice
            
3.2. Clasificarea regimurilor politice în epoca contemporană
                   
3.2.1 Regimurile politice pluraliste
                   
3.2.2 Regimurile politice totalitare sau dictatoriale 
                   
3.2.3 Regimurile politice mixte
Secţiunea a 5-a
Funcţiile statului
............................................................................
31
Secţiunea a 6-a Accesul
cetăţenilor la putere .........................................................
32
         1. Dreptul de vot
Votul cenzitar
Sufragiul intelectual
Excluderea de la vot a anumitor categorii de
cetăţeni
Votul universal
         2. Alegerile
libere
         3. Sisteme
electorale (moduri de scrutin)
     
       3.1. Scrutinul
majoritar
              
3.2. Reprezentarea proporţională
              
3.3. Sistemele mixte
              
3.4. Reprezentarea minorităţilor şi a grupurilor
de interese speciale
Capitolul III.
Constituţia
Secţiunea 1. Noţiunea de constituţie
...................................................................... 
39
Secţiunea a 2-a. Clasificarea
constituţiilor
............................................................  
40
Constituţiile cutumiare
Constituţiile scrise
Secţiunea a 3-a Adoptarea, modificarea şi
abrogarea constituţiei ..........................
43
         1. Adoptarea
constituţiei      
         2. Modificarea constituţiei
         3. Caracterul şi legitimitatea constituţională ale loviturilor de
stat şi ale revoluţiilor
            
sociale
         4. Încetarea provizorie a efectelor juridice ale normelor
constituţionale şi abrogarea
             constituţiei
Secţiunea a 4-a Conţinutul
constituţiei
...................................................................
47
Secţiunea a 5-a Supremaţia
constituţiei
..................................................................
48
         1. Conceptul de supremaţie a constituţiei
         2. Consecinţele juridice ale  supremaţiei
constituţiei
         3. Garanţiile juridice ale supremaţiei constituţiei
Capitolul I. Locul dreptului constituţional
în sistemul de drept
Secţiunea 1. Sistemul dreptului.
Nimeni nu poate spune exact când şi în ce
condiţii a apărut dreptul. Se consideră că dreptul a apărut odată cu
societatea omenească, privită ca ansamblu unitar, complex sistematic, de
relaţii între oameni, istoriceşte determinate, condiţie şi rezultat al
activităţii acestora de creare a bunurilor materiale şi a valorilor
spirituale necesare traiului individual şi colectiv1. Afirmaţia
este criticabilă deoarece, la începuturi, societatea nu era suficient
organizată pentru a răspunde tuturor nevoilor individuale şi colective. Cert
este însă că societatea presupune, în primul rând, stabilirea unor
relaţii între indivizii care o compun, relaţii ce nu se pot desfăşura
haotic, ci numai după nişte reguli a căror respectare trebuie asigurată.
Putem vorbi de apariţia dreptului doar atunci când societatea umană se
organizează în stat, care, pe lângă edictarea de norme are şi
responsabilitatea vegherii la respectarea lor, dacă este necesar utilizând
toate mijloacele de care dispune. Edictarea de norme şi asigurarea
respectării lor făcându-se organizat şi sistematic ia naştere un
sistem2, pe care îl putem numi sistemul dreptului.
Sistemul dreptului are următoarele
trăsături3:
elementul de bază al sistemului este norma
juridică;
este un sistem deschis, aflându-se într-un proces permanent de
schimbare, pentru a ţine cont de transformările intervenite în societate,
uneori chiar pentru a genera aceste transformări;
structura sistemului relevă o serie de interacţiuni între
diferite componente ale sistemului, pe multiple
planuri;
sistemul dreptului nu este reductibil la părţile componente, el
poate funcţiona doar ca ansamblu, în toată complexitatea ce-l
caracterizează;
sistemul dreptului se distinge de toate celelalte sisteme în
primul rând prin faptul că asigurarea respectării
normei juridice se face, în unele cazuri, prin recurgere la forţa de
constrângere a statului;
sistemul dreptului cunoaşte o ierarhie a subsistemelor, în
funcţie de importanţa relaţiilor sociale reglementate şi de forma pe care o
îmbracă norma juridică;
sistemul dreptului nu are un mecanism propriu de autoreglare, el
este organizat din afara sa de către organele statului menite să edicteze şi
să facă respectată norma juridică.
Dreptul natural este dreptul inerent
naturii umane, imuabil, care preexistă statului şi
se impune acestuia în procesul edictării de norme juridice, cuprinzând toate
regulile a căror respectare asigură membrului comunităţii umane viaţa şi
statul social, respectarea demnităţii şi deplina manifestare a
personalităţii. Teoretizarea dreptului natural a constituit preocuparea
filozofilor europeni din secolul al XVIII – lea, ca o reacţie împotriva
absolutismului monarhic. Dreptul natural este acelaşi în toate timpurile.
Limitele nu-i pot fi stabilite, aşa cum oamenii de ştiinţă nu pot descoperi
totul despre om şi umanitate.
       Dreptul obiectiv trebuie să aibă ca sursa dreptul natural şi
desemnează ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale,
alcătuind ordinea de drept, a căror respectare este asigurată, dacă este
cazul, prin forţa de constrângere a statului. Dreptul pozitiv este dreptul
obiectiv în vigoare, aplicabil.
Dreptul obiectiv este izvorul dreptului
subiectiv, acea prerogativă recunoscută individului de a avea o anumită
conduită sau de a pretinde altuia să aibă o anumită conduită, la nevoie
recurgând la forţa de constrângere a statului.
Cele două mari subdiviziuni ale dreptului
sunt dreptul public şi dreptul privat. Distincţia dintre dreptul public şi
dreptul privat a constituit preocuparea juriştilor din toate
timpurile4.
Ulpian a ales drept criteriu natura
interesului urmărit: dreptul public protejează interesul general, în timp ce
dreptul privat are în vedere interesele particulare. Determinarea sferei de
cuprindere a celor două subdiviziuni nu dă o importanţă mai mare
intereselor generale decât celor private. O majoritate nu poate aduce atingere
drepturilor fundamentale ale unui singur individ, chiar dacă acţiunea ei ar
avea în vedere un interes general.
Savigny explică necesitatea delimitării
celor două subdiviziuni în funcţie de finalitatea urmărită: în dreptul
public statul este scop şi individul este mijloc, în timp ce în dreptul
privat individul este scop şi statul mijloc.
Paul Negulescu5 găseşte şi alte diferenţe
care justifică cele două subdiviziuni, diferenţe ce pot fi considerate şi
caracteristici ale subdiviziunilor dreptului. Normele de drept privat sunt mai
cristalizate, mai stabile decât cele de drept public, puternic influenţate de
egoismul de clasă, mai puţin puternic decât egoismul individual, care
influenţeză normele de drept privat. În plus, în timp ce, în dreptul
privat un act întocmit în frauda legii nu poate produce efecte juridice, în
dreptul public, un act ilegal, determinat de o împrejurare
excepţională, poate produce efecte.
Ion...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.