| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Scheletul mamiferelor

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Scheletul mamiferelor
       
Mamiferele apar într-o gamă
enormă de forme şi mărimi-de la micuţele rozătoare până la
gorile,elefanţi şi balene. Însă scheletele lor au în comun anumite
trăsături de bază.
Asemenea păsărilor,
peştilor,amfibienilor şi reptilelor, mamiferelor sunt vertebrate. Ele au o
şiră a spinării, sau coloană vertebrală, formată din oase conectate
între ele, numite vertebre. Deşi mamiferele apar în multe forme şi mărimi,
scheletul lor are întotdeauna acelaşi plan de bază. Acesta este împărţit
în două părţi principale:scheletul axial, care conţine craniul, coloana
vertebrală şi coastele, şi scheletul apendicular, care constă din membre
şi din centurile care ataşează membrele la coloana vertebrală.
Funcţionând împreună, aceste două părţi ale scheletului susţin corpul,
protejează organele interne şi oferă un cadru pentru fixarea
muşchilor.
Coloana vertebrală
Coloana vertebrală se împarte în cinci secţiuni
diferite: regiunea cervicală
(a gâtului), regiunea toracică (a pieptului), regiunea
lombară (a spatelui), regiunea sacrală (a şoldurilor) şi regiunea caudală
(a cozii).
       În
partea de sus a coloanei vertebrale se află regiunea cervicală, sau
gâtul. Aproape toate
mamiferele-de la şoareci până la
girafe-au şapte vertebre
la nivelul gâtului. Girafa are gâtul lung nu pentru
că are mai multe vertebre cervicale decât alte mamifere, ci pentru că
fiecare os individual este mult mai alungit. Balenele au şi ele şapte
vertebre la gât, dar
oasele lor sunt scurte şi late pentru a ajuta la susţinerea craniului enorm.
În cazul unor balene oasele gâtului sunt fuzionate, ceea ce le face să fie
mai puternice. Singurele excepţii de la regula celor şapte oase sunt
lamantinii, care au şase vertebre, şi leneşii, care au şase sau nouă
vertebre, în funcţie de specie.
       În
partea de sus a gâtului sunt două vertebre specializate, numite atlas şi
axis. Atlasul susţine craniul; este numit astfel după Atlas, cel care
susţinea Pământul pe umerii săi în mitologia greacă. Axis acţionează ca
un pivot, permiţând osului atlas şi gâtului să se rotească.
Pieptul şi partea inferioară a
spatelui
Următoarea parte a coloanei vertebrale este regiunea
toracică, sau a pieptului. Majoritatea mamiferelor au 12 sau 13 vertebre
toracice, dar unele balene au doar 9 şi leneşul cu două degete are 24.
vertebrele toracice ancorează coastele, care formează o cutie protectoare în
jurul inimii şi a plămânilor. Regiunea lombară (partea inferioară a
spatelui) conţine de obicei şase vertebre, dar din nou există excepţii-la
ornitorincul cu cioc de raţă sunt 2 iar la delfini 21 de vertebre.
Există   între 3 şi 5 vertebre sacrale. După cum ne putem
aştepta, având în vedere lungimea diferită a cozii la diferitele mamifere,
numărul vertebratelor în regiunea caudală variază mult. Oamenii au 5 vertebre caudale, fuzionate într-un singur os numit
concis. Mamiferele cu coadă lungă pot să aibă
până la 50 de oase individuale în coadă.
Forma coloanei vertebrale
Forma coloanei vertebrale este similară la toate
mamiferele, cu câteva modificări. De exemplu, doar oamenii se pot deplasa pe două picioare
pentru perioade lungi. Ca urmare a acestei adaptări, coloana vertebrală
umană a fost modificată în formă de S care îi permite să susţină
greutatea corpului şi protejează vertebrele
individuale de zguduiri.Animalele care se deplasează
în patru labe au coloana vertebrală dreaptă. Animale ca urangutanul, care se
pot deplasa pe perioade scurte pe două picioare, au coloana vertebrală
arcuită.
Craniul
Craniul protejează creierul şi organele de simţ-ochii,
urechile şi organele olfactive. Pe măsură ce mamiferele au evoluat din
strămoşi primitivi, creierul a devenit mai mare şi mai sofisticat, astfel
încât craniul de mamifer este mai comparativ cu vertebratele mai puţin
evoluate (peşti, amfibieni, reptile şi păsări).
Craniul conţine de
asemenea şi dinţii, limba şi intrarea în faringe (cavitatea ce duce în
esofag).O structură osoasă separă traiectele nazale de gură, permiţând
mamiferelor să respire în timp ce mănâncă. Un alt stadiu al evoluţiei a
fost pierderea sau fuzionarea oaselor craniului, astfel încât mamiferele au
35 sau mai puţine oase ale craniului, comparativ cu 50 până la 95 la
amfibieni şi şopârle.
Diferenţele dintre craniile diferitelor
mamifere reflectă modul lor de viaţă. De exemplu, mamiferele precum
căprioarele şi iepurii, care sunt vânate de răpitori, au orbitele pe
laturile capului pentru a avea un câmp de vedere mai  larg. Mamiferele răpitoare, precum leii şi
lupii, au orbitele în partea frontală a craniului pentru a localiza mai uşor
prada.
Membrele
Cele mai mari variaţii în structura scheletului pot fi
văzute la nivelul membrelor. Membrele vertebratelor terestre au evoluat din
înotătoarele perechi ale peştilor. Mamiferele
primitive aveau patru  membre  cu cinci
degete distincte; la mamiferele moderne au apărut adaptări speciale la zbor,
săpat, înotat şi căţărat.
       Liliecii sunt singurele mamifere capabile de zbor. Aripile lor
constau dintr-o membrană elastică de piele întinsă peste braţe, picioare
şi oase ale degetelor foarte alungite. Cârtiţele au membre anterioare
scurte, puternice pentru săpat. Unele mamifere care petrec mult timp în
copaci, precum lemurienii şi maimuţele din Lumea Nouă, au coadă lungă şi
prehensilă care apucă ramurile şi acţionează ca un al cincilea membru,
ajutând animalul să se legene printre copaci. Membrele lor posterioare sunt
mai lungi decât cele anterioare, pentru a asigura forţă la salturile de pe o
creangă pe alta.
Alergarea şi mersul
La mamiferele copitate, precum
caii şi antilopele, s-au pierdut unele degete. Aceste mamifere au oasele
membrelor subţiri şi aleargă efectiv pe vârfurile degetelor: restul labei
piciorului s-au adaptat astfel încât este ridicat faţă de sol. Din acest
motiv ele sunt alergătoare rapide-lucru esenţial pentru animale a căror
supravieţuire depinde de capacitatea de a alerga mai repede decât duşmanii
lor. Urşii au membre scurte şi groase şi se deplasează cu toată talpa
lipită de pământ.
       Maimuţele mari şi oamenii, au un deget mare specializat,
opozabil, care se poate roti şi să se apese de celelalte degete. Acesta este
o altă adaptare la viaţa din copaci şi le permite să apuce şi să
manipuleze obiectele.
Mamiferele acvatice
Adaptări interesante se văd la mamiferele care îşi
petrec majoritatea timpului
sau tot timpul în apă. Balenele şi delfinii şi-au pierdut în întregime
membrele posterioare, căpătând o formă mai hidrodinamică, deşi unele
balene mai au mici oase nefuncţionale ale picioarelor. Focile şi leii de mare
îşi petrec cea mai mare parte a vieţii în apă, dar ies pe uscat pentru a
se înmulţi. Scheletul lor prezintă adaptări care le permit să se deplaseze
atât în apă cât şi pe uscat. Vertebrele de la
gât şi piept sunt mari,
pentru a asigura o ancoră bună pentru muşchii puternici folosiţi la înot
şi la târârea la sol. Braţul şi coapsa sunt scurte, dar oasele palmei şi
labei piciorului sunt lungi şi unite printr-o membrană de piele, formând
înotătoare.
       
             
 



Curs valutar
Euro4,5555
Dolarul american4,2229
Lira Sterlina5,2790
Gramul de aur169,4441
Leul moldovenesc0,2153
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.