| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Raspunderea penala

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Planul:
                                            
1. Noţiunea şi tipurile liberării de răspundere
penală.
2. Prescripţia tragerii la răspundere
penală.
3. Liberarea de răspundere
penală datorită schimbării situaţiei.
4. Liberarea de răspundere penală cu atragerea la
răspundere administrativă.
5. Liberarea de răspundere penală cu încredinţarea celui
vinovat pe chezăşie.
6. Liberarea de răspundere penală a
minorilor.
7. Liberarea de răspundere penală ca rezultat al actului
de amnistie.
8. Bibliografia.
1.Noţiunea şi tipurile liberării de
răspundere penală.
     Atingerea scopurilor
generale şi speciale ale pedepsei penale, prevăzute de art. 20 Cod penal
(C.P.), de multe ori e posibilă şi fără tragerea persoanei vinovate la
răspundere penală.
     În anumite
condiţii scopurile corectării şi reeducării, prevenţiei generale şi
speciale sunt realizabile şi fără aplicarea răspunderii penale sau a
pedepsei penale, ceea ca se poate face, de exemplu, cu ajutorul măsurilor de
constrângere cu caracter educativ.
      Pentru
rezolvarea efectivă a acestor probleme, legislatorul, conducându-se de
principiul umanismului şi folosind adeseori metoda încrederii, prevede
diverse categorii de liberare de răspundere penală.
      Însăşi
noţiunea ”liberare de răspundere penală” a apărut în dreptul penal al
ţării noastre în anul 1961, când Codul penal al Republicii Moldova în
vigoare a folosit această noţiune în denumirea şi textul articolelor 10,
48, 49, 50.
      Analiza art.
46 din Codul penal al Republicii Moldova
demonstrează că, deşi legislatorul nu foloseşte termenul ”liberare de
răspundere penală”,  este vorba de liberarea de răspundere
penală.
      În legea
penală definiţia răspunderii penale lipseşte. Ea este expusă în teoria
dreptului penal. Răspunderea penală trebuie interpretată ca o condamnare
publică de stat a faptelor social periculoase şi a persoanelor ce le
săvârşesc, exprimată în sentinţa de condamnare.
      Din această
noţiune reese că răspunderea penală poate fi aplicată numai persoanelor ce
au săvârşit o faptă socialmente periculoasă, iar liberarea de răspundere
penală va însemna renunţarea organelor oficiale, pe baza unor cauze
obiective şi subiective, de a mustra, condamna public aceste persoane şi
faptele lor.
      Primul indiciu
ce caracterizează natura juridică a liberării de
răspundere penală constă în faptul că orice modalitate a acestei
instituţii se aplică numai persoanelor ale căror acţiuni conţin o
componenţă de infracţiune. Aceasta demonstrează faptul că instituţia
liberării de răspundere penală se deosebeşte esenţial de cazurile când
fapta deşi întruneşte trăsăturile unei infracţiuni, dar fiind lipsită de
importanţă nu prezintă pericol social (alin.2, art.7 C.P.), deasemenea, şi
în cazul legitimei apărări, extremei necesităţi, renunţării benevole ce
în dreptul penal exclud penalitatea faptei.
       Al
doilea indiciu ce caracterizează natura juridică a liberării de răspundere
penală constă în faptul că orice modalitate a sa se aplică la aprecierea
organelor de anchetare şi judiciare. Acest fapt e confirmat prin dispoziţiile
articolelor C.P. al R.M., care prevăd modalităţi aparte ale liberării de
răspundere penală.
      Liberarea de
răspundere penală se caracterizează prin faptul că ea se înfăptuieşte
după regula generală numai când infracţiunea nu prezintă un mare pericol
social; de răspunderea penală poate fi liberat bănuitul, învinuitul,
inculpatul şi condamnatul; de răspundere penală poate fi liberată persoana
nu numai de instanţa de judecată, ci şi de către procuror, anchetator şi
de către organul de cercetare penală cu consimţământul procurorului prin
intermediul încetării cauzei penale la etapa anchetei prealabile sau refuzul
de a intenta un proces penal.
      Actele de
amnistie şi graţiere reprezintă temei al liberării de răspundere penală
dacă ele sunt în vigoare şi sunt aplicate până la momentul condamnării
persoanei conform sentinţei instanţei de judecată şi pot fi ca temei al
liberării de răspundere penală dacă acţiunea acestora se răsfrânge
asupra persoanei condamnate pentru infracţiunea săvârşită.
      Tipurile
liberării de răspundere penală se clasifică în două grupe:
din ea face parte prescripţia atragerii la răspundere penală
şi actul amnistiei. În prezenţa acestor temeiuri organul de cercetare
penală, anchetatorul, procurorul, instanţa de judecată unde se examinează
dosarul sunt obligate să libereze persoana de răspundere penală, iar
procesul trebuie încetat;
temei pentru clasificarea celei de-a doua grupe serveşte gradul
scăzut de pericol social al infracţiunii săvârşite şi absenţa
pericolului social al persoanei infractorului sau prezenţa gradului
neînsemnat al acestuia. Dacă sunt prezente prevederele articolelor
48/1, 50, alin.3 şi 4 ale
art.10, atunci persoana poate, nu însă în mod obligator, fi absolvită de
răspundere penală. În aceste cazuri procurorul, anchetatorul şi instanţa
de judecată urmează, pentru că sunt în drept (dar nu sunt obligate), având
în vedere circumstanţele obiective şi subiective ale cauzei, să înceteze
cauza penală. 
Liberarea de răspundere penală în
prezenţa temeiurilor din prima grupă nu depinde de gradul de pericol social,
pe când liberarea de răspundere penală în prezenţa temeiurilor din a doua
grupă e posibilă conform legii numai când avem săvârşirea unei
infracţiuni ce nu prezintă un grad sporit de
pericol social.
      Legea penală
în vigoare prevede următoarele modalităţi de liberare de răspundere
penală:
1) liberarea de răspundere penală datorită
expirării unor anumite termene din momentul săvârşirii infracţiunii
(art.46 C.P. al R.M.);
2) liberarea de răspundere datorită
schimbării situaţiei (alin.1 al art.48 C.P. al R.M.);
3) înlocuirea pedepsei penale cu tragerea
la răspundere administrativă (art.48/1 C.P. al R.M.);
     4) liberarea de
răspundere penală cu încredinţarea celui nevinovat pe chezăşie (art.50
C.P. al R.M.);
      5) liberarea
minorilor de răspundere penală (alin.4 al art.10 C.P. al R.M.);
     6) absolvirea de
răspundere penală ca rezultat al actului de amnistie (art.53/1 C.P. al
R.M.).
      În afară de
aceste modalităţi, partea specială a legislaţiei penale stabileşte unele
cazuri ale liberării de răspundere penală pentru săvârşirea unor
infracţiuni concrete. Astfel, alin.2 al art.61 C.P. al R.M. prevede liberarea
de răspundere penală a cetăţenilor R.M., recrutaţi de serviciul de spionaj
străin pentru activitate duşmănoasă contra R.M., dacă ei n-au comis nici
un fel de acţiuni pentru a îndeplini sarcina criminală primită şi au
declarat autorităţilor despre legătura lor cu serviciul de spionaj străin.
În alin.3 al art.188 se indică că persoana ce a dat mită e liberată de
răspundere penală, dacă mita i-a fost estorcată sau dacă, după darea
mitei, această persoană a declarat benevol cele întâmplate.
      Persoana
vinovată poate fi liberată de răspundere penală la etapa intentării
procesului penal, în procesul examinării cauzei şi dezbaterilor judiciare,
însă până ce judecata se va izola în camera de consiliu pentru a determina
sentinţa de condamnare.
     După conţinutul
juridic, prin liberarea de răspundere penală se înţelege liberarea
vinovatului de toate consecinţele juridice ale infracţiunii, direct de 
pedeapsa şi  antecedentele  penale. Liberarea  de 
răspundere  penală nu înseamnă  declararea  persoanei 
nevinovate  şi  nu o  absolvă pe aceasta de
răspunderea materială pentru săvârşirea
faptei şi de sancţiunile  administrative şi disciplinare. Forma
procesuală de liberare de răspundere penală constă în încetarea
procesului penal. Persoanei i se reîntorc toate obiectele, documentele şi
lucrurile confiscate.
     Liberarea de răspundere penală poate consta în renunţarea instanţei
de judecată de a intenta dosarul penal, în clasarea cauzei sau în
renunţarea de a pronunţa sentinţa.
     Prin liberarea de
răspundere penală se înţelege actul organelor justiţiei, la latitudinea
cărora, pe baza stabilirii gradului socialmente periculos nu prea mare, atât
al infracţiunii săvârşite, cât şi al persoanei vinovate, liberează
persoana respectivă de aprecierea negativă dată de stat faptei
infracţionale, care urma să fie exprimată în sentinţa de
condamnare.
      Proiectul
noului Cod penal în art. 54 prevede liberarea de răspundere penală
:
      Persoana care
a săvârşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune poate
fi liberată de răspundere penală de către instanţele judecătoreşti în
cazurile:
minorilor (art. 55) ;
atragerii la răspundere administrativă (art. 56) ;
renunţării de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii (art. 57)
;
căinţei active a infractorului (art. 58) ;
împăcării cu victima (art.59) ;
schimbării situaţiei (art. 60)
;
prescripţiei atragerii le răspundere penală (art.
61).
      Deci, în
proiectul noului Cod penal sunt prevăzute alte condiţii de liberare de
răspundere penală, ceea ce demonstrează că se merge pe alte căi mai
progresive în ce priveşte liberarea de răspundere penală.
          
2. Prescripţia tragerii la răspundere
penală.
       Prin
prescripţia tragerii la răspundere penală se înţelege liberarea de
răspundere penală a persoanei vinovate de săvârşirea infracţiunii, dacă
din momentul săvârşirii ei au...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.