| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Publius Ovidius Naso

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Publius Ovidius Naso
Intre operele poetului latin Ovidius
– am putea
spune:primul cîntăreţ cunoscut al teritoriului
dintre Dunăre şi Marea Neagră — de o preţuire unanimă s-au bucurat
întotdeauna Metamor­fozele. Ele
sunt un lung şir de poves­tiri mitologice, variate ca subiect şi acţiune dar având toate
un sfârşit asemănător: metamorfoza persona­jelor. Poetul caută să dea
naraţiu­nilor sale o
înlănţuire unitară, o succesiune cronologică. Povestirea începe cu
creaţia universului şi a primilor oameni şi, după un şir de întâmplări
în care personajele prin­cipale sunt zeii şi eroii mitologiei greceşti sau ai legendelor
homerice, ajunge la întemeierea Romei, încheindu-se cu metamorfoza lui Caesar
în stea.
În afară de valoarea ei literară, această
operă are şi o deosebită va­loare documentară, ea constituind cea mai însemnată colecţie de
mi­turi transmisă de
scriitorii antici. Opera oglindeşte în chip artistic di­ferite aspecte ale societăţii
sclava­giste, fiind,
alături de izvoarele is­torice, o preţioasă sursă de informa­ţie, asupra vieţii, obiceiurilor şi
rela­ţiilor sociale din
lumea antică.
Aşadar, între 2 şi 8 d.Ch., Ovidius a
compus, în cincisprezece cărţi, o epopee de factură cu totul originală.
în aproximativ 12.000 de hexametri dactilici, Ovidius prezintă aproape 250 de
legende privitoare la metamorfoze.
       După cum se obişnuia, opera începe cu o invocaţie, de data
aceasta a zeilor, poetul cerându-le acestora să-l ajute să înfăţişeze
cum au luat corpurile forme noi de la crearea lumii, până în timpurile în
care trăieşte el.
De fapt, el derulează transformările
petrecute în cosmos sau suferite de personaje legendare ori istorice, de la
începuturile lumii până la apoteoza lui Caesar. Eugen Cizek spune că
metamorfoze înseamnă şi devenire, evoluţie - totul se transformă în
natură - cele patru elemente, care-şi urmează ciclul veşnic, timpul,
datorită schimbării anotimpurilor şi vârstei oamenilor, mediul geografic,
destinul popoarelor.
Ovidius începe în cartea întâi, prin
evocarea destrămării haosului iniţial şi prin formarea unei lumi din cele
patru elemente, prin succesiunea celor patru vârste ale omenirii şi potopul
iniţial Poetul narează legende referitoare la transformarea zeilor în
animale, precum cea a lui Iupiter în taur pentru a o răpi pe
Europa,1 dar şi a oamenilor în fiinţe necuvântătoare, în flori,
arbori, stânci, râuri, astre etc., a animalelor în constelaţii. Aceste
legende, de felurite dimensiuni, care pendulează între câteva versuri şi
sute de stihuri, se conexează între ele prin diverse artificii. Ovidius
înglobează, în epopeea sa, numeroase poveşti de dragoste, printre care se
distinge emoţionanta legendă a dragostei dintre Philemon şi
Baucis,2 doi bătrâni, care se iubeau nespus şi primeau ca oaspeţi chiar
pe zei. Ca recompensă, ei nu cereau decât să îmbătrânească şi să
moară împreună - sunt în cele din urmă transformaţi în copaci.
Eugen Cizek spune: „Ovidiu practică abil
analiza psihologică, sondarea vieţii interioare a personajelor Metamorfozelor. Legendele mitologice
despre mutaţiile sufletelor şi lucrurilor comportă adevărate scenarii
romaneşti. Gingăşia tonului se îmbină cu senzualitatea moravurilor;
Delicateţea sentimentelor se impune în anumite poveşti de iubire, ca în cea
a lui Philemon şi Baucis.”3
       Deasemenea, Ovidius, aproape în toate cărţile Metamorfozelor,
face aluzie la istoria contemporană lui - El este
împotriva asasinilor lui Caesar, îl ridică în
slăvi pe August, dar, cu toate astea, Metamorfozele surprind mai mult
dragostea şi jocul erotic. Interesant că zeilor li se atribuie toate
slăbiciunile umane, fapt care se pare că nu prea i-a plăcut lui
August...
       În ceea ce priveşte stilul,
caracterizarea lui Eugen Cizec este una cuprinzătoare şi relevantă:
„În Metamorfoze, Ovidiu se
exprimă elegant, chiar rafinat. Descripţiile ovidiene se remarcă prin
vivacitatea lor, prin umorul, care le îmbibă. Ovidiu mânuieşte o
imagistică bogată în reverberaţii, bazată pe asocieri ingenioase de
cuvinte, pe utilizarea unui vocabular expresiv, generator de numeroase efecte
vizuale şi auditive, pe o scriitură intens colorată, chiar alambicată,
preţioasă. Abundă metaforele şi metonimiile, termenii şi conotaţiile
poetice. Fraza este îndeobşte amplă, întemeiată pe o subordonare savantă.
S-ar spune că poetul diminuează distanţarea sa de poetica clasicismului
augusteic. Dar tendinţele spre înnoirea limbajului continuă să acţioneze
şi în Metamorfoze.”4
Prin talentul cu care au fost scrise, prin
arta lor, Metamorfozele se ci­tesc cu plăcere şi vor continua să
fie una din cele mai de seamă opere clasice.
1
Metamorfoze, 2;
2
Metamorfoze, 8;
3
Istoria literaturii latine, vol. I,pag. 348;
4
Istoria literaturii latine, vol. I, pag. 349;



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.