| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Propedeutica farmaceutica

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Propedeutica farmaceutica
EVOLUTIA MEDICAMENTULUI SI A ACTULUI
FARMACEUTIC
       Folosirea substantelor medicamentoase in medicina dateaza inca din
antichitate. Desigur si terapia medicamentoasa a oglindit totdeauna conceptiile
timpurilor. Medicina Indiana, egipteana, chineza, evreiasca antica apar ca o
medicina a preotilor avand legatura cu superstitiile mistico-religioase si de
casta.
       Primele izvoare in care se vorbeste despre medicamente sunt
operele indiene (Rigveda si Atharvaveda), chineze (Pentsao) si egiptene
(papyrus Ebers). De la indieni arta vindecarii este imprumutata de tibetani si
transmisa chinezilor si japonezilor; in acelasi timp este imprumutata si de
asirieni, medopersi si transmisa egiptenilor. De la egipteni si direct prin
evrei, arta vindecarii trece la arabi pe de o parte si la greci pe de alta
parte; de la acestia la romani si se raspandesti odata cu dezvoltarea
Imperiului Roman in toata Europa.
       Pretutindeni arta de a vindeca a trecut prin mai multe
faze:
Faza mistica religioasa, in care unicul remediu era invocarea
zeilor. Suferintele provocate de boli ca si moartea depaseau puterea de
intelegere a omului primitive care le-a situate pe acelasi plan cu alte
fenomene care-l inspaimantau si pentru indepartarea carora trebuia imblanzita
furia si mania zeilor. Din aceste motive arta de a tamadui avea un caracter
religios si era in mana preotilor. 
Faza utilizarii rationale a medicamentului cand prin experienta
indelungata s-a ajuns la concluzia ca vindecarea se poate realiza numai prin
administrare de substante terapeutice, iar medicina se separa de tagma
preoteasca. Astfel s-au nascut n decursul timpului medicamentele.
   
     Scriile vechi datand cu mii de
ani inaintea erai noastre citeaza ca forma farmaceutice frecvent folosite :
infuzii , decocturi, vinuri, pulberi, pilule, unguente si chiar exctracte,
clisme, etc.
       Tehnica prepararii unor astfel de forme medicamentoase se
intalneste in scrierile vechi chineze, indiene, egiptene, arabe asa cum era
practicata in temple . Filozofii eleni au introdus spiritul stiintific in
sensul explicatiei rationale a fenomenelor naturii , creand intre altele
stiinta vietii adica biologia. Ei au cautat sa scoata medicina din temple si sa o emencipeze de
superstitie si magie dar s-au izbit de rezistenta preotilor si ignoranta in
care era tinut poporul. Majoritatea poporului insa adora zeii si terapeutica se
aplica impreuna cu invocari si inmnuri adresate zeului sanatatii (Asclepios,
Hygeea).
       In Grecia antica scoala medicala cu sase sau cinci secole inaintea
erei noastre a trecut la o practica medicala mai dezvoltata infiintandu-se
scoli medicale cere concurau intre ele: scoala din Knidos (Eirifon si Ctezii)
si scoala din Cos (Hippocrate), ei recunosteau patru lichide (umori) ale
organismului –sangele,
mucusurile, bila neagra si cea galbena. acestea formau baza normale a
activitatii vitale a organismului iar turbularea corelatiilor reciproce ale
cantitatii si compozitiei acestor umori provoaca boala . Acest fapt a obligat
pe medici a obligat pe medici sa socoteasca timp de aproape doua milenii ca
medicamente active exclusiv emeticele si laxativele adaugand la ele venesectia
si ventuzele.
       Se tinea seama de “dieta” prin care se  intelegea
stabilirea regimului alimentar administrandu-se medicamente sudorifice,
diuretice, tonice, analgezice. Cu toata importanta dezvoltarii si consolidarii
stiintei medicale antice de catre reprezentantii scolii din Alexandria mai
ales: Herofil si Erasistrat , sec. III tratamentul medicamentos nu a facut
descoperiri noi.
       Terapeutica Greciei antice este dominate de personalitatea lui
Hippocrate – “parintele
medicinei” ,care s-a nascut in insula Cos (450-377i.Hr.) si prin scoala sa
inaugureaza era rationalismului cu: “De ce se intampla? “, fata de care nu
exista progres. Operele lui Hippocrate si ale elevilor sai au fost adunate in
secolele III-II i.Hr. in timpul inflorii medicinei alexandrine intr-o colectie
numita Corpus hippocraticum care cuprindea aproape 300 de medicamente. In
conceptia hipocratica acelasi medicament poate avea efecte deosebite si se
folosea dupa doua principii- cel al contrariilor fata de simptomele bolii
(contraria contrariis curantur) sau cel cu efecte asemanatoare bolii (similia
similibus curantur) principii care stau si astazi la baza terapiei
medicamentoase - alopatia si homeopatia. Un aspect deosebit de important il
reprezinta preocuparile etice si  deontologice exprimate 
in    “Juramantul lui Hippocrate” din care se constata ca
cele doua discipline medicina si farmacia erau practicate de aceeasi persoana.
       Scoala stiintifica si practica medicala si cea farmaceutica
apartineau medicilor farmacisti numiti iatros (gr. iatros=medic) ; ea se
desfasura in locuinta acestora- iatreion ( oficina medicinala) iar stocul medicamentos era pastrat 
intr-un spatiu apothiki
(camara ,depozit). Acest cuvant este la originea termenului latin apoticarius ajuns astazi ca :
apotheke (germana
=farmacie) si apothicairie ( franceza veche farmacie) , respestiv apotheker sau apothicaire ( farmacist) . alaturi de
medicii propriu zisi (iatros) care-si preparau singuri remediile au existat si
vindecatori care practicau empiric aceasta scoala pharmakopoles ( gr. farmakon=remediu,
medicament+ poleo =a vinde)
cat si cei care preparau leacuri vegetale : rhizotomos ( gr. rhiza= radacina + tomao
=a taia) .
       In greaca veche era folosit cuvantul pharmakon  care deriva din
phero =a purta ce a dat
substantivele pharma si
pharmakon. Initial a
insemnat “ ceea ce poarta pamantul “ ca apoi sa aiba sensul de medicament fiind preluat in limba latina
sub forma de pharmacum care a ajuns pana la noi ; el sta la baza multor cuvinte
, farmaco fiind un element
de compunere care introduce in termenii medico-farmaceutice de astazi referirea
la medicament (ex. farmacografie , farmacologie, farmacodinamie, farmacie,
farmacopee, etc. ) .
       In perioada romana Cornelio Celsius sec. I trateaza probleme
medicale si bilantul scolii medicale din Alexandria , iar in cartea a V-a din
cele opt ale sale rezerva un loc special pentru tratamentul medicamentos cu
descrierea medicamentelor si prepararea lor. In secolul al II-lea Claudius
Galenus , medic roman imparte substantele medicamentoase dupa puterea lor de
actiune in patru grupe de la cel mai slab la cel mai activ . A compus mai mult
de 500 lucrari de medicina in care o mare parte cuprinde clasificare
medicamentelor si conservarea acestora. Dintre acestea cele 14 carti de Ars
magna ( metoda terapeutica)  au devenit un indrumar pretios sute de ani
mai tarziu, Galenus fiind socotit “ parinte al farmaciei “ iar ca omagiu
“ stiinta care transforma drogurile in medicamente “ s-a numit “ Farmacie
galenica” denumire care s-a pastrat pana in zilele noastre.
       Dezvoltarea ulterioara a medicinei si tratamentului medicamentos
mergea pe aceeasi cale: autoritatea medicala a lui Hippocrat si a scolii din
Alexandria , a lui Celsius si Galenus a ramas neclintita in ceea ce priveste
principiile generale ale medicinei precum si ale tratamentului medicamentos. Un
eveniment important trebuie socotit aparitia lucrarii “Canonul artei
medicale”  in 5 volume a lui Avicena , medic persan filozof, om de stat
care a trait la sfarsitul sec. al X-lea si inceputul sec. al XI-lea. In al
doilea volum al canonului se vorbeste despre medicamentele simple si actiunea
lor iar in ultimul volum despre medicamente complexe  si antidoturi . Unii
cercetatori socotesc opera lui dupa felul sistematic si complet in care sunt
puse problemele ca cea mai proeminenta lucrare din istoria medicinei.
       Se atribuie arabilor inceputul organizarii farmaciilor ; ei au pus
bazele normelor pentru prepararea substantelor medicamentoase. Ei prepara o
serie de substante pe care le introduc in terapeutica: saruri de mercur,
argint, acid nitric si clorhidric. Arabii sunt primii care separa prin lege
profesia de farmacist de acea de medic si care introduc alchimia in Europa.
       Diferite popoare din Europa si din insulele invechinate adaptau si
dezvoltau mostenirea medicala din trecut in special tratamentul medicamentos.
Cea mai renumita a fost scoala din Salermo care a existat din sec al VIII-lea
pana in sec al XIII-lea aceasta scoala se ocupa de adautarea substantelor
medicamentoase , desrierea si aplicarea lor din punct de vedere practic. Acolo
au fost introduse primele retete prepararea apelor medicinale, uleiurilor ,
siropurilor, clismelor si mijloacelor externe.  De fapt prima farmacie in
Europa se deschide la Neapole in 1140 , la Paris in 1180 , la Praga in 1278, la
Basele in 1250, la Coln in 1248 , la Trogir ( Iugoslavia ) in 1271. Odata cu
aparitia primelor farmacii in partea sudica a Frantei profesiunea de medic se
separa de cea de farmacist printr-o lege decretata in orasul Arles. Actul de
jurisdictie care pune bazele legale ale farmaciei in Europa Occidentala este
dat de Frederick al II-lea in anul 1240. De acum in colo in istorica lupta a
omului pentru pastrarea sanatatii si vindecarea bolnavilor farmacistul se
gaseste alaturi de medic.
        In prima jumatate a sec al XVI-lea s-a evidentiat medicul
Teofrast Hohenhaim denumit si paraCelsius care a pus bazele extractiei vegetale
elaborand procedeele de preparare a tincturilor si a metaloterapiei  si a
introdus pentru prima data ideea de principiu...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.