| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Proiecte avansate

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Proiecte avansate
În perioada anilor’60, Departamentul de Apărare a
Statelor Unite avea nevoie de o reţea de comunicare în cazul unui atac
nuclear. RAND o corporaţie militară a propus centralizarea comunicaţiilor
într-o reţea. Această reţea conţinea noduri capabile să transmită şi
să primească mesaje. Fiecare nod îşi avea propria adresă astfel încât
mesajul putea transmite un anumit nod.
Departamentul apărării pentru proiecte
avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut
sub numele de ARPA sau DARPA a decis să extindă această reţea. În anul
1969 primul "Interface Message Processor", predecesorul router-ului de azi a
fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) încât
ARPANET-ul a început să se extindă. ARPANETUL include câteva servicii care
sunt foarte importante în Internetul de azi, cum ar fi FTP-ul (File Transfer
Protocol), remote login (TELNET) şi E-mail (electronic mail). În timp ce
ARPANET-ul începe să crească, companii ca Xerox dezvoltă tehnologia
reţelelor locale (LAN).
Reţeaua cu cel mai mult impact a fost
Ethernet-ul, reţea ce permitea conectarea mai multor calculatoare impreună.
Prima versiune avea teoretic o rată de transfer de 3 Mbps şi mai târziu 10
Mbps. Cercetatorii de la ARPANET au început să creadă că ar fi folositor
să conecteze LAN-urile la ARPANET. Pentru a putea realiza acest lucru a fost
dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente,
TCP-ul (Transmission Control Protocol) şi Internet Protocol (IP). În 1983
creşterea Internetului a fost impulsionată de apariţia versiunii 4.2 BSD
UNIX care conţinea si protocolul TCP/IP.
Internetul este o
comunitate globală de reţele de calculatoare cu resurse informatice imense
şi o gamă largă de servicii. În Internet sunt interconectate sute de mii de
reţele, circa 130 mil. staţii de pe  toate continentele. De serviciile
acestuia se folosesc circa 400 mil.utilizatori.
Resursele Internet sunt constituite
din:
hservere-calculatoare-gazdă la care se stochează informaţii şi
care prestează  diverse informatice;
hsute de mil. de
fişiere baze de date în cadrul serverelor cu informaţii din cele mai diverse
domenii;
Sub-sistemul de comunicaţii, ce asigură intercomunicarea şi
transferul de date intre staţii.
Accesul la resursele Internet se efectuează de la terminale sau calculatoare, conectate
în reţea.Gama de servicii Internet se dezvoltă continuu, perfecţionându-se
cele existente şi fiind împlementate altele noi.
La ele se referă:
Teleconectarea, accesul la baze de date şi execuţia de programe la alte calculatoare;
Teletransferul de fişiere dintre calculatare;
Poşta electronică;
Teleconversaţia în timp real, inclusiv teleconferinţa
electronică;
Difuzarea de ştiri;
Insrumentare şi sisteme de căutare a
informaţiilor.
Bogăţia informaţiilor, gama largă şi
calitatea înaltă a serviciilor, simplitatea utilizării au atras atenţia
savanţilor, profesorilor şi studenţilor, o poeticenilor, fabrcanţilor şi
furnizorilor de produse şi servicii a oamenilor de cultură.Internet a devenit
un mediu puternic de instruire, cercetare şi activitattea de
afaceri.
CAPITOULUL I
1.1.Internetul
Internetul, în cea
mai simplă definiţie a
sa, este o faimoasă reţea
la scară mondială, alcătuită din milioane de
calculatoare interconectate prin intermendiul unor
standarde şi protocoale comune. Aceste protocoale şi standarde comune
perimit utilizatorilor de pe tot globul să realizeze
schimburi de informaţii, mesaje si programe, toate
prin intermediul calculatorelor personale.
Conceptual vorbind, internetul este “o reţea a reţelelor”.
Aceasta include un mare număr de reţele locale (LAN) aflate in cadrul unor
instituţii comerciale, academice sau guvernamentale.
O LAN este un grup de calculatoare fie interconectate unele cu altele, fie
conectatae la un calculator central (server) fiecare
calculator fiind amplasat în imediata vecinătate
a celorlante calculatoare din reţea. Exemple de LAN sunt implementate în majoritatea firmelor de
pe glob. În cadrul unei LAN, fiecare utilizator conectat la reţea dispune de un calculator de
birou sau de un laptop.
Fiecare calculator din reţea are o placă de
reţea care în funcţie de timeconfiguraţia calculatorului poate fi o componentă internă a
sistemului sau este conectată la aceasta printr-un port de date de un anumit tip. Prin
intermediul cablurilor sau a altor componente electronice, fiecare placă de reţea se conectează la un “server
de reţea” care gestionează datele şi
programele.
Pentru a întelege cum funcţionează Internetul, trebuie să inţelegeţi
că Internetul nu este o
entitate omogenă. Într-adevăr este un mare miracol că totuşi
funcţionează. Internetul are o structură,
astfel încât dacă vrei să trimiţi un E-mail la calculatorul vecinului
mesajul trebuie să strabată sute de
mile. Mai mult chiar, maşinile care sunt
conectate nu au fost construite să comunice direct
între ele. Şi totuşi Internetul funcţionează.
Internetul este un fel de bazã de date
giganticã, rãspânditã la nivelul întregii lumi, în care poţi gãsi informaţii şi servicii de toate tipurile, accesabile de la orice calculator conectat la
reţea. De acasã sau de la
serviciu, de la liceu sau de la facultate, pornind un calculator şi formând
doar un numãr local de telefon ne putem conecta la cel mai mare sistem
informatic din lume.
Datoritã Internetului utilizatorul are acces
la urmãtoarele servicii:
-Comunicare.
Utilizatorii pot comunica între ei prin scris sau
chiar prin vorbit. Pot trimite mesaje sau participa la dezbateri care îi
intereseazã.
-Informare. Utilizatorul are acces la fişierele cu
informaţii stocate pe serverele din reţea (informaţii despre artã, galerii, muzee…).
-Transfer de
fişiere. Utilizatorul poate
copia pe calculator fişiere de pe alte calculatoare. Aceste fişiere pot
conţine programe pentru jocuri, muzicã, pentru
utilizarea mai eficientã a Internetului, copierea fãcându-se gratuit sau
contra cost.
-Acces la distanţã. Utilizatorul are acces la un alt calculator de la distanţã şi îl
poate  utiliza ca pe propriul
calculator.
-Servicii comerciale. Utilizatorul poate folosi unele
calculatoare din reţea pentru a face cumpãrãturi, pentru a afla diferite informaţii utile (orarul trenurilor, al avioanelor), pentru rezervarea
biletelor, pentru a primi diverse sfaturi (economice, medicale…).
-Poşta
electronicã. E-mail.
Utilizatorul poate folosi reţeaua Internet pentru a
coresponda prin mail-uri (scrisori electronice)
1.2.Parafocuri(firewall)– descriere si mod de
utilizare
La conectarea
reţelei la Internet, fundaţia sistemului de securitate trebuie să fie asigurată de un parafoc (firewall). Un parafoc este un instrument care face diferenţa dintre reţele protejate şi cele
neprotejate şi in mai multe cazuri dintre regiunea protejată a unei reţele si o altă regiune
(neprotejată) a aceleiaşi retele.
Un
parafoc combină elemente hard şi soft pentru protejarea reţelei împotriva accesului neautorizat.
Parafocurile se folosesc în cadrul unei
reţele pentru a aplica măsurile de securitate între departamenetele unei firme sau
oraganizaţii.
Un
parafoc nu poate preveni pătrunderea viruşilor în reţea.
Înainte de a proiecta un parafoc, este
necesară dezvoltarea unui
plan de asigurare a securităţii care să stabilească gradul de acces al
angajaţilor şi al persoanelor din afara
firmei.
Cele trei tipuri principale de parafocuri sunt de nivel de
retea, de nivel de aplicaţie şi si de
nivel de circuit.
Cele mai populare arhitecturi de parafocuri sunt: parafoc de host
dual (dual-homed host firewall), parafoc de host
ecranat şi parafoc de subreţea ecranată.
Un
ruter de ecranare poate filtra şi elimina pachetele
care ajung într-o reţea.
Ruterele de ecranare în sine nu
reprezintă o măsura de protecţie suficient de sigură.
Termenul firewall (zid de foc, zid de
protecţie) are mai multe sensuri în funcţie de
implementare şi scop. Firewall-ul e o maşină conectată la Internet pe care vor fi implementate
politicile de securitate. Va avea două conexiuni la două reţele diferite. O
placă de reţea este conectată la Internet, iar cealaltă placă la reţeaua
locală. Orice pachet de informaţie care vine din Internet şi vrea să
ajungă în reţeaua locală trebuie întâi să treacă prin firewall. Astfel
că firewall-ul devine locul ideal pentru implementarea politicilor de
securitate de reţea şi pentru controlul accesului din exterior.
Politici
firewall
      O maşină
firewall nu înseamnă nimic dacă nu sunt definite politici firewall. În
genere, firewall-urile au două scopuri:
să ţină persoane (viermi/hackeri/crackeri) afară.
să ţină persoane (angajaţi/copii) înnăuntru.
Pentru un firewall există două moduri
principale de abordare:
Interzice totul in mod prestabilit şi
permite explicit trecerea anumitor
pachete .
                                       
Crearea unei politici firewall este, în
esenţă, destul de simplă:
trebuie stabilit ce este permis să iesă din reţeaua locală, dar
mai ales ce este permis să intre în ea ( ce tipuri de pachete ?)
trebuie stabilite serviciile pe care o să le ofere firewall şi la
cine o să ofere aceste servicii
trebuie descrise tipurile de atacuri potenţiale pe care
firewall-ul trebuie să le oprească.
Tipuri de firewall-uri
Există două tipuri de
firewall-uri:...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.