| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Activitatea Pastoral

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
   Activitatea Pastoral – Misionară
din parohii în contextul integrării în
Uniunea Europeană
Implicaţii, Realizări,
Perspective
Preot Ştefan Gh. MARIUS – MUGUREL
Activitatea Pastoral – Misionară
din parohii în contextul integrării în Uniunea Europeană
Implicaţii, Realizări,
Perspective
                                                     
„Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată
                         în paza voastră cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu
voie
                        
bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci
din
                        
dragoste” ( I Petru 5, 2 )
Preotul este păstorul iar turma trebuie
condusă pe calea mântuirii. Lucrul acesta e cunoscut de la întemeierea
Bisericii şi preotul trebuie să fie conştient de aceasta pentru a putea
spune împreună cu
Hristos „Eu sunt păstorul
cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru
oile sale” (Ioan 10, 11)
Istoria Bisericii este plină de modele de
păstori cu viaţă sfântă, care s-au făcut pildă vrednică de urmat
credincioşilor lor. Concretizând, putem spune că în vremurile grele, când
românii nu aveau conducători din neamul lor care să-i înţeleagă şi să-i
ajute, îl aveau pe preot. El le era părinte, învăţător, conducător şi
povăţuitor.
Metodele şi mijloacele de pastoraţie erau
cele tradiţionale, moştenite de la sfinţii părinţi. Folosindu-le nu
dădeau greş.
Însă, lumea în care trăim noi acum,
cunoaşte mutaţii de neimaginat în trecut. Nu mai avem de a face cu o
societate tradiţională aşezată, respectând anumite rânduieli unanim acceptate.
Integrarea României în supra-statul
Uniunea Europeană va influenţa major toate domeniile vieţii şi
activităţii poporului nostru. Evident că şi viaţa religioasă din România
va fi supusă diferitelor influenţe şi presiuni venite din spaţiul european.
Astfel că societatea românească contemporană, va
deveni pluralistă (sub multiple aspecte: politic,
cultural, religios, confesional). Sub anumite aspecte ea este pluralistă, sub
altele va deveni ulterior. În plan macro-social cultural, pluralismul înseamnă că în
societate nu mai există o concepţie unică despre lume şi viaţă.
Integrarea în Uniunea
Europeană face loc unui vast arhipelag de concepţii despre lume şi viaţă
individuale, incompatibile între ele. Principiile creştine însă rămân
aceleaşi. „Iisus Hristos,
ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13, 8), în acest context
sarcina pastoral-misionară a Bisericii Ortodoxe este să reuşească să
propună societăţii româneşti contemporane, într-o manieră credibilă,
viziunea creştină.
Hristos rămânând Acelaşi, învăţătura
de asemenea neschimbată, automat şi activitatea
misionar-pastorală      
  a preotului va fi
aceea care de veacuri a adus roade.
Preotul trebuie să fie un misionar, să
facă misiune creştină. Misiunea creştină este trimiterea Bisericii în
lume în vederea universalizării Evangheliei şi a integrării oamenilor în
Împărăţia lui Dumnezeu, întemeiată prin lucrarea mântuitoare a lui Iisus
Hristos. Misiunea Bisericii îşi are temeiul său adânc şi punctul de
plecare în însăţi comuniunea Sfintei Treimi, în mişcarea iubirii Tatălui
către Fiul în Duhul Sfânt şi, prin Acesta, către întreaga lume. Misiunea
Bisericii se întemeiază pe însăşi trimiterea Fiului în lume (In. 3, 16),
voită şi iniţiată de Tatăl, prin trimiterea Sfinţilor Apostoli de către
Hristos Cel Înviat: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe
voi” (In. 20, 21) şi pe porunca explicită a lui Iisus Hristos către
Apostoli, de a chema la pocăinţă şi de a boteza în numele Sfintei Treimi:
„Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în
numele  Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate
câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la
sfârşitul veacului. Amin.” (Mt. 28,
19-20)
Din punct de vedere al vieţii creştine,
parohia este unitatea sau partea componentă cea mai mică a Bisericii locale,
comunitatea bisericească în care lucrează harul lui Dumnezeu prin Sfintele
Taine, săvârşite de slujitorii Săi şi în care trebuie să se integreze
orice creştin pentru a face
parte din Biserica lui Hristos. Parohia nu este numai o simplă unitate
administrativă, o circumscripţie bisericească sau o grupare de oameni. Ea
este o unitate spirituală, liturgic-sacramentală, o comunitate de mărturie
şi slujire ai cărei membri sunt uniţi prin mărturisirea aceleiaşi
credinţe, primirea Tainelor şi participarea la cultul divin public ca sursă
a vieţii  şi spiritualităţii religioase şi comunitar-sociale, fiind
grupaţi în jurul unui altar şi al aceluiaşi slujitor.
În cadrul restrâns al parohiei se desfăşoară lucrarea mântuitoare a lui Iisus
Hristos prin Duhul Sfânt, după cum se desfăşoară în cadrul mai larg al
eparhiei, sub conducerea episcopului. Parohia reproduce într-un anumit loc şi
timp ceea ce este Biserica în totalitatea ei; în ea se realizează în timp
şi spaţiu trupul eclesial al lui Hristos. De aceea viabilitatea parohiei
influenţează viaţa Bisericii la nivel local şi naţional. Şi invers,
unitatea Bisericii la nivel naţional şi local are la bază viabilitatea celei
mai mici comunităţi creştine ortodoxe, cea a parohiei.
Aşadar cea mai urgentă obligaţie misionar
– pastorală este
restabilirea şi consolidarea unităţii spirituale a parohiei şi întărirea
conştiinţei de apartenenţă la comunitatea parohială ca trup eclesial al
lui Hristos. Consolidarea
unităţii şi a vieţii parohiei, care nu se mai prezintă ca o comunitate
sociologică compactă, presupune înnoirea mijloacelor şi posibilităţilor
misionar – pastorale
existente, dar şi crearea unor noi forme de pastoraţie. În principiu,
preoţii dispun de toate mijloacele liturgice, pastorale şi misionare, dar ele
trebuie să fie folosite în perspectiva unui plan pastoral clarvăzător şi
organizat.
Pentru aceasta preotul trebuie, în primul rând, să constate cu realism starea parohiei,
cu toate posibilităţile, crizele şi deficienţele ei şi să refacă
unitatea spirituală a acesteia. Preotul este trimis în parohie nu să
presteze servicii religioase pentru indivizi, ci să adune şi să realizeze o
comunitate creştină autentică unită prin aceeaşi credinţă,
spiritualitate liturgico – sacramentală, mărturie şi slujire.
Parohia este deci o unitate spirituală, o
adunare de cult văzută, locală, este un organism colectiv alcătuit din
preot şi credincioşi de ambele sexe, de toate vârstele, cu stare socială
şi nivel cultural diferite.
Pentru menţinerea şi consolidarea
unităţii interne a parohiei ca spaţiu liturgic şi duhovnicesc, precum şi
de coslujire pentru toţi credincioşii, se impun următoarele:
1. Preoţii să
săvârşească cu regularitate serviciile religioase, slujba să fie trăită
până la transfigurare, predica pregătită cu mare grijă, rostită cu duh
apostolic, cântarea clară şi frumoasă, însoţită de smerenie şi evlavie
pentru a contribui la realizarea unei atmosfere de rugăciune şi pioşenie
colectivă.
2. Antrenarea
credincioşilor în viaţa liturgică prin rostirea Crezului, a unor rugăciuni
şi cântării în comun. Se impune rostirea cu voce tare a anaforalei
liturgice de către preotul slujitor, pentru atragerea credincioşilor în
misterul liturgic.
3. Deoarece abia prin actul împărtăşirii
credincioşilor se încheie Euharistia ca Taină şi Jertfă, preoţii au
datoria să îndemne mereu credincioşii să se mărturisească prin Taina
Spovedaniei şi, cu pregătirea cuvenită, să se împărtăşească cu
Sfintele Taine.
4. Predarea dreptei
credinţe printr-un program sistematic de predici şi cateheze care va
cuprinde:
- Predarea istorie mântuirii pe baza Sfintei
Scripturi;
- Predarea dreptei credinţe, prin explicarea Simbolului de
credinţă;
- Explicarea
Sfintei Liturghii şi a cultului care este o mărturisire a credinţei sub
formă doxologică. Această explicare va insista asupra realismului liturgic,
pentru a promova angajamentul personal şi trăirea a ceea ce se realizează
în cult.
5. Intensificarea pastoraţiei individuale,
prin care preotul să menţină legătura strânsă cu toţi
credincioşii.
6. Antrenarea credincioşilor în cadrul
procesului de catehizare în vederea unei catehizări susţinute şi coerente,
prin care părinţii să contribuie în mod real la formarea generaţiei tinere
în duh creştin ortodox, în colaborare cu preotul şi profesorul de
religie.
7. Organizarea filantropiei creştine la
nivel de parohie, prin antrenarea credincioşilor şi a factorilor şi
societăţilor economice din parohie în lucrarea filantropică.
8. Antrenarea diferitelor grupe de
credincioşi în viaţa parohiei prin programe religioase.
În general, majoritatea specialiştilor în
probleme de pastorală, împart mijloacele de pastoraţie în două mari categorii şi
anume:
      
-    Mijloacele sau metodele de
pastoraţie colectivă, în care se urmăreşte sau se are în vedere
conducerea sufletească a tuturor enoriaşilor unei parohii indiferent de
vârstă, sex, nivel moral sau intelectual, profesiune sau îndeletnicire, şi
cele mai folosite dintre acestea sunt cultul divin public, predica, cateheza,
precum şi cuvântul tipărit sub diferite lui forme: carte, revistă, ziar,
etc.
      
-      Mijloacele pastoraţiei individuale, care au
în vedere pe fiecare credincios în parte, şi se realizează prin contactul
direct de la om la om, prin sfat, îndemn, prin vizitele pastorale şi prin
Tainele şi ierurgiile cu...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.