| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: POLITOLOGIE

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
CUPRINS
I. Obiectul de studiu al politologiei………………………………………………………….….2
1.Domeniul politic - obiectul de studiu al
politologiei……………………………………………2
2.Politologia în sistemul ştiinţelor
politice………………………………………………………..3
II. Sistemul
politic……………………………………………………………………………….5
1.Sistemismul - paradigmă a organizărilor
complexe…………………………………………….5
2.Conţinutul, structura
şi funcţionalitatea sistemului
politic………………………………….…..7
3. Relaţia sistem politic
. Regim
politic……………………………………………………..…….9
III. Puterea politică…………………………………………………………………………….10
1.Puterea politică şi conceptele
corelative……………………………………………………….10
2.Ontologia
puterii……………………………………………………………………………….12
IV. Statul . Principala instituţie a
sistemului politic…………………………………………14
1.Conceptul de stat. Apariţia şi evoluţia
statului………………………………………………...14
2.Esenţa statului.
Tipologie………………………………………………………………..…….15
I. OBIECTUL DE STUDIU AL
POLITOLOGIEI
Politologia reprezintă una din ştiinţele
legate de afirmarea politicului ca sistem şi, îndeosebi, a statului.
Însăşi denumirea de „Politologie” provine de la două cuvinte greceşti:
„polis” care înseamnă stat, cetate şi „logos” ştiinţă,
semnificând ştiinţa despre stat, despre cetate, respectiv ştiinţa
politică.
Sub această
denumire de .ştiinţa politicii. s-a dezvoltat de-a lungul timpului până în
deceniul al VI-lea al secolului XX, când a căpătat denumirea de Politologie.
Termenul de „politologie” a fost lansat în perioada postbelică de către
germanul Eugen Fischer Baling şi francezul André Therive şi folosit în 1954
de Gert von Eynern, pentru a denumi ştiinţa politică.
1. Domeniul politic -
obiectul de studiu al politologiei
Definirea obiectului unei ştiinţe în general şi, în mod deosebit, al unei
ştiinţe sociale este o problemă complexă care impune precizarea mai multor
elemente, precum: domeniul distinct pe care îl studiază şi din ce unghi de
vedere; categoriile, procesele sociale şi legile specifice; locul ştiinţei
respective în sistemul ştiinţelor sociale, în general, şi în cadrul
sistemului ştiinţelor din domeniul de activitate respectiv.
Obiectul de studiu al politologiei este
politicul, ca subsistem al sistemului social global.
Politicul reprezintă acel domeniu al vieţii sociale în care se desfăşoară
viaţa conştientă a oamenilor, de regulă în mod organizat, pentru
promovarea anumitor interese ce se manifestă sub o multitudine de forme,
precum: interese individuale, generale, de grup social, naţionale,
internaţionale, interese economice, spirituale, politice etc. Servirea şi
promovarea diversităţii de interese, atunci când se realizează în mod
conştient, prin activităţi organizate şi programate, se constituie în
domeniul politic.
Domeniul politic se prezintă sub trei
aspecte: sistem politic, acţiune politică şi gândire politică, între
acestea existând o strânsă interdependenţă.
Georges Burdeau, concepând politicul
corelat cu ideea de structură, arată că acesta constituie osatura necesară
societăţii. În raport cu valorile politice, politicul este o structură
neutră, nefiind nici de stânga, nici de dreapta, rămânând insensibil la
fluctuaţiile istoriei. Politica este activitatea ce constă în definirea
puterii şi exercitarea prerogativelor sale. Politica este o funcţie
necesară, un proces de creare a unor norme şi valori. Raţiunea de a fi
apoliticii este construirea politicului. Ca structură politică a
societăţii, politicul este permanent corectat, îmbogăţit, amplificat prin
politică.
La Julien Freund, politicul este atât o
categorie fundamentală, constantă şi indestructibilă a naturii şi
existenţei umane, cât şi o realitate care rămâne identică în spaţiu şi
timp, în ciuda variaţiilor puterii şi a regimurilor politice, a
aspiraţiilor confuze şi contradictorii ale oamenilor. Politica este o
activitate circumstanţială, cauzală şi variabilă în formele sale, în
orientarea sa, o activitate în serviciul organizării practice şi al
coeziunii societăţii. J. Freund examinează politicul în raport cu natura
umană şi societatea. Politicul trebuie explicat .prin el însuşi, prin
legile sale şi presupoziţiile proprii, prin acţiunea sa specifică şi nu
prin alte lucruri, ca: economia, morala, biologia, psihologia., conchide J.
Freund.
În concepţia acestor politologi, politicul
este elementul constitutiv al esenţei sociale şi umane, identic cu sine şi
etern, iar politica reprezintă o manifestare istoriceşte variabilă a
politicului, o activitate necesară, dar cu un conţinut contingent. Raportul
politic-politică apare la aceşti politologi şi sub forma relaţiei dintre
elementul invariabil şi aspectele fenomenologice. Politicul este invariantul,
care rămâne acelaşi în pofida tuturor modificărilor ce se produc de-a
lungul timpului la nivelul politicii; elementele invariante ale structurii
politicului sunt cele care-i dau calitatea sa specifică. Distincţia
politic-politică ne conduce şi la distincţia obiectiv-subiectiv. Politicul
este considerat un fenomen obiectiv al realităţii sociale, iar politica o
activitate subiectivă de permanentă revizuire a structurii politice prin
intermediul ideilor, credinţelor sau reprezentanţilor grupurilor sociale.
În legătură cu momentul apariţiei
domeniului politic, în lumea politologilor există controverse. Unii
politologi susţin că politicul este constitutiv pentru esenţa umană şi
socială şi că, deci, există de când există societatea; alţii consideră
politicul ca fiind un fenomen care a apărut în anumite condiţii istorice.
Fiecare dintre aceste concepţii are diferite variante.
Având ca obiect de studiu domeniul politic,
politologia studiază categoriile, procesele şi legile specifice acestui
domeniu sub aspectele sale cele mai generale. De aceea, politologia constituie
pentru domeniul politico ştiinţă de maximă generalizare, ea studiind legile
cele mai generale ale acestui domeniu, cât şi categoriile şi procesele
legate de ele.
2. Politologia în
sistemul ştiinţelor politice
Prin conţinutul şi scopurile sale,
politologia este o ştiinţă despre domeniul politic. Domeniul politic, ca
domeniu al vieţii sociale, constituie obiectul de studiu al mai multor
discipline politice. Alături de politologie, domeniul politic e studiat de
ştiinţa dreptului, ştiinţa statului, ştiinţa partidelor (stasiologia),
istorie, filosofia politică, sociologia politică, geopolitică, teoria
relaţiilor internaţionale, doctrinele politice, antropologia politică,
psihologia politică, teoria managementului politic etc. Faţă de toate
acestea, politologia studiază, după cum s-a menţionat, domeniul politic sub
aspectele sale cele mai generale şi, ca atare, studiază legile generale ale
politicului, care stă la baza tuturor celorlalte ştiinţe politice, ele
fiind, într-un fel, ştiinţe particulare ale politicului, în sensul că
fiecare dintre acestea are în studiu un anumit segment al politicului şi nu
ansamblul său.
Această realitate a determinat pe mulţi
politologi să considere politologia ca ştiinţa fundamentală a
politicului.
Se poate vorbi însă despre alt gen de
delimitare, referitor la aria de cuprindere a fenomenelor şi gradul de
generalizare. Din acest punct de vedere, putem vorbi de ştiinţă ca o teorie
generală a domeniului, cum este politologia pentru domeniul politic, şi de
ştiinţe particulare, cum sunt celelalte ştiinţe politice. Este adevărat
că unii politologi, vorbind despre politologie şi alte ştiinţe ale
politicului, pun de multe ori semnul egalităţii
între ele.
Multitudinea aspectelor sub care se
prezintă politicul a creat o situaţie specială, în sensul că fiecare
politolog se opreşte la o anumită latură a acestuia, declarând-o obiect al
politologiei.
Considerăm că politologia studiază
politicul ca sistem în multitudinea aspectelor sale: relaţionale,
instituţionale, acţionale, social-psihologice, culturale. Politicul este
analizat atât din punct de vedere structural-funcţional, prezentându-se
compunerea sa interioară, cât şi din punct de vedere istorico-genetic,
evidenţiindu-se evoluţia, dezvoltarea sa.
Ca teorie generală despre domeniul politic,
politologia are anumite funcţii:
cognitivă (explicativă), deosebit de
importantă pentru că prin această funcţie se realizează cunoaşterea şi
înţelegerea fenomenului politic, interpretarea cât mai corectă a acestui
fenomen conducând la o atitudine şi un comportament corespunzător . valabile
pentru societatea politică, dar şi pentru societatea civilă;
prospectivă, care se referă la
previziunea politică pe baza unor investigaţii de amploare, menită să
descifreze tendinţele fenomenului politic, mutaţiile ce survin în cadrul
raporturilor sociale pe plan naţional şi internaţional şi al noilor
cerinţe de progres ale societăţii;
axiologică (evaluativă) . indicaţiile
de valoare;
normativă - reguli - nu sunt
prescriptive ca în drept, etică sau religie;
„praxiologică”.
Momente importante în constituirea
şi dezvoltarea
politologiei.
În general, un demers politologic conţine
diagnoze (caracterizări ale situaţiilor politice sau sociale de interes,
enunţări de probleme), explicaţii ale acestor situaţii, eventual şi
previziuni (a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă nu se iau măsuri politic
remediatoare) sau avertizări, argumentări (în favoarea sau defavoarea unor
idei, aranjamente politice, strategii, existente sau propuse) şi, în
sfârşit, soluţii la situaţiile problematice...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.