| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Poezia satirica la romani

Nivel referat: gimnaziu

Descriere referat:
POEZIA SATIRICA LA ROMANI
într-un pasaj celebru din Tratatul
său de retorică Quintilian, comparând producţia literară greaca si latină în diverse genuri,
afirmă, cu mândrie: „Satura quidem tota nostra est”, „Satira ne aparţine în întregime".
Chiar dacă în
definirea genurilor literare anticii ţineau seama într-o măsură mult mai
largă decât modernii de criterii formale, afirmaţia retorului nu
e lipsită de o bază reală.
I. Fischer spune că Fără îndoială, precursori greci au existat şi în
acest gen. Chiar dacă lăsăm la o parte poemele
comice pseudo-homerice Margites şi Batrachomyomachia (Lupta broaştelor cu
şoarecii), prea
depărtate în conţinut de satira romană, trebuie totuşi să luăm în considerare iambii lui Arhiloh din Păros (secolul VII
î.e.n.) şi ai lui Hipponax
din Efes (secolul VI î.e.n.); obiectul criticii şi
atacurilor acestora erau însă duşmanii personali ai poeţilor, facţiunile
politice adverse, în timp ce, în tot cursul istoriei ei, satira romană se
menţine pe o treaptă mai înaltă a generalizării, vizând tipuri,
ridiculizând vicii, dezbătând probleme literare sau
sociale etc.
Această deosebire esenţială se explică
prin dezvoltarea independentă a satirei romane .continuatoare a unor tradiţii
autohtone, avându-şi originea într-o epocă premergătoare influenţei
greceşti, şi în evoluţia ei în condiţii politice şi sociale diferite de
cele ale cetăţilor greceşti. In acestea din urmă, încă din secolul VII
î.e.n., frecvenţa şi violenţa luptelor dintre partide, succesiunea
neîntreruptă a masacrelor, asasinatelor, exilărilor, confiscărilor de averi
nu permiteau nimănui să rămână în afara
pasiunilor partizane, rar adoptau şi la poeţi forme
de o cruzime azi surprinzătoare.
Istoria satirei romane n-a putut reţine nimic
altceva decât numele succesorilor minori ai lui
Lucilius. Adevăratul său continuator şi cel câre a
dus genul la perfecţiune este Horatius1. Condiţiile politice se schimbaseră însă cu desăvîrşire;
republica romană, cu libertăţile ei; chiar limitate, se prăbuşise;
Horatius însuşi, tânăr,
luase parte la ultima bătălie care opusese armata republicană celei
a lui Octavianus şi Antonius
şi abandonase, fără glorie, prin fugă, oastea în derută a Republicii. Sub
noul regim, invectiva politică, polemica deschisă cu personajele de vază ale
vremii devenise imposibilă.
       Aşadar Horatius a fost cel care a continuat să cultive genul
început de Lucilius, deşi în primele creaţii de acest fel numea personajele
cu numele reale. După un timp a început să surprindă teme de interes mai
general, punctul de plecare fiint tot un fapt real, iar problemele fiind de
morală. De asemenea se schimbă în timp şi tehnica naraţiunii: din simple
naraţiuni, se ajunge la dialoguri, iar apoi la scenete de obicei cu două
personaje, mai târziu se ajunge la epistole.
În Satirele şi
Epistolele lui
Horatius, poeţii generaţiilor următoare au găsit
modelul clasic al acestor genuri literare. Nu e vorbă numai de cei doi
satirici romani, Persius şi Iuvenal, ci de întreaga literatură europeană
clasicizantă, pînă către mijlocul secolului al XIX‑lea, cu prelungiri şi în perioada de mai târziu.
II. AULUS PERSIUS FLACCUS
S‑a născut, cum ne informează o biografie care însoţea
comentariul datorat gramaticului antic Promis, la Vola-terrae în Etruria (azi
Volterra), la 4 decembrie 34 e.n., dintr-o familie
înstărită de cavaleri romani. Copilăria şi-a
petrecut-o în oraşul natal, unde, rămas orfan de tată la vârsta de şase
ani, îşi face primele studii. La 12 ani pleacă la Roma unde ia lecţii mai
întâi cu gramaticul Raemius Palaerno, unul din cei mai iluştri din acea
vreme, şi, apoi, cu retorul Verginius Flavus.
După terminarea acestor
două cicluri, obişnuite în educaţia aristocraţiei
romane, persius audiază, începând de la vârsta de
16 ani, cursurile filozofului stoic Annaeus Cornutus,
de care îl va lega până la sfârşitul vieţii o puternică afecţiune şi care îl transformă
într-un adept fără rezerve al stoicismului. Din aceeaşi perioadă datează
prietenia lui cu câţiva tineri din elita intelectualităţii romane, dintre care
sunt de reţinut mai ales
numele poeţilor Lucanus,
nepotul lui Seneca, şi Caesius Bassus.
Începe să scrie de foarte tânăr („din
copilărie" spune biograful antic),
încercând diverse genuri, printre care şi tragedia.
Dar n-a publicat nimic, nici aceste încercări
de adolescent, nici cele şase satire, care
reprezintă, alături de o piesă iambică de 14 versuri, tot ce ne-a rămas de
la Persius.
A murit la 24 noiembrie 62, când nu
împlinise nici 23 de ani, pe moşia sa, câţiva
kilometri la sud de Roma. Cornutus, legatarul său, a revizuit satirele şi
le-a predat lui Caesius Bassus spre publicare.
Celelalte opere, care par a fi fost de natură să-l
supere pe împăratul Nero, au fost distruse de mama
poetului, la îndemnul aceluiaşi
Cornutus.
Puţini scriitori latini s-au bucurat de
interpretări atît de contradictorii ca Persius. Dacă pentru unii toată epoca retrăieşte în
satirele lui Persius, alţii socotesc că autorul este un tânăr, care, bine
supravegheat în cercul unor rude feminine, abia ieşit de pe băncile şcolii,
face pe predicatorul moral, fără să fi aflat nimic despre viaţă. Ca în
atâtea alte împrejurări, adevărul se află între aceste poziţii extreme.
Fără îndoială, impulsul de a scrie satire este
livresc. Biografia antică menţionează că lectura
cărţii a X-a a lui Lucilius
l-a convins să scrie satire. Influenţa lui Horatius este de asemenea foarte
puternică, după cum doctrina morală pe care o predică este cea stoică,
învăţată din prelegerile lui Cornutus şi din lectura lui Chrysipp
(acelaşi biograf ne spune că Persius poseda sute de volume din operele
acestui al doilea fondator al stoicismului) şi a altor filozofi (care îi vor
fi sugerat poate şi forma satirelor, în special punerile în scenă,
dialogurile fictive ca mijloace ale unei demonstraţii filozofice sau morale).
Însă este la fel de sigur că, alături de acest impuls livresc şi de aceste
modele literare, izvorul de inspiraţie al satirelor lui Persius se afla în
societatea contemporană. Mai multchiar, nu e exclus ca Persius să nu fi fost
numai poetul şcolii stoice,
ci şi al unor cercuri politice şi sociale bine delimitate: aristocraţia
senatorială din rândurile
căreia s-au recrutat cei mai mulţi adversari ai lui Nero. Printre prietenii lui Persius, câţiva
au avut de suferit rigorile regimului despotic al împăratului: profesorul
său de retorică, Verginius Flavus, a fost exilat în anul 65 o dată cu
descoperirea celebrului complot al lui Piso.
Aceeaşi soartă a avut-o şi Cornutus, iar poetul
Lucanus şi-a pierdut chiar
viaţa cu prilejul aceluiaşi complot. Câteva versuri
ale lui Persius pot fi interpretate ca vizându-l pe
împărat: rugăciunea către Iupiter din Satira a
III-a (v. 35-38), în care imploră de la acesta
pieirea tiranilor în momentul în care văd că îi părăseşte virtutea, ar
putea fi o aluzie la schimbarea de atitudine a împăratului după ce l-a
înlăturat dintre sfetnicii săi pe filozoful Seneca; tot astfel, în Satiral, se pot cita mai multe pasaje unde
sunt evocate primejdiile la care se expune cel care ar
încerca să vorbească sau să scrie cu prea mare îndrăzneală.
Dar elementul contemporan nu se reduce la cele
câteva aluzii la tirania sau la pasiunile literare ale lui Nero. Obiectul
satirelor, chiar când acestea au aspectul celei mai
şcolare predici morale, este realitatea prezentă, fie că e vorba de viaţa
literară a epocii, fie de cea socială.
Literaturii la modă
îi este consacrată prima satiră, un dialog fictiv între poet şi un amator
al rafinamentului elenistic. Persius îşi apără dreptul de a scrie satire,
împotriva gusturilor unui public care nu aprecia
decât încurcatele poeme mitologice, scrise într-un stil pretenţios şi încărcat de elemente greceşti. Oricare ar fi
riscurile, într-o epocă când mania recitărilor n-a cruţat nici palatul
imperial („Cine la Roma nu e [apucat] de această... dar e voie să spui?"
— versul 8), Persius va
spune adevărul, cum au făcut-o Lucilius şi Horatius; şi acest adevăr, acest drept de a
rîde, e al său şi nu l-ar da nici pe Iliada.
Publicul pe care şi-l doreşte nu e al îmbuibaţilor ignoranţi care admiră,
la chefuri, recitările bombastice ale unor poeme mitologice, ci oamenii de
gust, care ştiu să aprecieze vechea comedie a Atenei clasice.
în celelalte cinci
piese ale colecţiei, tonul satiric e mult atenuat, făcând loc predicii moralizatoare. Dar şi în
acestea, propunând atitudinile ideale, conforme concepţiilor stoice, Persius
le opune practicilor reprobabile pe care, pentru a le condamna, le descrie;
realitatea cotidiană şi spiritul satiric sânt, astfel, prezente şi
aici: în Satira a II-a, care
se ocupă de rugăciunile care trebuie adresate
zeilor, sunt înşirate cîteva din rugăciunile pe
care zeii sunt nevoiţi să le asculte în mod obişnuit: moartea rudei bogate,
găsirea unei comori, moartea unui concurent la moştenire etc. Satira a III-a, consacrată elogiului
filozofiei şi al studiului, e un prilej de satirizare a lenei, a desfrîului,
a lăcomiei. Principiul „cunoaşte-te pe tine însuţi”, ilustrat de un
discurs al lui Socrate către Alcibiade, constituie obiectul satirei
a IV-a. Persius pune însă
principalul accent pe uşurinţa cu care oamenii văd defectele altora,
ignorându-le pe ale lor. Chiar şi din Satira a V-a, epistolă de elogii
către Cornutus, elementul de critică nu e absent: prezentându-i, în omagiu,
o expunere...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.