| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: PERSONALITATEA

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
METODE ŞI TEHNICI ÎN EVALUAREA
PERSONALITĂŢII
Motto:
"Dintre lucrurile cele mai de preţ pe care
le are omul, acela de a fi capabil sã se
introspecteze, de a încerca sã-şi descifreze propria personalitate, mi se
pare a fi un lucru de o însemnatate excepţionalã." Mulk Raj Anad
PERSONALITATEA
Definiţie: Personalitatea
reprezintã un ansamblu sistemic, deosebit de complex
al programelor, structurilor profunde, trãsãturilor, precum şi organizarea
lor privind omul concret în ceea ce are el unic, original, relativ stabil.
Structura personalitãţii include:
•  Subsistemul de orientare al
personalitãţii (motive, interese, aspiraţii,
înclinaţii, convingeri, idealul de viaşp);
•  Subsistemul bioenergetic al
personalitãţii - Temperamentul;
•  Subsistemul instrumental al
personalitãţii - Deprinderi, priceperi,
obişnuinte, aptitudini şi capacitãţi, creativitatea şi potenţialul creativ;
•  Subsistemul relaţional valoric şi
de autoreglare - Caracterul
METODE DE INVESTIGARE A PERSONALITĂŢII
UMANE
Principalele metode ale psihologiei şcolare:
•  Observaţia
Observaţia ca metodã de cercetare psihologicã, constã în urmãrirea
intenţionatã şi
înregistrarea exactã, sistematicã a diferitelor manifestãri comportamentale
ale individului (sau ale grupului) ca şi al contextului situaţional al comportamentului.
Conţinuturile observaţiei sunt reprezentate
de simptomatica stabilã, adicã trãsãturile
bio-constituţionale ale individului (înãlţimea, greutatea, lungimea membrelor,
circumferinţa cranianã) ca şi trãsãturile
fizionomice, precum şi de simptomatica labilã, adicã multitudinea
comportamentelor şi conduitelor flexibile, mobile ale individului, cum ar fi:
conduita verbalã, cea motorie, mnezicã, inteligenţa şi varietatea expresiilor afectiv-atitudinale .
•  Experimentul
a) Experimentul de
laborator presupune scoaterea subiectului din atmosfera lui obişnuitã de
viaţã şi activitate şi
introducerea într-o ambianţã artificialã anume creatã (camere special amenajate, aparaturã
de laborator, condiţii şi programe de
desfãşurare a experimentelor bine determinate, deseori obligatorii.
b) Experimentul natural presupune aplicarea
probei sau a sarcinii declanşatoare într-un cadru obişnuit, familiar de
existenţã şi activitate a individului.
c) Experimentul psiho-pedagogic poate fi de
douã feluri: constatativ (urmãreşte fotografierea,
consemnarea situaţiei existente la un anumit moment
dat) şi formativ (ţinteşte spre introducerea în grupul cercetat a unor
factori de progres, în vederea schimbãrii
comportamentului, schimbare constatatã prin compararea situaţiei iniţiale cu cea finalã.
•  Convorbirea
Convorbirea este o discuţie
angajatã între cercetãtor şi subiectul investigat
care presupune: relaţia directã de tipul faţã în faţã
între cercetator şi subiect (elev), sinceritatea partenerilor
implicaţi, abilitatea
cercetãtorului pentru a obţine angajarea
autenticã a subiecţilor
în convorbire; empatia cercetãtorului.
Spre deosebire de observaţie şi experiment,
prin intermediul cãrora investigãm conduitele,
reacţiile exterioare ale subiectului, convorbirea
permite sondarea mai directã a vieţii interioare a acestuia, a intenţiilor ce stau la baza
comportamentului, a opiniilor, atitudinilor, intereselor, convingerilor,
aspiraţiilor, conflictelor, prejudecãţilor şi mentalitãţilor, sentimentelor şi valorilor subiectului.
•  Ancheta psihologicã
Ancheta, ca metodã de cercetare psihologicã
presupune recoltarea sistematicã a unor informaţii
despre viaţa psihicã a unui individ sau a unui grup
social, ca şi interpretarea acestora în vederea desprinderii
semnificaţiei lor psihocomportamentale.
În cercetarea psihologicã sunt utilizate
douã forme:
•  ancheta pe bazã de chestionar
•  ancheta pe bazã de interviu
•  Metoda biograficã
Aceasta metodã vizeazã strângerea cât mai
multor informaţii despre principalele evenimente
parcurse de individ în existenţa sa, despre relaţiile prezente între ele,
ca şi despre semnificatia lor în vederea cunoaşterii istoriei personale a
fiecãrui individ, atât de necesarã în stabilirea
profilului personalitãţii sale.
Este prin excelenţã evenimenţialã, concentrându-se asupra succesiunii diferitelor evenimente din
viaţa individului, a relaţiilor dintre evenimentele
cauzã şi evenimentele efect, dintre evenimentele
scop şi evenimentele mijloc.
Variantele mai noi ale metodei biografice,
cunoscute sub denumirea de cauzometrie şi cauzograma
îşi propun tocmai surprinderea relaţiilor dintre aceste tipuri de evenimente
.
•  Metoda analizei produselor
activitãţii
Este una dintre cele mai folosite metode în
psihologia copilului şi psihologia şcolara. Orice produs realizat de copil
sau elev poate deveni obiect de investigaţie psihologica.
Prin aplicarea acestei metode obţinem date
cu privire la: capacitãţile psihice de care dispun copiii (coerenţa planului mental,
forţa imaginaţiei, amploarea intereselor, calitatea cunoştinţelor,
deprinderilor, priceperilor şi aptitudinilor etc.), stilul realizãrii (personal sau comun, obişnuit), nivelul dotãrii (înalt,
mediu, slab), progresele realizate în învãţare
(prin realizarea repetatã a unor produse ale
activitãţii).
Pentru cercetãtori o mare
importanţã o are fixarea
unor criterii dupa care sã evalueze produsele activitãţii. Printre acestea mai semnificative sunt:
corectitudinea-incorectitudinea, originalitatea - banalitatea, complexitatea -
simplitatea, expresivitatea - nonexpresivitatea
produselor realizate.
•  Metodele psihometrice
Aceasta grupã de metode vizeazã, cum reiese
şi din denumirea lor, mãsurarea capacitãţilor
psihice ale individului în vederea stabilirii nivelului lor de
dezvoltare.
Cea mai cunoscutã şi rãspânditã este metoda testelor psihologice.
Testul psihologic este o probã relativ
scurtã care permite cercetãtorului strângerea unor informaţii obiective despre subiect, pe baza cãrora sã poatã diagnostica nivelul dezvoltãrii
capacitãţilor mãsurate
şi formula un prognostic asupra evoluţiei lor
ulterioare.
Testele psihologice se clasificã dupa mai
multe criterii:
•  dupã modul de aplicare
(individuale, colective);
•  dupã materialul folosit (verbale,
neverbale);
•  dupã durata lor (cu timp strict
determinat, cu timp la alegerea subiectului);
•  dupã conţinutul mãsurat;
•  dupã scopul urmãrit (teste de
performanţã, teste de
personalitate, teste de comportament).
Testele de personalitate şi rolul lor în
activitatea didacticã
Putem spune ca prin intermediul chestionarelor
de personalitate sunt diagnosticate trãsîturile personalitãţii, care de fapt exprimã atitudinile
pe care persoana le are faţã de ea însãţi.
Testele de personalitate sunt diverse şi
este foarte greu, dacã nu chiar imposibil, sã surprindã toate aspectele personalitãţii pe baza
cãruia sã se întocmeasca profilul psihologic al
unei persoane.
În majoritatea testelor de personalitate
sunt analizaţi urmãtorii factori:
•  Dominanţa;
•  Acceptarea de sine;
•  Independenţa;
•  Empatia;
•  Responsabilitatea;
•  Socializarea;
•  Autocontrolul;
•  Toleranţa;
•  Realizarea de sine prin
conformism;
•  Realizarea de sine prin
independenţã.
ALTE METODE DE CUNOAŞTERE A
PERSONALITĂŢII
•  Studiul fizionomiei
•  Anamneza
•  Testul sociometric
•  Grafologia
•  Studiul de caz
•  Metoda aprecierii
obiective
TESTELE PROIECTIVE
Definiţie: Teste al cãror scop este de a înregistra dinamica psihicã a unei persoane
considerate ca o totalitate în evoluţie şi ale
cãrei elemente constitutive se aflã în
acţiune.
Aceste teste se
bazeazã pe analiza absolut calitativã a persoanei şi se sprijinã pe ideea
cã în situaţii puţin structurate intervin
elemente deblocante ale structurilor psihice blocate, conflictual-tensionate
sau dorinţe neconştientizate, tendinţe ce caracterizeazã prin ierarhia şi forţa lor structura
personalitãţii. Metoda
constã în a cere subiectului sã structureze un
material vag, ambiguu, incomplet, verbal sau nu: subiectul poate proiecta
astfel în exterior anumite structuri interne ale personalitãţii sale.
O mare libertate de
percepţie şi de imaginaţie este lãsatã
subiectului (nu existã rãspuns bun prestabilit): o anchetã este condusã în
jurul subiectului pentru a afla ce i-a determinat rãspunsurile. Testatorul
procedeazã la o dublã analizã cantitativã şi calitativã a formei şi a
continutului. Se bazeazã pe o teorie, dacã nu psihanaliticã, cel
puţin psihodinamicã.
Clasificare:
Existã mai multe tipuri de teste
proiective:
•  teste proiective de completare ( a
unei fraze, a unei povestiri, a unui desen) plecându-se de la un anumit cadru
stimulativ
•  teste proiective de producţie, în
care se cere subiectului sã deseneze, picteze,
modeleze, construiascã liber - punctul de stimulaţie fiind materialul sau eventual tema
•  teste proiective de observaţie în
care se construieşte o situaţie slab structuratã
TESTUL RORSCHACH.
Acest test proiectiv constã în a da
subiectului sã examineze 10 cartonaşe standard cu desene, fiecare continând
o patã de cernealã. Diferite aspecte ale rãspunsurilor subiectului
contribuie la interpretare: conţinutul asocierilor
libere ale subiectului cu privire la petele de cernealã; factori ca forma, culoare sau umbre; faptul dacã se
foloseşte culoarea întreagã sau numai o parte din ea,...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.