| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Mozart

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
       Un
copil minune în lumea muzicii, Wolfgang Amadeus Mozart a început să cânte
pentru aristocraţia Europei şi şi-a compus primele lucrări la vârsta de
şase ani. 30 de ani mai târziu, aflat la apogeul carierii, a murit după o
scurtă suferinţă la Viena. Fusese oare otrăvit?
       Decenii mai târziu, Sophie Haibel, sora mai mică a soţiei lui
Mozart, Constanze, îşi amintea încă strania premoniţie. În prima
duminică din decembrie 1791, se afla în bucătărie, unde pregătea o
ceaşcă de cafea pentru mama sa. Cu o zi înainte fusese la Viena ca să-şi
viziteze cumantul  care se îmbolnăvise, dar revenise cu veşti
îmbucurătoare. Acum, în timp ce aştepta să fiarbă cafeaua, Sophie, privea
fix, căzută pe gânduri, flacăra aprinsă a unei lămpi cu gaz şi se
gândea la soţul suferind al surorii sale. Deodată flacăra s-a stins
„complet de parcă n-ar fi fost niciodată aprinsă”, avea să scrie ea mai
târziu. „Nici măcar o scânteie nu a mai rămas pe fitilul principal şi
totuşi nu se făcuse nici un pic de curent – pot să jur”. Cuprinsă de un
presentiment îngrozitor, a fugit la mama sa, care a sfătuit-o să se
întoarcă acasă la Mozart fără întârziere.
       Constanze şi-a întâmpinat sora, povestindu-i că Mozart avusese
o noapte agitată, şi a rugat-o să rămână. „Ah, draga mea Sophie, cât
mă bucur că ai venit, a spus muzicianul. Trebuie să stai la noapte aici şi
să vezi cum mor.” Lângă el se afla un tânăr asistent numit Sussmayr,
căruia Mozart îi dădea instrucţiuni pentru a încheia ultima sa
compoziţie, un recviem. A fost chemat un preot, apoi un medic care a
recomandat ca bolnavului să i se pună pe fruntea fierbinte comprese reci; la
12.55 dimineaţa, pe data de 5 decembrie 1791, Mozart murea. Peste nici două
luni, fostul copil –
minune şi prolific compozitor ar fi împlinit 36 de ani.
       Mereu
în lipsă de bani, Mozart lucrase într-un ritm
febril pentru a încheia comenzi importante pe care le primise în cursul
anului, iar prietenilor şi rudelor le părea tensionat şi epuizat de prea
multă muncă. Dar când a căzut la pat pe 20
noiembrie, nimeni nu a bănuit că putea fi vorba de
o boală fatală. Georg Nikolaus Nissen, cel de-al doilea soţ al lui
Constanze, a consemnat simptomele în biografia pe care i-a dedicat-o
compozitorului în 1828. „Boala a început cu umflarea mâinilor şi
picioarelor, şi o aproape totală incapacitate de a se mişca; apoi au urmat
vărsături bruşte, şi aceasta se numeşte febră miliară acută.”
Diagnosticul a fost confirmat în registrul  oficial de decese al
oraşului Viena.
       Mozart însuşi bănuia ceva necurat la mijloc. Cu câteva
săptămâni înainte să moară, i-a spus lui Constanze că fusese otrăvit:
„Cinev mi-a dat acqua toffana şi a calculat exact data cand voi muri.” O
otravă inodoră şi cu acţiune lentă, pe bază de arsenic, acqua toffana
îşi trăgea numele de la Giulia Tofina, o vrăjitoare italiană din secolul
al XVII-lea, care inventase poţiunea şi o vindea aşa-zişilor criminali.
Mozart ajunsese să creadă că recviemul, pe care il comandase un necunoscut
era destinat propriilor sale funeralii.
       Pe 31
decembrie 1791, un ziarist berlinez informa asupra
morţii compozitorului şi specula în privinţa cauzei acesteia. „Deoarece
trupul i se umflase după moarte, s-a crezut că fusese otrăvit.” În nişte
însemnări nedatate, fiul mai mare al lui Mozart, Carl Thomas, îşi amintea
că trupul tatălui său era atât de umflat şi mirosul de putrefacţie atât
de puternic încât nu s-a făcut nici o autopsie. Spre deosebire de
majoritatea cadavrelor care se răcesc devin inerte, corpul lui Mozart a rămas
moale şi elastic, asemeni celor morţi prin otrăvire.
       Dar
cine să fi dorit moartea lui Mozart? Văduva nu dădea credit zvonurilor
despre o posibilă otrăvire şi nu a numit nici un suspect. Astfel că
povestea a fost curând
dată uitării – pentru a
fi însă reluată cu accente dramatice, trei decenii mai târziu de nimeni
altul decât de rivalul care ar fi putut foarte bine să-i dorească lui Mozart
sfârşitul.
Invidia lui Salieri
Cu numai cinci ani mai vârstnic decât Mozart, Antonio
Salieri fusese numit în 1774 compozitor la curtea împăratului Iosif al
II-lea, la vârsta de numai 24 de ani. Cand Mozart a ajuns la Viena, 7 ani mai
târziu, italianul era cel mai de seamă muzician al capitalei austriece,
extrem de apreciat de aristocraţie şi favorit printre pretenţioşii melomani
ai oraşului. Salieri era un compozitor facil şi prolific, printre elevii săi având să se
numere mai târzit Beethoven, Schubert şi Franz Liszt. Dar în Mozart el a
recunoscut imediat un rival, un geniu al cărui talent nu avea cum să-l
egaleze vreodată. Puţini erau cei care se îndoiau în cercurile artistice
Vieneze de invidia pe care o avea Salieri faţă de Mozart, iar acesta din
urmă nu făcea nici un secret din dispreţul pe care-l nutrea pentru
compozitorul Curţii.
       Salieri a trait să vadă întreaga
Vienă sărbătorind 50 de ani de la numirea sa în calitate de compozitor al
Curţii în 1824. Dar cu un an înainte făcuse o declaraţie surprinzătoare.
În octombrie 1823 un elev de-al lui Beethoven, Ignaz Moscheles, i-a făcut o
vizită bătrânului Salieri, la acea vreme internat într-un spital de la
marginea oraşului.
       Nereuşind să vorbească decât în frânturi de frază şi
preocupat de moartea sa iminentă, Salieri a jurat că „nu este nici un strop
de adevăr în acest zvon absurd; ştii cum că l-aş fi otrăvit pe Mozart”.
La mijloc era doar răutate, i-a spus lui Moscheles; „spune lumii... că
bătrânul Salieri care va muri curând, ţi-a spus aşa”. O lună mai
târziu Salieri a încercat să se sinucidă. Cei care l-au vizitat pe patul de
moarte povesteau că delira despre rolul pe care l-ar fi avut în moartea lui
Mozart şi vroia să-şi mărturisească păcatul. Mult apreciatul compozitor
al Curţii avea să moară anul următor.
       Biograful italian al lui Haydn, Giuseppe Carpani, a încercat să
salveze onoarea compatriotului său. A căutat un medic care fusese consultat
în faza finală a bolii lui Mozart şi a obţinut de la acesta diagnosticul de febră reumatică.
Dacă Mozart fusese otrăvit, a întrebat Carpani, unde erau dovezile?
„Inutil să mai întrebaţi. Nu există nici o probă şi este imposibil să
se mai găsească una vreodată.” După moartea soţului ei, Constanze şi-a
trimis fiul să studieze cu Salieri. Întrebat despre zvonul conform căruia
compozitorul Curţii îi otrăvise tatăl, băiatul a declarat că Salieri nu-l
omorâse pe Mozart, dar în schimb „nu încape îndoială că îi otrăvise
viaţa cu intrigi”. Salieri însuşi se pare că ar fi spus că era păcat
că Mozart murise atât de tânăr, dar pentru ceilalţi compozitori nu era un
lucru tocmai rău; dacă ar fi trăit mai mult, „nimeni nu ne-ar fi dat vreo
coajă de pâine pentru munca noastră”.
Gelozia unui soţ
Un al doilea suspect în
bănuita crimă a fost Franz Hofdemel, un confrate în loja masonică căreia
îi aparţinea compozitorul, a cărui tânără şi atrăgătoare soţie
Magdalena, s-a numărat printre ultimii elevi ai lui Mozart. La câteva zile
după moartea lui Mozart, Hofdemel şi-a atacat cu sălbăticie soţia
însărcinată, mutilând-o şi desfigurând-o cu lovituri de cuţit pe faţă,
gât şi braţe, după care şi-a luat viaţa. Magdalena a supravieţuit şi
cinci luni mai târziu dădea naştere unui copil despre care gurile rele
spuneau că ar fi fost al lui Mozart.
       Sora mai mare a lui Mozart, Maria Anna, a remarcat la un moment
dat că fratele ei dădea lecţii de muzică tinerelor femei doar când era
îndrăgostit de acestea. Iar ani mai târziu, rezervatul Ludwing van
Beethoven, a refuzat să cânte în faţa Magdalenei deoarece „existase o
prea mare intimitate între ea şi Mozart”.Totuşi, din observaţiile
comtemporanilor şi din scrisorile care ne-au rămas de la el, Mozart pare
să-i fi fost fidel lui Constanze şi nu există nici o dovadă despre o
aventură extraconjugală. În cele din urmă, împărăteasa Maria Luiza s-a
interesat personal de tragedia Magdalenei, lucru puţin probabil să se
petreacă dacă ar fi existat vreo urmă de suspiciune cu privire la
paternitatea copilului.
Războiul
francmasonilor?
În lunile de după moartea lui Mozart, mai circula încă un zvon:
compozitorul ar fi fost pedepsit pentru că dezvăluise secrete francmasonice
în Flautul fermecat.
Această operă alegorică a avut premiera la Viena pe 30 septembrie 1791 cu
Mozart însuşi la pupitrul orchestrei, şi a repurtat un mare succes de
public, dar şi de critică. Printre admiratori se număra şi Salieri care la
însoţit pe Mozart la o reprezentaţie ulterioară şi – după cum i-a scris lui Mozart cu
mândrie lui Constanze –
i-a declarat că nu mai văzuse un „spectacol atât de frumos şi
încântător.”
       Deşi unii dintre confraţii franmasoni ai lui Mozart, poate au
fost surprinşi de Flautul fermecat, compozitorul şi libretistul său, Emmanuel Schikaneder, a
folosit opera pentru a propaga idealurile de curaj, dragoste, şi fraternitate
ale societăţii secrete în rândurile unui public mai larg. Subiectul a fost
tratat cu înţelegere, respect şi o notă de bună dispoziţie.
       Francmasonii nu numai că au fost ofensaţi de operă, dar chiar
i-au comandat lui Mozart şi o cantată, pe care
acesta a compus-o între câteva zile între premiera Flautul fermecat şi izbucnirea bolii
fatale. La câteva zile după moartea lui Mozart, marele maestru al lojii din
care acesta făcea parte i-a adus un omagiu numindu-l „cel mai iubit şi
valoros” dintre membrii săi şi s-a referit la trecerea sa în nefiinţă ca
la „o pierdere...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.