| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Mircea Eliade

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
MIRCEA
ELIADE
 
 
 
 
 
       Mircea Eliade reprezintă pentru spiritualitatea românească una
dintre cele mai remarcabile figuri, având o vastă creaţie, atât în ceea ce
priveşte lucrările ştiinţifice, cât şi pe tărâmul
beletristicii.
       S-a născut la 9 martie 1907, ca al doilea fiu al căpitanului
Gheorghe Ieremia, care, din admiraţie pentru Ion Heliade-Rădulescu, îşi
schimbă numele în Eliade; deci, după cum se vede, numele i-a fost oarecum
predestinat lui Mircea Eliade, acesta ajungând un veritabil savant.
       Opera s-a, creată de-a lungul a şase
decenii, cuprinde nuvele, romane, piese de teatru, literatură memorialistică,
lucrări de indianistică, mitologie, folclor, etnografie, sociologie,
antropologie, studii de istorie a religiilor.
       Lucrările ştiinţifice reprezintă o latură importantă a operei
lui Mircea Eliade, impresionând mai ales prin varietatea problemelor abordate
şi prin rigurozitatea cu care le-a tratat. Ca istoric al religiilor, Eliade a
realizat una dintre cele mai cuprinzătoare sinteze ale experienţei umane a
sacrului, din preisorie până în prezent. În acest domeniu reprezentative
sunt lucrările: „Tratat de istorie a religiilor” – Paris, (1949) şi „Istoria
credinţelor şi ideilor religioase”” – (publicat în trei volume, în pragul
vârstei de optzeci de ani). Tot din acest domeniu
îşi susţine doctoratul în anul 1933 cu sinteza “Psihologia meditaţiei
indiene”” (studiu despre yoga), lucrare care la îndemnul comisiei, va fi
publicată anul 1936, într-o nouă formă, sub titlul „Yoga, essai sur les
origines de la mystique indienne”. Studiile despre yoga sunt reluate în
volumele: „Techniques du yoga” – (1948), „Le yoga”, „Immortalité et liberté” şi
„Patandjali et le yoga”.
       O altă zonă a laturii ştiinţifice din opera lui Eliade, zonă
sistematic explorată de acesta, este cea a mitologiei, domeniu în care
preocupările sale se interferează cu cele ale lui Lucian Blaga, autor care a
adus un punct de vedere original în cercetarea mitologiei româneşti.
Reprezentative în acest domeniu sunt cunoscutele lucrări: „Mitul eternei
reîntoarceri”, „Sacru şi profan”, „Aspecte ale mitului”, „De
la Zamolxis la Genghis-Han” etc.
       Prin rigoare şi erudiţie, prin capacitatea de a pune în valoare
esenţialul din cercetarea unor documente din cele mai variate domenii, opera
ştiinţifică a lui Eliade s-a impus atât atenţiei cercetătorilor, cât şi
publicului larg.
       Cealaltă componentă majoră a creaţiei lui Mircea Eliade este
literatura beletristică, în acest domeniu scriitorul remarcându-se printr-o
serie de romane şi nuvele remarcabile din punct de vedere valoric. Prin
romanele lui Eliade literatura română a cunoscut, totodată, o sincronizare
cu cea europeană.
       În mod firesc, în romane şi nuvele se revarsă varietatea de
subiecte insolite, de la problemele de orientalistică la Eros, moarte, modă,
viaţă sexuală, mitologie, totul bazat pe o trăire autentică. Autorul
pledează pentru o literatură a autenticităţii, generată de experienţa
trăită, pentru o literatură scrisă într-un stil direct, neînflorit,
amintind oarecum atitudinile estetice ale lui Camil
Petrescu.
       Creaţia beletristică a lui Mircea Eliade cunoaşte mai multe
etape. Primele sale romane sunt aşezate sub semnul creaţiei lui André Gide
şi au ca decor India: „Isabelle şi apele diavolului” – (1929), „Maitreyi”- (1933)
şi  „Şantier” –
(subintitulat „Roman indirect”), romane care îl consacră definitiv în
literatură. În această primă fază scriitorul experimentează „epicul
pur”, romanul indirect, în care eroul, de obicei un tânăr de o extremă
luciditate, obsedat de cunoaşterea de sine, încearcă să-şi ordoneze
experienţele trăite, consemnîndu-le fidel într-un  jurnal. Pentru
romanul „Maitreyi” autorul primeşte premiul „Tekirghiol-Eforie”, din
comisie făcând parte Perpessicius, Cezar Petrescu, Mihail Ralea, G.
Călinescu, Şerban Cioculescu.
       În romanele „Întoarcerea din rai”
– (1934) şi
„Huliganii” – (1935)
autorul este preocupat de destinul unei generaţii dornice de transformare,
care caută soluţii pentru redobândirea „paradisului pierdut”. Tot aici
se înscrie şi romanul „Nuntă în cer” – (1939).
       Trecerea într-o nouă etapă în proza
lui Mircea Eliade, proza de tip fantastic, o constituie romanul „Lumina ce se
stinge”, o carte despre care Eliade însuşi spunea că a apărut „ca o
reacţie inconştientă împotriva Indiei, ca o tentativă de a mă apăra
chiar împotriva mea”.
       Cărţile care vor apărea până la război şi chiar după acesta
deschid o nouă etapă în creaţia autorului, continuând o anumită direcţie
deschisă de Mihai Eminescu prin „Sărmanul Dionis””. În romanele
„Domnişoara Christina” – (1936), „Şarpele” şi nuvelele fantastice „Secretul
doctorului Honigberger” –
(1940), „Nopţi la Seranpore” – (1940), sunt dezvoltate mituri autohtone sau indice. Atmosfera
este încărcată de mister, teama personajelor se îmbină cu fascinaţia. În
„Domnişoara Christina” personajele trăiesc un coşmar continuu. În
„Şarpele” – (1937)
eroii trăiesc sub semnul unei vrăji malefice, „o infinită voluptate,
amestecată cu teroarea morţii”. Experienţele yoga, levitaţia,
invizbilitatea, staau la baza unor aventuri fantastice povestite în
„Secretul doctorului Honigberger”. În „ Nopţi la Seranpore” sunt
relatate evenimente stranii, în care timpul şi spaţiul îşi pierd
dimensiunile obişnuite.
       Cu romanele şi nuvelele de după război, fantasticul eliadesc
intră într-o nouă etapă. În „Încercarea labirintului” Eliade
precizează premisa imaginară a prozei fantastice din această ultimă etapă
a creaţiei sale beletristice.
       Relaţia „sacru-profan”, expusă în numeroase studii, se
regăseşte în romanul „Noptea de Sânziene” – (1955 – versiune franceză şi 1971 în limba
română) şi în volumele „Nuvele” – (1963), „Pe strada Mântuleasa”
– (1969) şi
„Nouăsprezece trandafiri” – (1980). Locul ales de Mircea Eliade drept cadru pentru aceste
întâmplări fantastice este Bucureştiul, un teritoriu mitic, încărcat de
mister, în care se consumă întâmplări bizare.
       „Noaptea de sânzâiene”, cartea cea mai amplă a autorului,
este totodată şi o frescă realistă a societăţi româneşti dintre ani
1936-1948, în structura acestui roman fiind inserate şi întâmplări
dintr-un proiect de roman abandonat de Eliade – „Apocalips”. În această carte,
finalul echivalează cu o iniţiere. Moartea eroilor sugerează „o
regenerare, un adevărat început de viaţă nouă”. Mitul regenerării se
regăseşte şi în nuvele ca: „Tinereţe fără tinereţe” şi „Curte la
Dionis”.
       Aşadar, în literatura română, Mircea Eliade are meritul de a fi
creatorul romanului exotic. El este, de asemenea, cel mai reprezentativ autor
de literatură fantastică.
       Mircea Eliade a fost distins cu titlul de „Doctor honoris
causa”al universităţilor La Plata (Argentina),
Ripon College, Loyola (Chicago), Boston etc..
       Prin varietatea creaţiei sale beletristice, prin profunda
semnificaţie a activităţii ştiinţifice Mircea Eliade a marcat, orin
prezenţa sa, cultura universală, el fiind cel mai cunoscut român de peste hotare.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.