| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: METODOLOGIA CERCETARII PSIHOLOGICE

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
METODOLOGIA CERCETĂRII PSIHOLOGICE
I. Norme etice în cercetare; scurt
istoric
Decizia de a întreprinde cercetări se
bazează pe judecata psihologului legată de modul în care poate contribui cel
mai bine la dezvoltarea ştiinţei psihologice. O condiţie care trebuie
respectată, avînd în vedere faptul că participanţii la cercetare sunt
oameni sau animale, este aceea de a nu interveni agresiv în modul de viaţă
uzual al subiecţilor. Orice psiholog are obligaţia să nu traumatizeze şi
să nu intervină în nici un mod negativ bunăstarea participanţilor la
cercetare.
Atunci cînd cercetarea are ca participanţi
subiecţi umani, psihologul are obligaţia de a verifica şi evalua scopurile
şi obiectivele propuse prin prisma unui cod etic. Dacă apare o disonanţă
între scopul cercetării şi cîştigurile pe care ea le aduce pentru
ştiinţă şi morală, cercetătorul are obligaţia să o rezolve astfel ca
drepturile participanţilor la cercetare, în principal dreptul de a fi
protejat, să nu fie vătămat în nici un fel.
Pentru că, de cele mai multe ori,
cercetările se efectuează în echipă, cel care coordonează echipa de lucru
are obligaţii şi responsabilităţi suplimentare: el este responsabil de
comportamentul etic şi moral al întregii echipe.
Unul din principiile etice ale profesiei de
psiholog îl reprezintă comunicarea scopurilor
cercetării înainte de
debutul ei, aceasta fiind o obligaţie. Acest lucru este important deoarece
astfel se obţine deschiderea subiecţilor şi se evită posibilitatea ca
aceştia să aibă senzaţia că sunt manipulaţi. Informaţiile asupra
scopurilor cercetării trebuie date în conformitate cu vîrsta şi nivelul
cultural al participanţilor la cercetare.
Pe parcursul cercetării, există obligaţia
de a se respecta libertatea individului de a se retrage oricînd doreşte din
colaborare, aceasta pentru că psihologul se situează oricum pe o poziţie
superioară, care nu trebuie folosită.
Cercetările cu copii sau persoane cu
tulburări de diverse feluri solicită proceduri speciale de comunicare şi
protecţie. Este bine să se facă un fel de antrenament, care să aibă la
bază informaţii de la cei care lucrează în mod obişnuit cu acele
persoane.
După colectarea datelor, cercetătorul este
obligat să ofere informaţii asupra lor, să comunice rezultatul studiului,
singura excepţie fiind cazul în care programul de cercetare presupune
condiţii de confidenţialitate (de exemplu, o cercetare asupra relaţiilor
dintre minorităţi).
Un alt principiu se referă la cercetările
cu animale, unde cercetătorul are obligaţia de a face un training special
înainte. Coordonatorul proiectului este obligat să asigure confortul şi să
nu vătămeze sănătatea participanţilor la cercetare. Utilizarea procedeelor
pe bază de durere sau stres este permisă doar dacă alte proceduri nu pot fi
folosite şi scopul cercetării prezintă interes ştiinţific şi moral. Dacă
viaţa animalelor folosite pentru cercetare, aceasta trebuie să se facă în
cel mai rapid şi mai puţin dureros mod. (Info: M. Beniuc -
Zoopsihologie).
Concepte de bază în cercetarea
ştiinţifică: paradigmă, metodologie, metodă,
tehnică.
Paradigma
reprezintă un set de propoziţii care explică modul în care este percepută
realitatea, un set de informaţii care descriu realitatea sau reprezintă o
modalitate de înţelegere a ei.
Paradigma ca explicaţie generală asupra
lumii poate fi cu tentă pozitivistă (cantitativ-descriptivă) sau cu tentă
comprehensivă (cantitativ-explicativă). De aici rezultă următoarea
clasificare:
- paradigme care stau la baza
interpretărilor pozitiviste;
- paradigme care stau la baza
interpretărilor comprehensive;
- paradigme pozitiviste care stau la baza
teoriilor pozitiviste şi neopozitiviste;
- paradigme interpretative, care subsumează
abordările de tip fenomenologic, psihanalitic şi comprehensiv;
- paradigme critice, care se aplică în
abordările sociologice, feministe şi marxiste.
Metodologie
Definiţia 1: Metodologia este modelul de
cercetare utilizat într-un studiu particular; include informaţiile teoretice
adiacente temei şi metode pentru verificarea acesteia. În acest caz, fiecare
cercetare are o metodologie distinctă.
Definiţia 2: Metodologia în ştiinţele
sociale are două laturi: analiza critică a activităţii de cercetare şi
formularea unor propuneri pentru perfecţionarea acestei
activităţi.
Lazarsfeld (1969) formula o altă definiţie,
arătînd că metodologia are şase obiective principale: delimitarea
obiectului de studiu în cercetările empirice, analiza conceptelor, analiza
metodelor şi tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintre metodele şi
tehnicile utilizate, sistematizarea datelor obţinute în cercetarea empirică
şi formalizarea raţionamentelor finale.
Metoda este
definită ca fiind modul de cercetare, sistemul de reguli şi principii de
cunoaştere şi transformare a realităţii obiective (S. Chelcea, 2001).
Metodele reprezintă totalitatea instrumentelor folosite într-o cercetare
pentru culegerea şi prelucrarea datelor. Clasificarea metodelor se poate face
după mai multe criterii:
1. După criteriul temporal, se descriu
metode transversale şi
metode longitudinale.
Metodele transversale
urmăresc descoperirea relaţiilor dintre laturile, aspectele, fenomenele şi
procesele socio-umane la un anumit moment dat. În această categorie se
încadrează observaţia, testele, ancheta (pe bază de chestionar şi pe bază
de interviu).
Atenţie! Testele nu permit
predicţia!
Metodele longitudinale studiază evoluţia
fenomenelor în timp; în această categorie se încadrează studiul de caz,
biografia, studiul panel etc. Aceste metode permit o oarecare predicţie
făcută cu prudenţă şi nu pe termen foarte îndelungat.
2. După criteriul reactivităţii, adică al
gradului de intervenţie al cercetătorului asupra obiectului de studiu, se
disting: metode experimentale în care psihologul intervine provocînd producerea unor fenomene,
metode cvasi-experimentale
(ancheta, sondajul de opinie), în care psihologul nu
intervine activ, dar este prezent, ceea ce poate duce la o modificare a
răspunsurilor (apariţia aşa-numitelor "răspunsuri dezirabile");
metode de observaţie, în
care psihologul nu este prezent faţă în faţă cu participanţii (studiul
documentelor sociale, observaţia indirectă), situaţie în care comportarea
participanţilor este absolut liberă, spontană.
3. După criteriul numărului de unităţi
sociale luate în studiu (numărul de subiecţi), se disting: metode statistice, care presupun
investigarea unui număr mare de subiecţi
(aproximativ 1000-1500, minimum 50): anchete socio-demografice, chestionare de
opinie etc; şi metode (analize) cazuistice, care presupun studiul integral al cîtorva unităţi sau fenomene
(biografia, monografia, studiul de caz).
Tehnica psihologică reprezintă un demers operaţional al abordării. Ex: ancheta
reprezintă o metodă, iar tehnica aleasă în cadrul acestei metode poate fi
chestionarul sau interviul.
Procedura se
referă la modalitatea concretă de culegere a datelor: creion şi hîrtie,
reportofon, cameră video, etc.
Scurt istoric
Primele studii empirice din antichitate,
aparţinînd lui Socrate, Hipocrat, Thales, au fost preluate în secolul XIX,
cînd a avut loc o adevărată explozie a cercetărilor sociale. Le Play
investighează condiţiile de muncă în fabrici folosind monografia.
Creşterea conflictelor sociale pe fondul creşterii industriale este unul din
motivele care duc la dezvoltarea cercetării ştiinţifice.
Debuturile analizei de tip cantitativ se
leagă de numele lui Auguste Comte, care, în 1948, descrie caracteristicile
filosofiei pozitiviste şi introduce în cercetare metodele; orientarea
pozitivistă îşi păstrează dominaţia pînă în secolul XX. Comte propune
ca metodă de cercetare experimentul.
La sfîrşitul anilor '50, pozitivismul este
în plină înflorire; pentru a le contrabalansa, apar teoriile comprehensive
care stau la baza abordărilor de tip calitativ. Teoriile comprehensive îi au
ca promotori pe Weber şi Husserl şi apar pe terenul sociologiei de tip
anglo-saxon. Metodologia de tip calitativ devine o concurentă serioasă a
celei de tip cantitativ. În prezent, între cele două abordări s-a produs o
echilibrare, fiecare recunoscînd meritele
celeilalte.
II. Modele de cercetare
Succesul cercetărilor empirice asupra
comportamentului uman individual sau de grup presupune luarea în considerare a
trei principii metodologice. După S. Chelcea (2001), aceste principii sunt:
(1) principiul unităţii teoretic-empiric, (2) principiul unităţii
înţelegere (comprehensiune) - explicaţie, şi (3) principiul unităţii
cantitativ-calitativ.
Conform principiului unităţii teoretic-empiric,
în cercetarea ştiinţifică cunoştinţele teoretice ghidează activitatea
empirică, activitatea de cercetare concretă; pe de altă parte, datele
obţinute prin activitatea de cercetare conferă valoare de adevăr
teoriilor.
Principiul unităţii
înţelegere-explicaţie pune în discuţie relaţia
dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii ştiinţifice. Cu alte cuvinte, a
înţelege de ce apare sau se desfăşoară un anumit comportament nu este
acelaşi lucru cu a-l explica. Putem înţelege intuitiv cauzele care duc la
apariţia unor fenomene sociale, dar aceste acte de înţelegere nu garantează
obiectivitatea concluziilor noastre. Explicarea unui fapt social presupune
descrierea şi definirea unor argumente concrete care să justifice apariţia
şi dezvoltarea unor...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.