| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Managementul resurselor umane

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Capitolul
1
                                     
1. Introducere
       Locul Mangementului Resurselor Umane e bine precizat în contextul
Managementului General. Astfel, în literatura de specialitate, apărută
până în prezent, se pune accentul pe aspectele ce privesc relaţiile,
raportul, începând cu recrutarea, selecţia, încadrarea, perfecţionarea şi
stimularea pe tot parcursul angajării şi terminând cu încetarea
activităţii.
       Cu alte cuvinte, Mangementul Resurselor Umane ar putea fi definit
ca un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu privire la recrutarea
personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a
muncii, stimularea materială şi morală până în momentul încetării
contractului de muncă.
       Această definiţie corespunde sistemului “ om-solicitări”,
unde omul ocupă locul central, fiind nevoit să răspundă solicitărilor
tuturor factorilor.
  
                               
                                                             
                                                        
Fig. 1.1 Sistemul “om -
solicitări”
       “Omul e măsura tuturor lucrurilor”, afirmă filosoful grec
Pretoqoras, ceea ce înseamnă că omul e capabil să integreze orice
solicitări prezente sau viitoare având ca ţintă omul, care trebuie să le
facă. Esenţial e efortul potrivit căruia, acţiunea simultană a acestor
factori şi capacitatea organismului omenesc trebuie să realizeze un echilibru
permanent. Acest echilibru se reflectă în balanţa energetică a organismului
fiecărui om.
       Factorii solicitanţi sunt studiaţi de diferite ştiinţe, dintre
care ştiinţe ca medicale (anatomia, fiziologia, igiena), ştiinţele tehnice
(organizarea producţiei, tehnologia), psihologia, sociologia,
economia.
       Trăim într-o societate în care schimbările se succed cu o mare
rapiditate şi în care, pentru lumea afacerilor, provocările şi
obligativitatea schimbării ţin de domeniul normalităţii. Ori, fără
Resurse Umane, capabile de schimbare şi adaptare, de creativitate şi
competenţe profesionale multiple, organizaţiile de orice fel sunt sortite
eşecului. În acest context, oamenii reprezintă o resursă vitală, de azi
şi de mâine a tuturor organizaţiilor, care asigură supravieţuirea,
dezvoltarea şi succesul acestora.
       Bill Gates, preşedintele fondator al cunoscutei firme
“Microsoft”, declara în 1992:”Dacă 20 dintre cei mai buni oameni cu
care lucrez mă părăsesc, în câteva luni nu veţi mai auzi
de         «Microsoft» ”. În acest
context, fără prezenţa efectivă a oamenilor care ştiu ce, când şi cum
trebuie făcut, e pur şi simplu imposibil ca organizaţiile să-şi atingă
obiectivele. Tocmai de aceea pe plan mondial se duce o adevărată bătălie
pentru atragerea creierelor, investiţiile în acest sens fiind foarte
rapide.
1.1 Evoluţia conceptului de Resurse Umane
       Importanţa fiinţei umane în conducerea cu succes a unei afaceri
e cea care face din managementul resurselor umane, un set de competenţe,
deprinderi şi atitudini esenţiale pentru toţi managerii. Acest set e legat
direct de valorile supreme ale firmei/organizaţiei.
       Această responsabilitate nu e doar legată de  a furniza
slujbe oamenilor, de a-i îndruma cum să lucreze şi de a le înregistra
performanţele, deşi managerii trebuie să facă acest lucru. Pe lângă toate
acestea, e o investiţie: a da oamenilor puterea pentru ca ei să acţioneze
eficient şi eficace.
       În acest sens, Jack Welch, de la firma General Electric, spunea
că pentru a reuşi în lumea afacerilor în anii 90, trebuie să te gândeşti
tot timpul cum poţi face fiecare persoană mai folositoare, mai valoroasă.
Investiţia în oameni s-a dovedit a fi calea cea mai sigură de a garanta
supravieţuirea unei organizaţii, sau de a asigura competitivitatea şi
viitorul acesteia.
       Consultanţii şi managerii susţin că oamenii constituie
“bunul cel mai de preţ”
al unei organizaţii. Astfel, în funcţie de scopul urmărit, managementul
general s-a divizat într-o multitudine de domenii specializate, în rândul
cărora se înscrie şi managementul resurselor umane.
       Succesul unei organizaţii e determinat şi de calitatea
resurselor umane, de procedurile prin care se face atragerea şi menţinerea
celor mai strălucite talente, care să realizeze cele mai dificile sarcini cu
acelaşi entuziasm cu car le realizează pe cele uşoare.
       Primele menţiuni ce fac trimitere la importanţa Resurselor Umane
le avem de la utopistul specialist R. Owen (1820-1850). Interesul pentru
Managementul Resurselor Umane a apărut la confluenţa cu dezvoltarea
psihologiei, sociologiei, ştiinţelor juridice, cercetărilor operaţionale,
statisticii etc.
       Fondatorii disciplinei sunt personalităţi cu rezonanţă în pionieratul managementului,
sociologiei, psihologiei. Astfel, Fr. Taylor (1915), a fost preocupat de
bunăstarea angajaţilor ce depinde de îndeplinirea viguroasă a sarcinilor
specifice, Elton Mayo (1931), fondator al şcolii relaţiilor
umane.
       În 1936, H. Maslow, a devenit cunoscut pentru studiul nevoilor
umane pe care le ierarhizează conform “piramidei trebuinţelor”sau
“scării lui Maslow”, iar Peter Drucker (1955), pune accentul pe
necesitatea unui “Creative Leadership”. Mc Gregor,
în anii’60, s-a
preocupat de pregătirea managerilor ca pentru luptă (fivefighters). Tot acum
apare şi se dezvoltă mişcarea “Behavioral Science Movement”, care a
cunoscut 3 etape: 1915-1965, 1965-1985, 1985-2000.
       La finele anilor ’60 apare şi se cristalizează conceptul de “Managementul
personalului”, care e un rezultat al diferitelor abordări, cum ar fi
“Welfare & Services”, “training” şi negocierea cu sindicatele
“Trade Union Barganing”.
       Al doilea val e cuprins între 1965-1985, iar abordările se
centrează în jurul a doi poli: unul “hard”, adică tot ceea ce e
palpabil, “Manpower planning”, iar altul “soft”, accentul e pus pe
elementele subtile, intangibile, abordări conceptuale caracterizate în
“noua abordare a personalului”.
       Perioada 1985-2000 se concentrează pe
dezvoltarea conceptelor şcolii culturale, reprezentată de A. Athos, R
Pascale, preocupaţi de descifrarea “The Art of Japanesse Management”. Un
grup de cercetători din şcoala McKinsey a determinat factorii ce
influenţează managementul organizaţiei, concretizaţi în teoria celor “7
S”: strategie, structură, sistem valori supreme, stil, deprinderi, staff.
Dezvoltarea teoriei “7 S” asigură o abordare nouă asupra elementelor
constitutive ale organizaţiei: cei trei hard (structură, sistem, strategie)
şi cei 4 soft (setul de valori supreme, stilul,
personalul, deprinderile).
       Arta de a realiza cea mai adecvată potrivire e mixtul dintre hard
şi soft, tangibil şi intangibil devine un scop al organizaţiilor ce doresc
să realizeze excelenţa în domeniul de activitate
ales.
       În ceea ce priveşte a treia etapă, aceasta are deja conturată
o accepţiune la care ne raliem, “Managementul culturii şi al
transformării, cizelării resurselor umane”. Cei trei piloni de susţinere,
în accepţiunea lui Braham, sunt:
Planificarea Resurselor Umane, ce-şi
propune stabilirea unui plan şi a ţintelor ce trebuiesc atinse;
Managementul Resurselor Umane, atingerea obiectivelor într-o
politică de personal;  
     
Dezvoltarea Resurselor Umane.
Definirea conceptului de Managementul Resurselor
Umane
În funcţie de obiectivele urmărite,
graniţele Managementului Resurselor Umane pot fi mai largi sau mai restrânse,
cuprinzând sau lăsând în afara analizei anumite aspecte sau elemente ce
compun natura specifică a Managementului Resurselor Umane.
Importanţa acestuia
a crescut pe parcursul unui proces mai dificil, în care a apărut necesitatea
evaluării ansamblului de activităţi ale organizaţiei şi a mecanismului
desfăşurării acestora, precum şi găsirii modalităţilor de investigare
care să rămână operante chiar în condiţiile creşterii apreciabile a
complexităţii, diversităţii şi dimensiunilor organizaţiilor. Toate
organizaţiile implică oameni, acestea trebuie să le câştige serviciile,
să le dezvolte aptitudinile, să-i motiveze pentru nivelele înalte de
dezvoltare şi să se asigure că vor continua să-şi menţină ataşamentul
faţă de organizaţie.
Astfel, un număr tot mai mare de
organizaţii sunt preocupate de calitatea totală a activităţilor, pentru că
nu numai calitatea serviciilor şi produselor contează, ci şi calitatea
oamenilor pe care îi are o organizaţie.
Managementul Resurselor Umane presupune
îmbunătăţirea continua a activităţii tuturor angajaţilor în scopul
realizării misiunii şi obiectivelor organizaţionale. Exercitarea unui
asemenea tip de management necesită drept condiţie primordială ca fiecare
manager să constituie un model de atitudine comportamentală.
Acţiunile manageriale iau în considerare
fiecare salariat ca pe o individualitate distinctă, cu caracteristici
specifice. Aplicarea cu succes a Managementului Resurselor Umane presupune
existenţa unui sistem de evaluare a performanţelor, a unui sistem de
stimulare a angajaţilor şi de recompensare a rezulatelor.
Se poate spune că Managementul Resurselor
Umane e definit ca ansamblul activităţilor de ordin strategic şi
operaţional (planificarea, recrutarea şi menţinerea personalului), precum
şi crearea unui climat organizaţional corespunzător, care permite asigurarea
cu Resurse Umane necesare îndeplinirii obiectivelor
organizaţionale....



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.