| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Managementul educational

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
CUPRINS
CAPITOLUL I: INTRODUCERE
………………………………2
CAPITOLUL II: PROBLEMATICA ŞI MODUL DE
TRATARE ÎN MANAGEMENTUL EDUCATIONAL ………………………………
4
Secţiunea 1: Definiţia managementului
educaţional…4
Secţiunea 2: Definiţia, locul şi rolul
profesorului manager………………………………………………………………6
Secţiunea 3: Profesorul manager ca
profesionist … 10
CAPITOLUL III: PROFESORUL-MODELATOR AL
PERSONALITĂŢII ELEVILOR ……………………………………
12
Secţiunea 1:  Profesorul în contextul
celorlalte
profesiuni…………………………………………………………
12
Secţiunea 2: Profesorul – organizator şi conducător al
procesului educaţional…………………………………………
15
Secţiunea 3:  Profesorul –  diriginte …………………
23
CAPITOLUL IV: FORMAREA ŞI PERFECŢIONAREA
PROFESORULUI  …………………………………………………
26
CAPITOLUL V: CONCLUZII ŞI PERSPECTIVE
………… 31
BIBLIOGRAFIE 
…………………………………………… 34
CAPITOLUL I:  INTRODUCERE
       Învăţământul  ca domeniu prioritar al vieţii sociale,
ca ,,întreprindere” de lungă durată, de care depinde formarea celui mai
important factor al naţiunii – omul pregătit prin studii, forţă de muncă şi specialişti
– nu se poate şi nici nu
trebuie să-şi permită să aibă eşecuri. Conducerea competentă şi
eficientă a învăţământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al
instituţiei de învăţământ necesită fundamentarea ei ştiinţifică. La
baza acestei fundamentări stă ştiinţa conducerii
învăţământului sau managementul educaţional.
Funcţia de conducător (manager) al învăţământului este o profesie şi ca
orice profesie, trebuie învăţată.
       Managementul întruneşte condiţiile unei profesiuni pentru că
necesită o pregătire, urmăreşte obţinerea unor rezultate, prin eforturi
comune, solicită participarea continuă.
       ,,Meseria” are astăzi un profil mai larg decât profesia,
pentru că pornind de la meserii, prin diversificare, s-au creat numeroase
ramuri de activitate şi evoluţia meseriei de ,,educator” este edificatoare:
de la pedagogul din Antichitate, până la cel de astăzi, care poate împlini
numeroase profesiuni în domeniul educaţiei.
       ,,Meseria” desemnează un anume gen de activitate, în ansamblul
de acţiuni şi operaţii împlinite, pentru a obţine un produs, în mod de
sine stătător. Este o acţiune specializată bazată pe o pregătire care
permite realizarea întregului lanţ de operaţii specifice, un meşteşug care
necesită o anumită formare teoretică şi mai ales practică, iniţială şi
continuă.
Obiectivele acestei lucrări vor fi:
Profesorul în contextul celorlalte profesiuni;
Profesorul –
organizator şi conducător al procesului educaţional;
Profesorul –
diriginte.
În această lucrare se mai tratează
şi:
Formarea şi perfecţionarea
profesorului;
Punerea în evidenţă a reuşitelor şi nereuşitelor
experienţei didactice;
Problematica feedback – ului.
Lucrarea este structurată pe şase capitole,
fiecare capitol având un anumit număr de secţiuni.
Prin această lucrare, se urmăreşte
realizarea unei viziuni mai clare asupra activităţii educaţionale a
profesorului modelator al personalităţii elevilor.
CAPITOLUL II:  PROBLEMATICA ŞI MODUL DE
TRATARE ÎN MANAGEMENTUL EDUCATIONAL
Secţiunea 1: Definiţia managementului
educaţional
Managementul educaţiei reprezintă teoria
şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării,
evaluării, reglării elementelor activităţii educative (nu numai a
resurselor), ca activitate de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a
individualităţii umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă şi
creativă a personalităţii sale, conform idealului stabilit la nivelul
politicii educaţionale.
Managementul educaţional ar reprezenta o
metodologie de abordare globală – optimă –
strategică  a activităţii de educaţie, dar nu şi un model de
conducere a unităţii de bază a sistemului de învăţământ, aplicabil la
nivelul organizaţiei şcolare complexe.
Managementul educaţiei/pedagogic, apare ca
disciplină pedagogică interdisciplinară, care studiază ,,evenimentele ce
intervin în decizia organizării unei activităţi pedagogice determinate şi
în gestiunea programelor educative”.
S. Cristea evidenţiază că managementul
educaţional, ca activitate psihologică, se bazează pe trei
caracteristici:
Conducere de
sistem primar (abordare globală a tuturor elementelor educaţiei şi a
aplicaţiilor specifice funcţiei conducerii, la diverse
niveluri);
Conducere de tip pilotaj (valorificarea
optimă a resurselor pedagogice ale sistemului educaţiei, prin funcţiile
manageriale: planificare – organizare,     orientare metodologică, de
reglare –
autoreglare);
Conducere strategică (evoluţie inovatoare
de perspectivă a sistemului la diferite niveluri de organizare).
I. Jinga considera că managementul pedagogic
e definit ca ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma
personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de
societate.
Apoi e definit ca ,,un ansamblu de principii
şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea
obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate şi eficienţă cât
mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note
specifice”.
Managementul indică o anumită mentalitate,
o maniera proprie, dar şi o artă de dirijare, de antrenare a resurselor
(umane), a elementelor organizaţiei, ceea ce corespunde cu însăşi
considerarea educaţiei ca ştiinţă şi artă.
Managementul educaţional întâmpină
dificultăţi în asigurarea ţinutei sale ştiinţifice, raţionale şi
creative, datorită caracteristicilor specifice educaţiei: ca proces,
acţiune, relaţie, determinare, diversificare, realitate socială specială,
rezultat al variatelor influenţe, definire în perspectivă, un specific
axiologic, determinat şi psihologic – subiectiv, permanenţa intervenţiilor şi relaţia obiectiv
– subiectivă, educatul
ca obiect şi subiect.
Managementul educaţiei vizează realizarea,
ca activitate conştientă, raţională, dar trebuie să ţină seama şi de
relaţia între tipurile de educaţie ca specific şi dinamică (formală, non
formală şi informală), gradul lor de intenţionalitate şi organizare, 
aria de  acţiune şi de influenţare.
Conducerea empirică are în prim plan
personalitatea conducătorului, intuiţia şi însuşirile necesare găsirii
soluţiilor la situaţii, fără conştientizarea raţională a unor principii,
norme, proiecte, metodologii.
Secţiunea 2: Definiţia, locul şi rolul
profesorului manager
A fi educator nu înseamnă a exercita o
meserie, înseamnă a împlini o meserie, a face un apostolat.
Profesorul ocupă un loc important în
activitatea educaţională deoarece contribuie la formarea personalităţii
elevilor, la conduita lor în societate, la formarea lor ca indivizi şi
cetăţeni etc.
Roluri ale profesorului manager:
Profesorul conduce în mod dominator, iar
în clasă se instituie un climat de autoritate exclusiv în baza statutului
său;
Profesorul se integrează, cooperează cu
clasa, motivează, sprijină, atunci când elevii dovedesc spontaneitate,
iniţiativă şi afirmare;
Profesorul integrat acceptă trăirile,
încurajează, pune întrebări, stimulează participarea, sprijină şi
foloseşte ideile elevilor, ia decizii curente împreună cu elevii, dar
profesorul dominator se concentrează şi asupra propriilor idei, dă
indicaţii, critică, aşteaptă ascultarea necondiţionată;
În timpul predării – învăţării – evaluării, profesorul ,,
instruieşte”, conduce interacţiunile în clasă, modul de înţelegere şi
învăţare prin indicaţii, atenţionări, demonstraţii, asigurarea
condiţiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobări şi dezaprobări,
stimulări, completări, reactualizări, exemplificări, explicaţii,
comentarii, etc.
Împreună cu elevii, profesorul poate
îmbina tipurile de decizii (prezentate la activitatea decizională) dacă
dovedeşte flexibilitatea necesară faţă de proiectul iniţial şi a format
la elevi deprinderile, capacităţile necesare într-un act
decizional:
Profesorul are rolul cel mai interactiv în
clasa: crează climat adecvat, iniţiază, orientează, solicită, antrenează,
exemplifică, critică;
Profesorul structurează, organizează forma
şi conţinutul activităţii în clasă, modul de desfăşurare a
interacţiunilor, dar poate şi delega responsabilităţi elevilor în
rezolvarea unor decizii, sarcini;
În interacţiune, profesorul foloseşte cel
mai des operaţia de solicitare a elevilor pentru a provoca dialoguri,
comunicarea, răspunsuri pe care le comentează, stimulează, optimizează,
dezvoltă (în grup);
Profesorul utilizează mai ales evaluarea
pozitivă, răspunsurile negative fiind corectate în sens stimulativ, de
căutare împreună a soluţiilor adecvate şi cu antrenarea
grupului;
Profesorul nu numai că provoacă
interacţiunea, dar o şi structurează, o orientează, menţine tonusul,
întăreşte comportamentele pozitive, asigură climatul de comunicare,
participare, cooperare;
Discursul profesorului influenţează
interacţiunea, prin operaţiile logice pe care le conţine şi le provoacă:
definire, desemnare, clasificare, comparare, deducţie, explicare, evaluare,
afirmare de opinii, dirijarea înţelegerii, gestionarea metodică a
mijloacelor specifice, evitarea rutinei în modul de conducere şi manifestarea
atitudinii, sugerare şi sprijinire a fluenţei şi originalităţii
ideilor;
În modul de planificare, proiectare a
activităţii, profesorul insistă, nu pe probleme de conţinut...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.