| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Logica umanismului

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
LOGICA UMANISMULUI
Preludiile logicii umanismului
In Evul Mediu natura nu mai prezenta nici un
interes pentru oameni, tot interesul lor a fost îndreptat spre o realitate
invizibilă care este divinitatea.
In Renaştere omul se întoarce din nou spre
propriile lui puteri
intelectuale şi materiale, apleând la tradiţiile culturii clasice greco-romane şi devine centrul
naturii pe care o observă. El poate să înţeleagă această natură şi s-o
stăpânească si prin aceasta s-a descoperit pe sine.
Gândirea Evului Mediu era dominată de polaritatea Dumnezeu-om, dar gândirea
Renaşterii era dominată  de noua polaritate om-natură.
Aceasta nouă orientare culturală, care este
Umanismul, ia o mare amploare în Renaştere
–epoca
liberalizatoare începută în Italia.
Caracteristicile sau
opoziţia dintre Umanismul renascentist (concepţie optimistă despre om, mod de acţiune care decurge din
această concepţie şi care militează pentru dezvoltarea liberă a
personalităţii umane) 
şi Scolastica (cultura
Evului Mediu însemnând şi ceea ce se învaţă pe de rost sau ceea ce se
referă la probleme pur verbale) este o luptă acerbă împotriva autorităţii
şi tradiţiei filosofice, încorporate în aristotelism. Aristotel întemeietorul logicii
susţine că legile şi formele logice îşi au baza în realitatea
obiectivă.
In decursul epocii
Renaşterii aristotelismul va suferi treptat atenuări, tot aşa şi Umanismul
va apărea treptat şi se va cristaliza în urma unui proces îndelungat.
Personalităţi puternice care în istoria
logicii au reprezentat primele luări de poziţii umaniste au fost:  Froncesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Leonardus
Aretinus, Aeneas Sylvius Piccolomini, Nicolaus Cusanus.
Francesco Petrarca (1304- 1374)
Celebrul poet al
sonetelor, Petrarca a fost şi un filosof 
umanist interesant, de la care ne-au rămas 
tratatele filosofice: „De remediis utriusque
fortunae”- ‚Despre remediile oricărei
soarte’, „De sui ipsius et multorum aliorum ignoratia”- ‚Despre ignoranţa de sine şi a multor altora’, „De vera
sapientia”- ‚Despre adevărata
înţelepciune’, „De
contemptus mundi”- ‚Despre dispreţiuirea
lumii’.
Opera lui Petrarca s-a tipărit prima dată la
Basel, postmortem în 1494.
Petrarca a fost influenţat de opera lui
Dante Alighieri (1265-1321)
şi sub această influenţă, gânditorul italian se
întoarce spre antichitatea romană şi redescoperă
tratatul faimos de retorică ‚De insitution oratoria’ al lui Quintilian şi câteva din
scrisorile şi discursurile lui Cicero, Marcus Tullius
( filozof, scriitor, orator, 106-43 î.e.n.). Aceste scrieri îl conduc la
studierea filosofiei şi a literaturii latine şi
majoritatea operelor sale le scrie în latină .
Poetul a fost influenţat şi de  filosoful Seneca, Lucius Annaeus ( 55 î.e.n.-41
e.n.) şi de filosoful
Augustin, Aurelius Augustinus (354-430), care-l
influenţează în mod hotarâtor în opera lui. Astfel Petrarca a fost numit
de către Uberweg  „Străbunul tuturor
umaniştilor”. 
În domeniul logicii,
Petrarca are o poziţie critică faţă de scolastică, cum rezultă şi din
scrierile sale. Critica pe care o face el scolasticii
constă în faptul că ei au redus filosofia şi
teologia la o dialectică verbalistă şi goală.
Petrarca acuză
dialectica scolasticilor, dar acuzele nu sunt adresate lui Aristotel, ci
falsificării lui de către  cei ce nu-l înţeleg. Un exemplu în acest
sens scris de el:  „Împotriva lui Aristotel nimic nu spun, ci împotriva
aristotelicilor proşti, care, în fiecare zi şi în fiecare vorbă a lor, îl
calcă în picioare pe Aristotel, cunoscut lor numai din nume”.
Petrarca propune să se revină la autorii
greci şi latini spunând: „Daţi-mi înapoi pe Pitagora, să se întoarcă Platon, să
renască Homer, să reânvie Aristotel, să se întoarcă în Italia Varro, să
reânvie Tit Liviu, să reânflorească Cicero”.
Astfel Petrarca reuşeşte în mod natural să
alăture logicii şi filosofiei,  arta elocinţei ciceroniene, artă pe
care ,filosofii moderni o dispreţuiesc’, dar pe care Platon şi Aristotel o
cultivau. Recomandarile pe care le-a facut Petrarca vor fi urmate de umaniştii
de după el şi  Cicero va fi modelul artei de a gândi şi a
vorbi.
Giovanni Boccaccio (1313 – 1375)
Boccaccio scriitor renascentist
italian, prieten cu Petrarca şi admirator şi el al
lui Dante, a fost faimos prin operele lui literare ,Decameronul’ şi , Despre genealogia
zeilor’.  Pe el
Uberweg îl numeşte ,diletant multştiutor’.
Ediţia cea mai completă a operelor lui a apărut tot
la Basel, postmortem în 1582.
Dragostea lui Boccaccio pentru literatura şi
filosofia greco-romană se poate vedea prin faptul că el a fost primul 
ce a adus în Italia copiile greceşti ale Iliadei şi Odiseei ale lui Homer,
pe care a pus să le copieze.
Atitudinea lui Boccaccio este la fel cu a lui
Petrarca fată de filosofia şi logica scolastică. El  acuză pe scolastici de
,verbozitate’, că sunt
lipsiţi de elocinţă şi că îşi permit cu ironie să reproşeze lui
Aristotel, Cicero, Euclid, Ptolemeu şi că au neglijat artele liberale.
Leonardus Aretinus  (+ 1444)
Leonardo Bruni din Arezzo sau Aretinus la fel ca şi Petrarca şi Boccaccio, acuză pe
scolastici de falsificarea doctrinei lui Aristotel şi de stricarea limbii
latine. Lucrarea lui , Despre folosul discursurilor’, a fost tipărită prima oară la
Nurnberg în 1734.
El nu crede ca scolasticii redau corect ceea
ce a gândit Aristotel, scolasticii au modificat într- atât cărţile pe care
le atribuie acestuia, încât nici el nu le-ar mai recunoaşte.
Aretinus subliniază frumuseţea scrierilor
lui Aristotel, dar aceste scrieri au suferit astfel de modificări stilistice,
încât au devenit ininteligibile prin obscuritatea lor.
d. Aeneas Sylvius Piccolomini (1405-
1464)
Piccolomini, scriitor si umanist, a devenit
Papa Pius al II- lea şi  a avut  o influenţă mare în
toată Europa prin funcţia deţinută. La fel ca şi Petrarca, Boccaccio şi
Aretinus, el a criticat aceleaşi aspecte ale scolasticii.
Critica lui arată că deformarea scrierilor
lui Aristotel se datoreşte traducerilor total inadmisibile care au fost
făcute de oameni nepricepuţi în problemele filosofice şi ale limbii. El
spune că Aristotel a scris lucrările lui cu  eleganţă şi la această eleganţă trebuie să se
reântoarcă filosofia şi dacă vrea să înţeleagă cu adevărat gîndirea
lui.
Piccolomini spune despre logică în lucrarea
, Despre educaţia copiilor’ aşa: „ Cum între perceptele retoricii nu se obişnuia să se
treacă sub tăcere dialectica, deoarce ele sunt întrucâtva  convertibile, fiindcă
amândouă nu numai că cercetează, dar şi arată raţiunea şi încearc să
se apere şi să acuze, nu s-a omis ca să fie iniţiaţi copiii în preceptele
dialectice, aşa că această învăţătură a fost predată astfel, 
cunoaşterea părţilor logicii pe care Cicero o numeşte metodă exactă de a
discuta, a defini, a diviza şi a lega, deoarece discuţia se dezvoaltă fie
despre argumentele adevărate  şi necesare, fie despre cele probabile sau foarte manifest
false.
Nicolaus Cusanus (1401- 1464)
Nicolaus Cusanus din Cusa, este un gânditor
original, având dublă orientare una scolastică şi una umanistă, pe
amândouă fecundându-le printr-o viziune personală. El a fost cardinal şi a
avut un rol important în epoca lui. El e numit de
P.P.Negulescu ,un Janus al epocii lui’. Cusanus este autor al multor opere
teologice, juridice şi filozofice.
Concepţia lui asupra logicii o gasim in
lucrarile sale: , De docta
ignorantia’- ‚Despre
ignoranţa savantă’ 1440,
De coniecturis’- ,Despre
previziune’ 1440, ,Apologia
doctae ignorantiae’- ,Apologia ignoranţei
savante’ 1440, ,De
Beryllo’- Despre
beryl’ 1458, ,De apice
theoriae’- Despre culmea
teoriei’ 1464, ,De
geometris transmutationibus’-
,Despre transmutaţiile geometrice’ 1445, ,De mathematica
perfectione’- ,
Despre perfecţiunea
matematică’
1453-1454,  ,Idiota’-
Profanul’ 1450, care
cuprinde trei cărţi: De
sapientia’- ,Despre
înţelepciune’, ,De
mente’- ,Despre
intelect’ şi ,De staticis
experimentis’- ,Despre
experimentele statice’.
Multe din lucrările lui au fost traduse în italiană, germană şi
engleză.
Cusanus a fost influenţat în scrierile lui
de către Meister Eckhart, Heinrich Seuse, Bonaventura,  Augustin şi
Dionysios Areopagitul. El numeşte scolastica ,garrula logica’- logica flecară şi
întrebuinţează această expresie nu în
sensul inutilităţii ei absolute, ci în acela al
limitării şi incapacităţii ei de a conduce omul la înţelepciune-
‚sapientia’. Incapacitatea logicii obişnuite de a ne aduce înţelepciune,
îl determină pe gânditorul Nicolaus să înlocuiască logica scolastică cu altă logică pe care o
numeşte ‚docta ignorantia’- ignoranţa savantă.
Dar care e deosebirea dintre cele două logici
ne întrebăm. Logica tradiţională  se bazează pe principiul
contradicţiei, iar
valabilitatea ei nu este contestată de Cusanus
pentru domeniul discursului raţional şi acest
principiu ia forma unei coincidenţe a celor opuse. Prin această coincidenţă
a opuselor se ajunge la
intuiţia unităţii opoziţiilor într-o unitate fundamentală. Astfel
raţiunea obişnuită prin legile ei logice normale caută să formeze
unităţi din ce în ce mai mari prin ştergerea diferenţelor dintre termenii
pe care îi compară, dar puterea intuitivă a intelectului, a înţelepciunii,
care se exercită prin considerarea opuselor, făcând să fuzioneze într-o
coincidenţă funciară şi
nu neglijează pentru a...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.