| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Logica modala la Aristotel

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
LOGICA MODALĂ
la Aristotel
      Aristotel este
cel care dezvoltă într-un mod elaborat conceptul de logică modală, în
special în lucrarea Despre Interpretare-singurul tratat din cele şase ale Organon-ului, în care problematica
logică apare în ansamblul ei şi pentru ea însăşi.
       El se
ocupă în general de principiile logice (terţului exclus şi al bivalenţei),
clasificarea, opoziţia, conversiunea propoziţiilor modale şi silogistica
modală. Propoziţiile modale le tratează fără însă de a dispune de o
‘logică deductivă
generală care să-i permită să elaboreze şi o logică modală
generală’. Înlocuieşte
premisele din modurile silogisticii asertotice cu premise modale, pe care le va
considera după propoziţiile de predicaţie şi modalitatea va apărea ca
predicat şi propoziţiile asertotice vor deveni subiect.
      Stagyritul
legitimează propoziţiile modale pornind de la principiul terţului exclus.
Exemplu de propoziţii care se sustrag terţului exclus sunt cele posibile, de
genul “Mâine va fi o bătălie navală”, în care şi afirmaţia şi
negaţia propoziţiei sunt cel mult posibile “dacă orice afirmaţie sau
negaţie sunt sau adevărate sau false şi dacă este necesar ca orice lucru
să existe sau să nu existe, atunci, dacă cineva ar spune că un lucru va fi,
altul însă nu ar spune la fel, neapărat unul dintre ei ar spune adevărul,
de vreme ce orice afirmaţie şi negaţie sunt sau adevărate sau false” pe
când bătălia navală ar putea “să aibă loc” mâine, cât şi “să nu
aibă loc”.
      În capitolul
12 al aceleiaşi lucrări, se cercetează cum se comportă între ele
negaţiile şi afirmaţiile lui  “să aibă loc” şi “să nu aibă
loc”. Arostotel demonstrează necesitatea “îmbinărilor” în felul
următor: “a fi om” negaţia propriuzisă este “a nu fi om”- o
afirmaţie, pentru propoziţiile fără “a fi” se petrece alelaşi lucru,
negaţia nu va fi pentru ”omul umblă”, “nonomul umblă” ci “omul nu
umblă”. “Căci nu este nici o deosebire să spui: ‘omul umblă’ şi ‘omul este umblând’ ” - compunerea predicatului se
poate reduce la copula “este” şi nume predicativ, dar chiar şi în acest
caz Aristotel ţine să arate când anume este posibilă compunerea, în
speţă atunci când “a fi” nu are sens de a exista, predicate compuse care
vor fi rostiri modale. Toate modalele vor avea deci drept predicat pe
a fi într-un anumit fel: a fi posibil, contingent, imposibil, necesar - ceea
ce am numi conceptele modale. ‘Este posibil să aibă loc o bătălie navală’, aici vom observa că subiectul,
dictum este: “să aibă
loc o bătălie navală”. Despre acesta se spune ceva, astfel încât
modalitatea de a fi reprezintă predicatul, iar copula “este”, din orice
modalitate exprimă un sens de existenţă, depăşeşte condiţia de copulă
şi aproximează sau, cu necesarul, asigură existenţa. Se deosebeşte o
analiză aici a lui Aristotel, referitoare la termenii copulă, substitut de
existenţă şi existenţă, el arată că trebuie ca negaţia să fie asupra
lui a fi din predicat şi nu
din subiect.
      Modurile, vin
acum, să îmbine timpul logic cu cel real. Ceva este posibil: nu a fost, nu
este, dar nimic nu-l opreşte să fie în viitor. Este contingent: poate fi în
prezent, dar nimic nu-l sileşte să fie. Este imposibil: nu va fi niciodată.
Este necesar: dacă nu a fost şi nu este, nu se poate să nu fie în viitor.
Astfel, modurile reprezintă ceea ce se poate predica din perspectiva timpului
logic în substanţa celui real. 
      Aristotel
operează şi definiţii ale conceptelor modale, după cum urmează: “ceea ce
nu poate fi altfel decât este, îl numim necesar”, “posibilul, contrariul
imposibilului, se iveşte atunci când contrariul său nu este în chip necesar
fals”, “imposibilul este lucrul al cărui contradictoriu este în mod
necesar adevărat”, “expresia a fi contingent (posibil) se spune în două
moduri.
      Într-un prim
sens este ceea ce se întâmplă cel mai des şi este lipsit de necesitate. În
alt sens posibilul (contingentul) este nedeterminatul, ceea ce poate fi în
acelaşi timp astfel şi altfel, de exemplu: a merge pentru un animal, sau
încă, ca un cutremur să se producă în timpul mersului său, sau, într-un
chip mai general, ceea ce se întâmplă prin hazard”- Aristotel
identificând posibilul cu contingentul (ca opus necesarului şi ca opus atât
necesarului cât şi imposibilului).
      În capitolul
13 apare echivalenţa propoziţiilor modale, unde se stabilesc următoarele
tipuri de echivalenţe:
     poate să
fie                                      
nu poate să fie
     se întâmplă să
fie                            
nu se întâmplă să fie   
     nu e imposibil sa
fie                       
e imposibil sa fie
     nu e necesar să
fie                          
e necesar sa fie
     poate să nu
fie                                 
nu se poate să nu fie
     se întâmplă să nu
fie                       
nu se întâmplă să nu fie
     nu e imposibil să nu
fie                   
e imposibil să nu fie
     nu e necesar să nu
fie                      
e necesar să nu fie
      Vom vedea în
acest caz că apare aceeaşi inconsistenţă discutată mai sus şi anume
posibilul este indentificat cu contingentul. Pe de altă parte observăm aici o
teză foarte interesantă şi anume ‘o afirmaţie nu-şi poate avea contrariul într-o altă afirmaţie,
ci doar într-o negaţie’.
Rostirile puse în joc, ca cele în care a
fi este spus de două ori şi la mod şi la dictum.
      Pe de altă
parte observăm că a fi necesar va deveni principiul de exsistenţă, iar reflexia logică va
deveni reflexie ontologică. Tot ce este necesar este şi actual, existenţele
fiind: sau acte pure, sau acte îmbinate cu puteri, sau simplă virtualitate.
      Aristotel va
defini domeniul logicului ca fiind logosurile,
expresiile enunţiative, care singure poartă asupra adevărului şi falsului,
singure sunt în prezentul logic şi singure vor putea duce la înlănţuiri
demonstrative.
      Modurile logice
aduc în tabloul gramatical al verbului alte moduri decât
indicativul.
      Propoziţiile
fără determinaţie suplimentară echivalează cu cele particulare. Aşa
încât, după cum s-a spus, dacă articolul nu indică o relaţie, el
introduce întru totul determinaţia suplimentară universală, în cazul că
aceasta nu este adoptată fie în vederea ritmului, fie într-a
măsurii.
      În
argumentare, se spun aceleaşi lucruri cu privire la judecată şi la vorbele
rostite. Într-adevăr, vorbirea rostită este simbol al stărilor sufleteşti,
şi aşa cum se petrec lucrurile în ce priveşte judecata (din cuget), la fel
se petrec şi în ce priveşte vorbele rostite. Apoi, de vreme ce se susţine,
că niciodată nu sunt laolaltă adevărate contrariile, ca “non-binele este
rău” şi “non-binele este bun” - ca şi cum ar obiecta cineva “de unde
este evident că nu sunt adevărate laolaltă contrariile?” - , se
stabileşte în chip silogistic despre contrarii că sunt opuse, iar cele opuse
nu pot fi simultan; deci nu pot exista nici contrariile. Această concluzie
este adoptată drept premisă: “Dacă le este cu putinţă să existe
simultan, dar se întâmplă în legătură cu cele care de care vorbim -
non-binele şi răul - cele spuse, atunci este cu neputinţă ca ele să fie
contrarii.” Cu acestea punem capăt chestiunii în discuţie.
      La fel se
comportă (judecata) că binele este bun cu cea că non-binele nu este bun.
Trebuie ştiut că şi aici, aşa cum menţionam, afirmaţia este cu precădere
cea care posedă subiectul nedeterminat, pe bază de metateză. El însuşi a
luat-o pe aceasta în locul negaţiei. De aceea pe drept se spune că aceste
propoziţii nu diferă defel între ele prin semnificaţie.
     



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.