| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: LOGICA

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
LOGICA
L
ogica este ştiinţa
al cărui obiect este stabilirea condiţiilor corectitudini gândirii, a
formelor şi legilor generale ale raţionării juste, conforme prin ordinea
ideilor cu organizarea legică a relaţiilor obiective. În stabilirea acestor
condiţii, logica face abstracţie de conţinutul concret al diverselor noastre
idei, fiind în acest sens o ştiinţă formală, analoagă cu gramatica sau cu
geometria. Aşa, de pildă, ea se ocupă cu noţiunea sau cu judecata în
genere şi cu o anumită noţiune sau judecată determinată concret. Logica se
împarte în trei ramuri mari: a) logica clasică (formal filozofică), b)
logica matematică (simbolică, numită şi logistică) şi c) logica
dialectică. Logica clasică şi logica matematică expun formele şi legile
gândiri concrete în momentul relativei lor stabilităţi, în timp ce logica
dialectică le expune în procesul mişcării şi dezvoltării, al dialecticii
lor. De aceea logica clasică şi logica matematică sunt subordonate, prin
natura lor, logici dialectice, pe baza faptului că stabilitatea, în genere,
este relativă faţă de caracterul absolut al mişcării şi, ca atare, prin
natura ei, subordonată acesteia.
Logica clasică
(logica de tradiţie aristotelică) studiază noţiunea, judecata, ca raport
între noţiuni, şi raţionamentul, ca raport între judecăţi. Ceea ce
caracterizează logica clasică este relevarea raportului de determinare de la
general la particular, de la gen la specie, generalul şi esenţialul fiind
considerate fundamentele pentru o cunoaştere ştiinţifică veritabilă.
Aceste cerinţe sunt întruchipate de silogism, pe baza funcţiei îndeplinite
în cadrul său de termenul mediu. Întemeiatorul logici clasice a fost
Aristotel, descoperitorul silogismului şi al doctrinei despre silogism,
silogistica. Preocupări de sistematizare a logici au existat, de asemenea, în
China şi în India antică. Contribuţii uluitoare la dezvoltarea logicii
clasice au adus stoicii, precum şi logicienii evului mediu. În strânsă
legătură cu dezvoltarea modernă a ştiinţei s-a dezvoltat teoria inducţiei
şi s-au formulat regulile raţionamentului inductiv. Prin fundamentarea
consecvent materialistă a conceptului de adevăr, pe baza stabilirii
raportului just dintre logic, gnoseologic şi ontologic, logica clasică
continuă să se dezvolte şi în prezent, împotriva tendinţelor neopozitiviste de a-i nega valabilitatea.
Logica matematică
(sau simbolică) s-a născut în sec. al XIX-lea, în funcţie de dezvoltarea
puternică a matematici şi de ivirea necesităţii cercetării logice a
fundamentului acesteia ca ştiinţă formală. Atât prin originea cât şi
prin problematica sa, logica matematică este o ştiinţă care a apărut la
hotarul dintre logică şi matematică. Logica matematică se caracterizează
prin cercetarea functorilor (operatorilor) logici, a proprietăţilor lor
formale şi prin elaborarea, pe această bază, a unor calcule logice.
Procedeul logic-matematic, păstrându-şi specificul său, este pe deplin
analog procedeului matematic propriu-zis. În virtutea acestui procedeu,
cercetările de ordin logic au o formalitate riguroasă, datorită căreia
operaţia de deducţie îşi desăvârşeşte stringenţa. Astfel se
elaborează o serie de calcule care îmbrăţişează aspecte noi, necercetate
încă în domeniul logicii. Calculele cele mai însemnate şi care reprezintă
totodată capitole de bază ale logici matematice sunt: a) logica
propoziţiilor, b) logica predicatelor, c)logica relaţiilor. In cadrul logici
matematice au apărut sau au luat o noua dezvoltare logica modală, logica
polivalentă, precum şi logica inductivă, strâns legată de teoria
probabilităţilor. Analiza fundamentelor logici a determinat apariţia
cercetărilor de logică combinatorie. Tot atât de importante ca şi
problemele stricte de calcul (probleme sintactice) sunt şi problemele
interpretării acestor calcule (probleme de semantică); în această
privinţă trebuie menţionată mai ales problema analizei sistemelor formale
înseşi în cercetările de metalogică. O dată cu problemele de metalogică
trec pe prim plan analize cu implicaţii gnoseologice în legătură cu
adevărul şi cu consecvenţa în limbajul formalizat. Cercetările de logică
matematică au infirmat întrebuinţarea formalist-metafizică a sistemelor
formale şi cea convenţionalist-relativistă a conceptului de adevăr, proprie
neopozitivismului. Ideea calculului logic a fost formulată pentru prima oară
de Leibniz. Ca disciplină de sine stătătoare, logica matematică s-a
constituit în sec. al XIX-lea, o dată cu apariţia oprelor lui A. de Morgan
şi ale lui G. Boole, care au inaugurat aşa-numita algebră a logici,
dezvoltată ulterior de E. Schroder, P. S. Poreţki ş. a. Logica matematică
găseşte aplicare în electrotehnică (studiul schemelor cu relee, al
schemelor electronice etc. ) în cibernetică (teoria automatelor, tehnica
programării), în neurofiziologie (modelarea sistemelor neurotice),
lingvistică (lingvistica matematică) etc.
Logica dialectică
este teoria de ordin logic a materialismului dialectic, adică analiza
dialecticii formelor logice şi a legilor care condiţionează această
dialectică; pe baza lor gândirea reflectă în mod adecvat mişcarea şi
dezvoltarea realităţii obiective. Acest lucru este demonstrat riguros de
dezvoltarea dialectică a noţiuni, care trece în judecată, şi a judecăţii
care trece în silogism. Formele logice sunt, datorită valorii lor
gnoseologice diferenţiate, forme pline de conţinut, iar legile logice pe baza
cărora acestea se înlanţuiesc, constuitue principiul de  bază al
logicii dialectice. In această lumină trebie înţeleasă şi relevarea unor
trăsături generale ale logici dialectice, cum sunt, de ex. Identitatea
concretă, care cuprinde în sine deosebirea; predicţia complexă
contradictorie, care reprezintă un mod de expromare pe plan logic a
contradicţiei interne; în mlădirea terţului exclus, care reprezintă supleţea conceptului
de adevăr în aprofundarea cunoaşterii. În acest fel logica dialectică
elimină posibilitatea strecurări unei sciziuni în analiză şi sinteză, în
general şi particular, între inducţie şi deducţie, între abstract şi
concret, sciziune prin care idealismul, în special pozitiv logic, încearcă
să se infiltreze înlăuntrul logici pentru ai denatura şi vicia caracterul
ştiinţific. Interpretarea de către logica dialectică a formei de
manifestare a conţinutului demonstrează legătura şi unitatea fundamentală
dintre logică şi teoria cunoaşterii. Studierea, pe baza practicii
social-istorice, a procesului de constituire şi dezvoltare a formelor logice
demonstrează că axiomele înseşi sunt rezultatul precticii de miliarde de
ori repetate. Dialectica formelor logice îşi găseşte explicare
ştiinţifică în istoria cunoaşterii. Logicul este un rezumat al
istoricului, iar unitatea lor este baza explicării materialist-dialectice a
însăşi esenţei formaţiilor logice: cunoaşterea, în dezvoltarea ei,
realizează coinciderea dialectică a logicului cu ontologicul scoţând în
evidenţă caracterul concret al adevărului şi corelaţia dialectică dintre
adevărul relativşi cel abolut. Logicul şi gnoseologicul coincid astfel cu
ontologicul. Unitatea dintre logică, teoria cunoaşterii şi dialectică este
concluzia logici dialectice şi, ca atare, a logici în genere ca ştiinţă a
corectitudini gândirii şi totadată a adevărului ei, formele logice redând,
prin dialectica lor, conţinutul realităţii obiective în dezvoltarea lui.
În acest sens, logica dialectică este, în înţelesul deplin al cuvântului,
filozofia logicii, interpretarea logici ca “organon “, instrument de
cuprindere completă, în concepte, a realităţii obiective. Logica
dialectică a apărut în expresia ei ştiinţifică ca parte componentă a
filozofiei marxiste, prin interpretarea materialistă a dialecticii de către
clasicii marxism-leninismului. Obiectul şi legile constituie o preocupare
permanentă în lucrările logicienilor marxişti.
Logica combinatorie,
cea mai noua parte a logici matematice, alcătuită dintr-un calcul în care
există numai constante, aşa-numiţii combinatori; aceştia apar şi în rol
de functori, şi în rol de argument. Logica combinatorie îşi îndreaptă,
în ultima vreme, cercetările îndeosebi în direcţia analizei fundamentelor
logici.
Logica constructivistă, curent în logica matematică, caracterizat prin construirea
inductivă a expresilor logice. Ideea de bază a logici constructivistă
constă în interdicţia de a transfera asupra mulţimilor infinite
priincipiile valabile pentru multimile finite (legea dublei negaţii,
principiul terţului exclus ş. a. ). Logica constructivistă se deosebeşte de
logica clasică şi prin aceea că ea consideră infinitul ca fiind potenţial,
în curs de construire, pe când aceasta din urmă îl percepe ca fiind actual,
realizat. Pornind de la principiile logici constructiviste, se fac încercări
în direcţia reconsiderării fundamentelor logicii matematice moderne şi ale
matematici. Bazele logicii
constructiviste au fost puse în şcoala intuiţionistă.
Logica relaţiilor, curent logic format la sfârşitul sec. al XIX-lea. Logica
realţiilor cercetează propietăţiile formale ale relaţiilor
(tranzivitatea, reflexivitatea, simetria
etc.) şi efectuează calculul relaţiilor,
contribuind la analiza logică a expresiilor matematice. Ea a căpătat în
filozofia burgheză contemporană o interpretare idealistă, potrivit căreia
relaţia este considerată ca fiind primordială pe plan logic, gnoseologic şi
ontologic faţă de relate (termenii relaţiei). Deşi natura relatelor se
manifestă prin relaţie, ea determină totuşi natura...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.