| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Izvoarele dreptului comunitar european

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Izvoarele dreptului comunitar
european
Cel mai important criteriu de clasificare e
criteriul forţei juridice a normelor dreptului comunitar astfel, având
cinci categorii de izvoare:
a) izvoare primare/principale
(originare)
b) izvoare derivate/secundare
c) norme ce provin din angajamentele externe
ale CE
d) izvoare complementare
e) izvoare nescrise
1. Izvoare primare/originare
1. Clasificarea izvoarelor primare
Formează dreptul primar european şi sunt
următoarele:
1) tratatele institutive:
Tratatul de la Paris (CECA –1952) 
Tratatele de la Roma (CEE si EURATOM – 1958)
2) tratatele modificatoare:
Actele prin care s-au pus bazele
institutiilor comune:
a) Conventia cu privire la anumite institutii
comune, semnata şi intrată în vigoare în acelaşi
timp cu Tratatele de la Roma;
b) Tratatul instituind un Consiliu unic şi
o Comisie unică
pentru Comunităţi şi Protocolul unic cu privire la imunităţi şi privilegii,
semnate la Bruxelles, la 8 aprilie 1965 şi intrate
în vigoare la 1 iulie 1967;
"Tratatele
bugetare", cu privire la creşterea puterii
financiare a Parlamentului European, semnate la Luxemburg, la 22 aprilie 1970 (intrat in vigoare la 1 ianuarie 1971) şi la Bruxelles, la 22 iulie 1975 (intrat in vigoare la 1 iunie
1977);
Decizia din 21
aprilie 1970, cu privire la
înlocuirea contribuţiilor financiare prin resurse proprii Comunitătilor,
fondată pe articolele 2692 din Tratatul instituind
C.E. şi 173 din Tratatul instituind C.E.E.A., intrată în vigoare la 1
ianuarie 1971, inlocuita ulterior prin Decizia nr. 24
din 31 decembrie 1998;
Decizia din 20 septembrie 1976, cu
privire la alegerea reprezentantilor Adunarii prin sufragiu universal direct,
fondată, în special, pe articolul 190 din Tratatul
instituind C.E.4, intrata in vigoare la 1 iulie 1978;
Actele de aderare
care adaptează şi completează tratatele anterioare:
a) Actele cu privire
la aderarea la Comunităţile europene a Regatului
Danemarcei, a Irlandei şi a Regatului Unit al Marii Britanii, din 22 ianuarie 1972, intrate in vigoare la 1 ianuarie
1973;
b) Actele cu
privire la aderarea Republicii Elene la Comunităţi, din 24 mai 1979, intrate in vigoare la 1 ianuarie
1981;
c) Actele cu
privire la aderarea Regatului Spaniei şi a
Republicii Portugheze, din 12 iunie 1985;
d) Actele cu
privire la aderarea Republicii Austria, a Republicii
Finlanda: şi a Regatului Suediei, din 24 iunie
1994.
3) tratate
"compozite"
Actul unic european, semnat la Luxemburg şi la
Haga, la 17 şi 28 februarie 1986, intrat în vigoare
la 1 iulie 1987,
Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992
Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997
Tratatul de de modificare a Tratului privind
Uniunea Europeană, a Tratatelor care instituie Comunităţile Europene şi a
unor Acte conexe, semnat în februarie 2001, la
Nisa.
Sunt izvoare ale dreptului comunitar şi au un
caracter compozit. Ele nu constituie dreptul comunitar asimilat Tratatelor
comunitare decât în masura în care acestea, prin dispoziţiile pe care le
conţin, modifică Tratatele comunitare (de exemplu, Titlurile II, III, IV, VII
din Tratatul de la Maastricht). In schimb, celelalte dispoziţii, în special
cele care sunt înscrise laTitlurile V, VI, care corespund pilonilor doi şi
trei, fac parte, în cel mai fericit caz, din categoria dreptului
comunitar complementar.
2. Autonomia Tratatelor Comunitare
Tratatul de la Bruxelles, denumit "Tratatul de
fuziune", nu a unificat decât instituţiile celor trei Comunităţi europene,
dar prevede faptul că aceste instituţii işi vor exercita atribuţiile şi
puterile în cadrul fiecărei Comunităţi, conform dispoziţiilor din fiecare
Tratat. Astfel, în lipsa unei "unificari a Tratatelor", rămase a se realiza
la o dată încă neprecizată, Tratatele comunitare constituie trei
angajamente distincte, independente unele de altele.
Raporturile între ele rămân guvernate de
articolul 3052 din Tratatul instituind C.E., care, conform regulilor dreptului
internaţional, stipulează faptul că dispoziţiile Tratatului instituind C.E.
(tratat-cadru, general) nu le modifica pe cele din Tratatul instituind C.E.C.O.
şi nu derogă de la dispozitiile Tratatului instituind C.E.E.A. (tratate
speciale).
Astfel, regulile speciale din Tratatul
instituind C.E.C.O. nu se vor aplica în cadrul C.E. Tot astlel, de fiecare
dată când Tratatul instituind C.E.C.O. reglementează într-un mod exhaustiv,
Tratatul instituind C.E. nu se va aplica. In schimb, în cazul în care ar
există o lacună în Tratatele speciale, dispoziţiile Tratatului, ca şi cele
ale dreptului derivat din cadrul C.E.E. se pot aplica produselor din Tratatul
instituind C.E.C.O., fără ca un act special sau o altă interpretare ori
declaraţie interpretativa să fie necesară.
In prezent, această independenţă a
Tratatelor este temperată de Curtea de Justiţie prin faptul că aceasta
promovează o mai mare armonie în interpretarea dispoziţiilor celor trei
Tratate în lumina unuia dintre ale. Trebuie remarcat faptul că, în faţa
analogiei evidente care există între cele trei Tratate, principiul
interpretării a permis Curţii de Justiţie să recurgă la dispoziţiile
dintrun Tratat pentru interpretarea dispoziţiilor obscure din
altul.
3. Durata tratatelor comunitare
Tratatul de la Paris a fost încheiat pentru o
perioadă de 50 de ani
Tratatele de la Roma sunt încheiate pentru a
durată nedeterminată,  ceea ce exprimă dorinţa autorilor de a releva
caracterul lor de angajament irevocabil.
Tratatul asupra Uniunii Europene nu prevede
nici o procedură de denunţare a Tratatului şi nici o procedură de excludere
a unui stat.
Curtea de justitie a subliniat caracterul
definitiv al limitării drepturilor suverane ale
statelor. Insă, nu se peate imagina situaţia în care unui stat care doreşte
să se retraga din Comunităti să i se opună caracterul definitiv al
angajamentelor sale, iar retragerea să se poată interveni numai
pe baza unui acord încheiat între statele membre.
In realitate, amploarea efectelor concrete ale
participarii statelor membre la Comunităţi apare ca un veritabil factor de
ireversibilitate a angajamentelor comunitare.
4. Sfera de aplicare teritorială
In lipsa unei
definiţii a sferei de aplicare teritorială a Tratatului asupra Uniunii
Europene, este bine ca referirile să se facă cu prudenţă în ceea ce
priveşte noţiunea de "teritoriu
comunitar".
Teritoriul comunitar, la care, adeseori, face
referire Curtea de Justitie a Comunitătilor Europene,
apare ca fiind un teritoriu funcţional, cu o geometrie variabilă, potrivit
competenţelor comunitare.
Dreptul comunitar se aplică oricărui
teritoriu în care statele membre acţionează în câmpul de competenţe
atribuite Comunităţilor europene.
5. Structura tratatelor comunitare
Cele trei Tratate Comunitare au o structura
aproape identică care se ordoneaza în jurul a 4 categorii de
clauze.
1.Preambulul şi dispoziţiile
preliminarii
Obiectivele finale, statale şi politice, care
i-au animat pe şefii statelor fondatoare, apar în termeni similari la
începutul şi la finalul preambulurilor.
Obiectivele socio-economice, proprii
fiecăreia dintre cele trei Comunităti, sunt enunţate într-unul din pasajele
preambulurilor şi reluate, apoi, în mod concis, în
articolele preliminarii ale Tratatelor, care enumeră
diferitele actiuni care trebuie sa fie întreprinse de către instituţiile
comunitare pentru realizarea lor.
Toate aceste dispoziţii conţin obiective şi
principii cu caracter general şi nu sunt aplicabile direct; totuşi, ele nu
trebuie considerate simple declaraţii de intentie.
In situatia în care Curtea de Justiţie face
referire la acestea, exact ca la orice altadispozitie din Tratate, ea le
conferă un loc specific în aplicarea metodei de interpretare finaliste.
Caracterul "fundamental" al obiectivelor Tratatelor rezultă din faptul că
autorii lor le-au menţionat şi definit chiar din primele rânduri ale
Tratatelor. Astfel, "deoarece ei fixează obiectivele fundamentale ale
Comunitatii", aceste dispoziţii trebuie să fie respectate întotdeauna;
realizarea lor prezintă un caracter "imperativ"; efectul util nu poate fi
compromis.
Trebuie remarcat faptul că Tratatele nu
stabilesc o ierarhie cu privire la obiectivele fundamentale, care au un
caracter imperativ.
2. Clauzele instituţionale
Clauzele institutionale sunt cele care
asigură buna funcţionare a sistemului instituţional" al Comunitatilor
europene, în sans larg, aşa cum este el descris în prima parte (fondarea
Comunitatilor; organizarea, functionarea şi puterile institutiilor; finantele;
functia publica; relatiile externe).
De regulă, acestea sunt considerate ca fiind
"Constituţia" Comunitaţilor. Cea mai mare parte dintre ele apare în cele
trei Tratate sub numele de "Institutii". Curtea de
Justitie a folosit chiar denumirea de "Constitutie" cu privire la Tratatul
instituind Comunitatea europeana sau pe cea de "carte
constitutionala".
3. Clauzele
materiale
Din punct de vedere cantitativ, clauzele
materiale reprezintă cea mai mare parte a Tratatelor. Acestea sunt dispoziţii
care definesc regimul economic şi cel social instituite de catre Tratate.
In mod firesc, aceste clauze sunt substanţial
diferite, de la un Tratat la altul (în special în ceea ce priveşte libera
circulatie), în funcţie de domeniul pe care-l...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.