| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Ingrijirea bolnavului cu litiaza biliara

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
MINISTERUL EDUCAŢIEI
             
                     
   MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
        ŞI
CERCETĂRII                    
                       
              ŞI FAMILIEI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
     
ALEXANDRIA
       
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Tema lucrării: ÎNGRIJIREA
BOLNAVULUI
CU LITIAZĂ BILIARĂ
Coordonator:
Roată Marian
                                                                              
Candidat:
Predica Cornelia
AUGUST 2006
Motto:
„ Sănătatea reprezintă comoara cea
mai
de preţ şi cea mai uşor de
pierdut.
Totuşi, cel mai prost
păzită.”
                 
           
                 R.
Augier
CUPRINS:
INTRODUCERE
Cap. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI
FIZIOLOGIE.
Anatomia ficatului.
Anatomia veziculei biliare.
Fiziologia veziculei biliare.
1.3.1. Bila. Proprietăţile şi compoziţia
bilei.
1.3.2. Rolul sărurilor biliare în digestie.
1.3.3. Mecanismul secreţie biliare.
Eliminarea bilei.
1.3.4. Reglarea secreţiei şi excreţiei
biliare.
1.3.5. Funcţiile veziculei
biliare.
1.3.6. Funcţiile căii biliare
principale.
Cap. II. PATOLOGIA LITIAZEI
BILIARE.
2.1  Definiţie.
2.2  Incidenţă. Factori etiologici şi
favorizanţi.
2.3  Etiopatogenie.
2.4  Simptomatologie şi examen
obiectiv.
2.5  Investigaţii de
laborator.
2.6  Diagnosticul pozitiv.
2.7  Diagnosticul
diferenţial.
2.8  Complicaţii.
2.9  Tratament.
2.10 Evoluţie.
Pronostic.
Cap. III. METODE DE INVESTIGARE
Colecistografia.
Colangiografia.
Tubajul duodenal.
Tubajul duodenal minutat.
Ecografia.
Alte metode de investigare.
CAP. I. NOŢIUNI DE ANATOMIE ŞI
FIZIOLOGIE
1.1. ANATOMIA FICATULUI
Ficatul este cea mai
mare glandă anexă a tubului digestiv abdominal şi din corpul uman, atât în
perioada de dezvoltare embrională şi fetală cât şi la adult.
Are multiple funcţii:
  funcţia de
producere a bilei;
  funcţii
metabolice multiple
prelucrarea substanţelor absorbite prin mucoasa
intestinală;
funcţia hemodinamică
  intervine în distribuţia masei circulatorii sangvine din
organism, repartizând şi depozitând sânge după necesităţi, de aici
rezultă că greutatea sa este variabilă la omul viu, ea fiind de 1/50 din
greutatea corpului la adult.
Ficatul este o glandă de constituţie
elastică, iar dimensiunile sale sunt variabile în raport cu vârsta şi cu
tipul constituţional 22-25 cm diametrul transversal, 15-22 cm diametrul
antero-posterior, 5-10 cm diametrul vertical (înălţime).
Situaţie topogrifică
Ficatul este situat în etajul abdominal
supramezocolic sub bolta diafragmatică unde ocupă loja hepatică delimitată
superior, posterior, lateral şi anterior de muşchiul diafragm, iar inferior
de colonul şi mezocolonul transvers.
Ficatul se
proiectează pe peretele anterior al abdomenului în regiunea hipocondrului
drept, în partea superioară a epigastrului şi partea stângă a
hipocondrului stâng. Loja hepatică comunică larg cu loja
gastrică.
Ficatul este delimitat superior de o linie
care trece prin coasta a v-a de partea dreaptă şi
coboară oblic spre stânga şi inferior de o linie ce uneşte rebordul costal
drept la nivelul coastei a XI-a cu cel stâng la nivelul coastei a VIII-a
trecând pe sub apendicele xifoid.
Posterior se proiectează pe ultimele trei vertebre lombare.
Configuraţia externă
Ficatul este un avoid  secţionat oblic,
cu extremitatea mare orientată la dreapta şi faşă convexă
superior.
Are două feţe:
       - superioară  (convexă) sau faţa
diafragmatică;
       - inferioară (plană sau faţa viscerală)
Are două margini:
       - inferioară, ascuţită care nu depăşeşte rebordul costal
drept;
       - posterioară, rotunjită în raport cu diafragmul.
Pe faţa diafragmatică a ficatului,
peritoneul trece de pe ficat pe diafragm, formând o plică sagitală numită
ligamentul falciform sau suspensor care conţine în el ligamentul falciform
sau suspensor care conţine în el ligamentul rotund al ficatului care
marchează limita anatomică dintre lobul drept şi stâng.
Faţa viscerală are 2 şanţuri, şanţul
şanţul sagital drept şi sagital stâng împărţite fiecare în două
jumătăţi printr-un şanţ transversal.
Raporturi
Faţa diafragmatică vine în raport prin
diafragm cu baza plămânului drept, inimă şi pemcard care la nivelul lobului
stâng formează impresiunea cardiacă a ficatului.
Faţa viscerală vine în raport cu rinichiul
drept, glanda suprarenală dreaptă, duoden, flexura dreaptă a colonului,
faţa anterioară a stomacului şi esofagului abdominal. Toate acestea lasă pe
faţa viscerală impresiuni cu acelaşi nume.
Segmentaţia ficatului
Limita reală între lobul stâng şi lobul
drept este linia ce trece pe faţa viscerală prin fosa veziculei biliare şi
şanţul venei cave inferioare, iar pe faţa diafragmatică limita se
proiectează la două laturi de deget la dreapta ligamentului
falciform.
Lobul stâng are un
segment lateral şi altul medial ce se întinde între cele două şanţuri
sagitale cuprinzând lobul pătrat şi caudat.
Lobul drept este alcătuit dintr-un segment
anterior şi unul posterior, limita dintre ele fiind fisura segmentului
drept.
Fiecare din cele
patru segmente are câte un pedicul segmentar, format din ramura segmentară,
un canal biliar segmentar, o ramură segmentară a venei porte, în fisura
segmentului drept se găseşte vena hepatică dreaptă, iar în cea stângă,
vena hepatică stângă.
Structura
microscopica a ficatului. Ficatul este un organ intraperitoneal acoperit cu
peritoneul visceral hepatic şi este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă şi
din celule hepatice. Stroma conjunctivă cuprinde o membrană de înveliş
(Capsula Gilsson) din care pleacă septuri conjunctive în interiorul
parenchimului hepatic care delimitează nuităţi mai mici numite lobuli
hepatici.
Unitatea structurală şi funcţională a
ficatului este lobului hepatic format din celule hepatice numite hepatocite,
capilare sinusoide care provin din ramificaţiile cenei parte şi converg
către vena contralobulară sau centrală şi din canalicule
biliare.
Hepatocitele sunt dispuse sub formă de
plăci celulare anastomozate între ele, ce formează o reţea
tridimensională, cu dispoziţie radicală către vena centrală.
În ochiurile acestei reţele se află
capilarele sinusoide. Între feţele celulare care vin în contact se află
canaliculele biliare intrahepatice care nu au pereţi proprii şi în care
hepatocitele îşi varsă produşii de secreţie (bila). Către periferie îşi
formează peretele propriu numit colangiolă. Aceste canalicule biliare se
continuă cu canalele intralobulare care se varsă în mai multe canale
interlobare.
Pereţii capilarelor sinusoide sunt formaţi
din celule litorale sau Kupfter ce aparţin sistemului reticuloendotelial
(macrofage) cu funcţie fagocitară şi cu rol metabolic pentru că ele încep
transformarea metabolică a substanţelor luate care este continuată de
hepatocite. 
La periferie spaţiul dintre doi sau trei
lobuli învecinaţi se cheamă spaţiul portal interlobular, de unde pleacă o
ramură interlobulară a venei porte, una a arterei hepatice şi un canal
biliar interlobular, limfatice şi nervi.
Ramurile-interlobulare ale venei porte se
ramifică şi se deschid într-un capilar sinusoid periportal în care se
deschide vena centrolobulară, care reprezintă capătul de origine al venelor
hepatice care transportă sângele din ficat în vena cavă inferioară. Toate
vasele, arteriale, venoase din lobul au sfinctere la nivelul fiecărei
ramificaţii care reglează fluxul sanguin în ficat.
Vascularizaţia şi inervaţia
ficatului
Vascularizaţia nutritivă este dată de
artera hepatică, ramură a arterei celiace care aduce la ficat sângele
oxigenat şi la nivelul nilului se ramifică într-o ramură lobară dreaptă
şi alta stângă iar aceasta în ramuri segmentare, ultimele ramificaţii
fiind ramurile din spaţiile portale.
Vascularizaţia funcţională este asigurată
de vena portă care adună sângele venos din tot tubul digestiv sub
diafragmatici care la nivelul hilului hepatic dă o ramură lobară dreaptă
şi alta stângă, din care pleacă ramurile segmentare, ultimele ei
ramificaţii capilarizându-se în lobul  dând naştere capilarelor
sisnusoide.
Sângele venos al ficatului este drenat în
vena cavă inferioară prin venele hepatice: dreaptă, medie şi stângă;
originea lor fiind în venele centrale la nivelul lobulului hepatic, unde se
varsă capilarele sinusoide, cele 3 vene hepatice.
Limfaticele ficatului drenează limfa spre
ganglionii hepatici şi celiaci pentru faţa inferioară şi în cei sternali,
mediastinali anteriori şi pancreoticolienali pentru faţa
diafragmatică.
Inervaţia este asigurată de fibre care
împreună cu artera hepatică vin din plexul celiac şi din fibre
parasimpatice din nervul vag.
Căile biliare intrahepatice şi
extrahepatice
Căile biliare intrahepatice  încep din
canaliculele biliare intralobulare care se continuă cu canalele din spaţiul
port şi apropierea hilului din confluenţa lor se formează un canal drept şi
unul stâng , iar prin unirea acestor două canale rezultă canalul hepatic comun.
De aici, încep căile biliare extrahepatice
care sunt reprezentate de calea biliară principală care rezultă din unirea
canalului hepatic comun cu canalul coledoc şi care transportă bila în duoden
şi de vezicula biliară care...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.