| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Incursiune in logica lui Aristotel

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
        
INCURSIUNE   IN   LOGICA   LUI 
ARISTOTEL
           Logica
nu a purtat această denumire de la începuturile ei. Denumirea de logică,
acordată acestei ştiinţe, se fixează abia în evul mediu, dar nu de la
început, ci numai în urma unui întreg şi lung proces de cristalizare
terminologică.Fixarea termenului de logică s-a datorat  şi precizării
conţinutului acestei discipline.Găsim termenul de logică şi în
Comentariile lui Alexandru din Aphrodisias-sec.al II-lea e.n.
          
Termenul de logică se va folosi abia în secolul al XIII-lea în tratatul lui
Petrus Hispanus  ,,Summulae Logicales”, pentru grupul de capitole,
astfel această denumire se  încetăţăneşte definitiv,dar se va mai
folosi, din ce în ce mai rar, şi termenul de dialectică sau canonică sensul
fiind identic cu acela de logică.
           Logica
studiază ideile noastre( noţiunile, judecăţile,raţionamentele) numai sub
aspectulstructurii lor, al formei lor
logice.Ea descoperă legile  şi regulile a
căror respectare este o condiţie necesară pentru atingerea adevărului în
procesul obţineriicunoştinţelor deduse.
           Logica
a apărut şi s-a dezvoltat în sânul filozofiei, fiind considerată ca o
parte a teoriei cunoaşterii.
          
Deoarece  logica studiază ideile omului numai din punctul de vedere al
formei lor logice, ea este numită logica
formală.
          
Formele gândirii(noţiunea, judecata, raţionamentul) nu sunt numai obiectul
de studiu al logicii formale,ele sunt studiate numai de logica formală, care
face abstracţie de schimbarea, de dezvoltarea lor, adică cercetează formele
gândirii ca forme constituite,definitiv cristalizate.
           Forma
logică a unei idei este structura ei, modul în care sunt legate între ele
elementele conţinutului ei concret.
           Logica
este, în viziunea lui Mircea Florian, o disciplină
teoretică, rod al unei reflecţii ce presupune practica ştiinţifică,iar
adevărurile logice îşi au rădăcinile în experienţa teoretică a omului
de ştiinţă din toate domeniile, indifarent că este vorba de ştiinţe ale
naturii sau de ştiinţe ale spiritului..Teoria şi practica ştiinţifică
presupun, la rândul lor, contactul nemijlocit cu obiectele.Instanţa ultimă a
oricărei ştiinţe, a gândirii în genere, o constituie obiectele, cu
structurile şi legile lor. Această perspectivă principială-orientarea
către obiecte-constituie teza de bază a realismului ontologic susţinut de
gânditor.
           Pentru
Dimitrie Cantemir ,,logica  este arta instrumentală a filozofiei, care se
ocupă cu cuvintele ce semnifică lucrurile prin concepte şi după ale cărei
reguli ordonate fiind instrumentele raţionale, facem deosebirea dintre adevăr
şi fals.”
          
Apariţia logicii este legată de sofistica practicată de contemporanii lui
Socrate, Platon, Aristotel, tehnică a argumentării care degenerează treptat
într-o acrobaţie verbală, care pune sub semnul îndoielii existenţa 
adevărului.
          
Creatorul logicii este Aristotel, despre care  Emille Boutroux  în ,,Etudes
d’Histoire de la
Philosophie”, Paris,1897,spune :,,Dacă este adevărat că unii oameni se
încarnează uneori geniul unui popor  şi că aceste vaste şi puternice
spirite sunt ca actul şi perfecţiunea în care o lume întreagă de
virtualităţi îşi găseşte finalul şi desăvârşirea, Aristotel, mai mult
ca oricine, a fost un astfel de om ; geniul filozofic al Greciei şi-a găsit
în el expresia lui universală şi perfectă”
          
Într-adevăr, cu Aristotel, geniul grec se universalizează plenar şi prin el
umanitatea îşi găseşte expresia ei esenţială în ceea ce are mai bun şi
mai specific-inteligenţa. El a exprimat valori universal valabile în timp şi
în spaţiu, a exprimat aşadar nu numai valorile etern valabile pentru
întreaga umanitate.
           Dacă
s-a putut vorbi despre o philosophia perennis- o filozofie eternă-această
filozofie nu poate fi decât aceea a lui Aristotel, fiindcă nimeni nu poate
face filozofie fără să se întoarcă la el, fie că îl acceptă, fie că
îl respinge total sau în parte.
          Numit fiind
,,un uriaş al gândirii”, acest lucru este  cu atât  mai valabil
atunci când vorbim de logică. Aristotel a fost primul care a gândit
însăşi gândirea, în mod explicit, şi i-a descoperit legile ; pentru o
logică este o gândire a gândirii. El a constatat că actul de repliere a
gândirii asupra ei însăşi, actul de auto reflexie a gândirii este actul
cel mai înalt al inteligenţei prin care ea atinge însăşi esenţa
realităţii. Acest act este chiar principiul ultim în concepţia lui
Aristotel.
         ,,A face logică
înseamnă a face  un act intelectual aristotelic”(Anton Dumitru-Istoria
logicii) 
          
Primele lucrări ale lui Aristotel sunt platonice, dar  apoi el îşi
găseşte independenţa de gândire, critică teoria platonică a ideilor şi
îşi dezvoltă propria lui filozofie.
          
Lecţiile predate de Aristotel discipolilor lui erau de două
feluri:
-exoterice
-acroatice sau acromatice
  Învăţătura exoterică se referea la
studiile de retorică; la arta de a argumenta şi la ştiinţa politică, iar
învăţătura acromatică avea un obiect mai profund şi mai subtil-fizica şi
problemele de logică .
  Aristotel scrie în aproape toate
domeniile, iar scrierile sale pot fi grupate astfel:
               
-scrieri logice;
               
-scrieri de filozofie naturală;
               
-scrieri de metafizică;
               
-scrieri relative la ştiinţele practice(Etica,Politica,Poetica)
  Diogene Laerţiu atribuie lui Aristotel
peste 400 de cărţi ,cunoscându-se cca 145 de titluri, o parte dintre acestea
fiind: ,,Categoriile”, ,,Despre interpretare”, ,,Analitica secundă”,
,,Topica”, ,,Despre respingerile sofistice” -care au primit ulterior numele
de ,,Organon”.  Înafară de aceste lucrări, elemente ale teoriilor
logice ale lui Aristotel se întâlnesc şi în alte scrieri ale sale cum ar
fi: ,,Metafizica”, ,,Fizica”,  ,,Despre suflet „şi tratatul
,,Retorica”.
  În ,,
Categorii”, sunt expuse elementele teoriei noţiunii; în lucrarea ,,Despre
interpretare” se dă teoria judecăţii; în ,,Analitica prim” şi
,,Analitica secundă” aflăm elaborarea amănunţită a teoriei
raţionamentului şi demonstraţiei; în ,,Topica” se descriu principalele
categorii şi procedee logice folosite de către gândirea care raţionează;
în ,,Despre respingerile sofistice” este expusă problema izvoarelor
raţionamentelor şi ale demonstraţiilor greşite, problema mijloacelor 
pentru descoperirea greşelilor de logică, iar în ,,Metafizică”, Aristotel
cercetează legile logice fundamentale ale gândirii, descoperite de el: legea
identităţii, legea contradicţiei, legea terţiului exclus.
  După Aristotel, adevărul este
concordanţa dintre gândire şi realitate; falsul dimpotrivă, apare atunci
când realitatea se  reflectă în gândire deformat, greşit. Legătura
dintre idei în procesul raţionării noastre, în procesul demonstraţiei, nu
este, după Aristotel ,o legătură arbitrară, ci este determinată de 
legătura dintre obiecte înseşi. De aceea , legile şi regulile logicii au o
bază obiectivă în legăturile existenţei însăşi.
  Aristotel a dezvăluit legile necesare
ale gândirii, independente de voinţa şi de dorinţa oamenilor şi a căror
respectare este obligatorie în procesul demonstraţiei, în procesul dovedirii
adevărului. Creând logica, Aristotel a tins  să apere principiile
cunoaşterii ştiinţifice împotriva sofisticii diferitelor şcoli socratice
din timpul lui.
  Sprijinindu-se pe ştiinţa timpului
său, revizuind şi generalizând cunoştinţele disparate acumulate până la
el cu  privire la formele gândirii, Aristotel a dezvoltat în lucrările
sale, în mod profund şi sub toate aspectele, toate problemele esenţiale ale
logicii. Rezultatele pe care le-a obţinut au intrat definitiv în patrimoniul
acestei ştiinţe.
  Judecata lui Aristotel are un caracter
ontologic şi este posibilă numai prin raportarea la real.
  Judecata este însuşi raportul dintre
general şi individual şi deci acest raport antologic poate fi afirmat.
Raporturile dintre idei se exprimă în judecăţi reale cu fond ontologic.
Judecata este un act semnificativ, prin care se afirmă sau se neagă raportul
dintre idei.
  Aristotel numeşte judecata-lumină;
aşadar judecata  este un act luminos al Nous-lui, care prin această
lumină contemplă raportul dintre idee şi-l exprimă la nivelul abstract al
Nous-ului pasiv în judecată. Marele filozof spune:,, Orice expresie este
semnificativă, dar nu toate expresiile sunt apophantice; apophantice natural,
numai acelea în care se întâlnesc adevărul sau falsitatea. Dar adevărul
şi falsitatea nu se întâlnesc în orice expresie; de exemplu, rugămintea
este o exprimare, dar nu este nici adevărată nici falsă”.
  Deci o expresie este o judecată dacă
ea conţine ceea ce Aristotel numeşte apophansis şi care îi dă
posibilitatea de a fi adevărată sau falsă; adică o face să fie un logos
apophanticor.
  În concepţia lui Aristotel valoarea
de adevăr a unei expresii fără raportare la realul obiectiv nici nu are
sens.
  Judecăţile simple se împart în
diviziunea duală rămasă clasică, după calitate şi cantitate.
  După calitate avem:
                 
-judecăţi afirmative sau categorice;
                 
-judecăţi negative sau primative.
  Aristotel defineşte afirmaţia şi
negaţia dându-le tot un sens ontologic: ,,Afirmaţia este un act...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.