| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Legi care guverneaza Sistemul Solar

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
PROIECT:
Legi care guverneaza
Sistemul Solar
Realizat de: Apopei Ciprian
   
            Buha Ionut
Mogos Serban
Rugina Claudia
CUPRINS:
  I. Istoria Gravitatiei
               
                 
           
                   
     Pag. 3 – 6
II. Johannes Kepler – "legiuitorul cerului"
                 
           
                 Pag. 7
– 12
III. Isaac Newton si Teoria Atractiei
Universale
                 
           
                   
     Pag. 13 – 23
IV. Bibliografie
I. GRAVITATIA
       Inca din cele mai vechi timpuri, omenirea a fost preocupata de
cercetari asupra Pamantului, de tendinta de cadere a corpurilor privita ca o
forta de atractie dintre acel corp si Pamant.
       Multi cercetatori ai antichitatii au urmarit suprafata si forma
Pamantului precum si astrii din apropierea sa, Luna si Soarele.
       Vechii greci, printer care si ilustrul Ptolomeu, a presupus ca
Pamantul este in repaus in centrul Universului, iar Soarele si Luna sunt
planete ce se rotesc in jurul Pamantului, pe orbite complicate.
       Apoi Copernic a contrazis acea ipoteza, in lucrarea “De
revolutionibus” aparuta in 1542 demonstrand ca Soarele este in centrul
Universului, iar Pamantul este o planet ace se roteste in jurul axei sale,
efectuand o miscare de revolutie in jurul Soarelui, celelalte planete avand
miscari identice cu a Pamantului.
       In secolul al XVI-lea, Tycho Brahe (1548-1601) a adunat o
multitudine de date asupra miscarii planetelor, date care au fost analizate si
interpretate abia dupa 20 de ani de catre asistentul sau, astronomul german
Kepler, care a stability legile miscarii planetelor.
       Brahe a fost ultimul mare astronom care a facut observatii in
scopul obtinerii de date astronomice fara ajutorul vreunui telescop. Am spus
ultimul, deoarece dupa 8 ani de la moartea sa, Galileo Galilei inventeaza
telescopul refractor, denumit ulterior luneta
Galilei, cu un grosisment de 30X cu ajutorul careia a
descoperit fazele planetei Venus, primii patru sateliti ai lui Jupiter, muntii
lunari petele solare. Mai tarziu, in a doua jumatate a secolului XVII, este
inventat telescopul reflector cu viziune laterala, de catre Isaac Newton,
denumit ulterior telescopul cu oglinda al lui
Newton.
       Johannes Kepler (1571-1630), astronom si mathematician german,
considerat ca fondator al astronomiei moderne. In anul 1600 si-a inceput
activitatea, la Praga, alaturi de astronomul Tycho Brahe. Un an mai tarziu,
acesta din urma moare si Kepler ii ia locul in calitate de astronom al
imparatului Rudolf al II-lea. Kepler a descoperit legile de miscare a
planetelor (legile lui Kepler).
       Primele doua legi (sunt trei in total) le-a publicat in cartea sa
“Astronomia nova”, aparuta in anul 1609. Cea de-a treia lege a publicat-o
in 1619, in lucrarea intitulata “Harmonices mundi”, iar o alta lucrare a sa
din domeniul astronomiei o constituie asa numitele “Tabele rudolfiene”,
tabele intocmite de el si care cuprind efemeridele planetelor. Kepler a facut
si cercetari de optica. A inventat luneta care-i poarta numele si a carei
teorie o da in lucrarea sa “Dioptrice”, aparuta in anul 1611.
       Legile miscarii planetelor descoperite de Kepler au constituit o
contributie insemnata, hotaratoare, la desavarsirea sistemului heliocentric al
lui Copernic.
       Pe baza datelor adunate de Brahe si de catre el personal, Kepler
stabileste legile miscarii planetelor. Acestea sunt:
legea orbitelor: toate planetele se
misca in jurul Soarelui pe orbite (traiectorii) eliptice, in focarul comun
fiind Soarele;
legea ariilor: raza vectoare care uneste
Soarele cu o planeta matrua (descrie) arii egale in intervale de timp
egale;
legea perioadelor: patratul perioadei de
revolutie a unei planete in jurul Soarelui este direct proportional cu cubul
distantei medii a plantei pana la Soare.
       Legile empirice ale lui Kepler arata cat de simplu se poate studia
miscarea planetelor daca se ia Soarele drept corp de referinta. De aceea, ele
vin in sprijinul teoriei lui Copernic cu privire la sistemul Lumii (sistemul
solar). Giordano Bruno si Galilei au fost aprigi aparatori ai teoriei
copernicane si fiecare dintre ei a suferit prigoana Inchizitiei din vremea
lor.
   
   Dupa anul 1665, un student al Colegiului
din Cambridge, a inceput sa studieze miscarea corpurilor ceresti, a planetelor
si Soarelui, unul din principalele subiecte ale momentului.
       Inspirat de caderea unui mar dintr-un pom, Isaac Newton, fiind
acasa si luandu-si ceaiul cu unul dintre prietni, i-a venit idea ca forta care
atrage marul catre Pamant, ar putea atrage si Luna catre Pamant.
       El demonstreaza mai tarziu ca acceleratia unui corp in cadere este
invers proportionala cu patratuldistantei sale pana la Pamant, pornind de la
ipoteza ca acceleratia centripetal a Lunii pe orbita sa si acceleratia in jos a
unui corp de pe Pamant, pot avea aceeasi origine.
       Dupa calculele sale, Newton a dedus fortele care mentin planetele
pe orbitele lor, trebuie sa fie invers proportionale cu patratele distantelor
lor pana la centrele in jurul carora ele se rotesc.
       Din legile emise de Kepler, Newton, a putut deduce legea
gravitatiei, care spunea ca fiecare planeta e atrasa
de Soare cu p forta proportionala cu masa planetei si invers proportionala cu
patratul distantei sale pana la Soare.
       Forta gravitationala exercitata asupra unui corp, e proportionala
cu masa. Daca un corp aflat in repaus pe o suprafata orizontala este impins,
observam ca este necesar un anumit efortpentru aceasta. De ce? Pentru ca masa
corpului este cea care face necesara aplicarea unei forte pentru a schimba
miscarea corpului.
                 
     (principiul doi al mecanicii)
       Daca suspendam de un fir un corp de masa m, este nevoie de un
effort pentru a tine corpul in repaus in echilibru; altfel va cadea pe Pamant
cu o miscare accelerate. Forta necesara pentru a tine corpul, este egala in
modul cu forta de atractie gravitationala.
       Greutatile diferitelor corpuri, in acelasi loc pe suprafata
Pamantului, sunt exact proportionale cu masele lor gravitationale.
       Daca vom folosi un resort, de care vom atarna un corp si-l vom
lasa sa cada spre Pamant, gasim ca obiectele cu masa inertiala cad cu aceeasi
acceleratie provenita din atractia gravitationala terestra. Folosind legea a
doua a miscarii,  avem:
               GA =
mAg;   
GB = mBg  sau   GA/GB = mA/mB
       Greutatile corpurilor in acelasi loc de pe Pamant, sunt exact
proportionale cu masele lor inerte. Prin urmare, masa inerta si masa
gravitationala, sunt cel putin proportionale intre ele. In realitate ele sunt
identice.
       Sa presupunem ca o nava cosmica este in repaus intr-un sistem de
referinta inertial S, in care exista un camp gravitational uniform, de exemplu,
pe suprafata Pamantului. In interiorul navei, un mar lasat liber, va cadea cu o
acceleratie g, in campul gravitational; obiectele ce sunt in repaus, astonautul
sau un corp atarnat, legat de tavan, vor suferi o forta exercitata de podea,
sau resort, opusa greutatii lor.
       Daca nava este in miscare, si ajunge intr-o regiune unde nu exista
camp gravitational, iar in interiorul navei astronautul lasa liber un mar, el
va fi accelerat in jos fata de nava cu o acceleratie g. Toate corpurile care
sunt libere de orice forte se misca cu viteze uniforme relative, la reperul
initial S, toate aceste corpuri apar in cadere cu aceeasi acceleratie g fata de
nava cosmica S.
       Intr-adevar, daca astronautul n-ar sti ca motoarele accelereaza
nava sa din S, el ar avea motive sa creada ca se afla intr-un camp
gravitational – un camp
ale carui forte au accelerat marul in cadere in S si ale carui forte cereau ca
o forta de echilibrare sa fie aplicata atat corpului atarnat cat si lui, pentru
a-l tine in repaus in S. Astronautul n-ar putea gasi nici o diferenta, bazat
fiind pe observatiile in cadrul propiului sau reper, intre o situatie in care
nava sa este accelerate fata de un reper inertial intr-o regiune lipsita total
de camp gravitational si o situatie in care exista camp gravitational uniform.
Cele doua situatii sunt exact echivalente.
       Din principiul echivalentei, rezulta ca masa inerta si masa
gravitationala, sunt egale.
       Toate corpurile care sunt libere de orice forte se vor misca cu
viteza uniform relative la un reper inertial, indifferent care ar fi masele lor
inertiale, si vor avea aceeasi acceleratie relative la un reper
accelerat.
       Toate corpurile vor cadea cu aceeasi acceleratie, intr-un camp
gravitational uniform.
       In general, campurile gravitationale, cum este cel terestru, nu
sunt uniforme in intregul spatiu.
       
In legea atractiei universale, este
continuata idea ca forta gravitationala dintre doua particule este independenta
de prezenta altor corpuri sau de propietatile spatiului intermediary. Acest
fapt a fost folosit de unii pentru a elimina posibila existenta a asa numitelor
“ECRANE GRAVITATIONALE”.
       
       Masurand forta de atractie dintre doua corpuri de mase cunoscute
putem determina valoarea lui G.
       Aceasta valoare a fost obtinuta de P.R.Heyl si P. Chizanowschi de
la Biroul National de Standarde al SUA, in 1942, ca fiind:
               G = 6,673...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.