| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Identitate si alteritate

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Identitate si alteritate
Oamenii relaţionează între ei în diverse
moduri. În timp ce unii produc fapte bune şi înfăptuiesc dreptatea, alţii,
neglijând oamenii din jurul lor, săvârşesc fapte ale căror consecinţe
constau în îngrădirea libertăţilor celuilalt sau, în cele mai crude
situaţii, în chiar distrugerea celuilalt. În această situaţie, mulţi
dintre filosofi, căutând să găsească esenţa care se ascunde în spatele
omului şi a comportamentului acestuia, au reflectat asupra felului naturii
umane (bună sau rea) şi în funcţie de viziunea fiecăruia, au încercat să
descrie mecanismele care stau în spatele acţiunilor umane.
       Dacă omul este bun de la natură şi, în consecinţă, îşi
reglează relaţiile cu semenii identificându-se pe sine înşuşi la fel ca
ceilalţi (având o natură identică) atunci comportamentul său va fi unul
deschis către celălalt, iar prosperitatea proprie nu va avea întâietate în
dauna prosperităţii comune, a tuturor. Această idee o gândeşte şi
Jean-Jacques Rousseau atunci când crede că natura l-a creat pe om bun şi
numai societatea i-a pervertit comportamentul într-unul negativ. Ce îi
determină totuşi pe oameni să se comporte bine cu ceilalţi o dată ce
societatea i-a înrăit? Rousseau crede că omul este înzestrat cu un
principiu de dreptate şi virtute, numit conştiinţă, care distinge între
bine şi rău şi care venind din sentimentul natural al dreptăţii îi
determină pe aceştia să acţioneze conform „luminii raţiunii”. Cele
două principii pe care Rousseau le pune la baza comportamentului uman sunt
date de instinctul de autoconservare, prin care fiecare îşi doreşte 
propria bunăstare, şi de suferinţa pe care omul o simte în faţa durerii
celuilalt, identificându-se cu acesta. La Immanuel Kant acest principiu al
idenfificării cu celălalt ia forma imperativului categoric al raţiunii
„acţionează astfel încât maxima voinţei tale să poată servi oricând
în acelaşi timp ca principiu al unei legiferări universale”. Dacă în
filosofia lui Kant întrebarea principală este „cum?”, atunci la
întrebarea „cum pot să devin fericit” răspunsul unic constă în
urmarea acestui imperativ din care reiese faptul că fiecare om trebuie tratat
ca scop în sine şi nu ca pe un mijloc. Dacă mă identific cu cel de lângă
mine şi dacă conştientizez faptul că şi eu mă pot afla oricând în
acceaşi postură ca şi el, atunci cel de asemeni mie va fi tratat de către
mine exact aşa cum mi-aş dori eu să fiu tratat în situaţia dată, deci nu
ca mijloc pentru ceva, ci ca scop în sine. Premisa pe care Kant o foloseşte
aici este că dacă toţi oamenii sunt dotaţi cu raţiune, atunci toţi
oamenii sunt egali.
       Egalitatea dintre oameni este exact principiul pe care filosoful
german, Friedrich Nietzsche îl va nega atunci când va împărţi
comportamentul uman în două tipuri: cel bazat pe o morală de stăpân şi
cel bazat pe o morală de sclav. Considerând că oamenii nu se nasc egali,
Nietzsche consideră că aplicarea egalităţii în relaţiile dintre oameni
este o nedreptate. Cei puternici, cu morală de stăpân şi dotaţi cu
„voinţa de putere” sunt cei care trebuie să domine. Raportul eu-ceilalţi
bazat pe alteritate (spre deosebire de Rousseau unde era importantă
identificarea cu celălalt) este caracterizat de dominanţă, supraomul
(propovăuit de către Nietzsche) îl va domina pe cel slab, iar în voinţa de
dominare a acestuia  rezidă însăşi esenţa vieţii. Nietzsche nu mai
pune problema în termenii lui Rousseau care se întreba dacă oamenii sunt de
la natură buni sau răi, ci afirmă că oamenii sunt puternici şi slabi şi
de aceea dreptatea constă, cum spuneam, în dominanţa asupra celui slab.
„Viaţa însăşi, spune
Nietzsche, este în esenţă sustragere, rănire,
biruinţă asupra celui mai slab, oprimare, duritate, impunere cu forţa a
formelor proprii, asimilare sau, cel puţin şi în cel mai blând caz,
exploatare.” Interpretată
în diverse feluri filosofia lui Nietzsche a determinat apariţia unor
ideologii nocive precum ce a fascismului.
       Dacă omul se naşte bun sau rău şi în conformitate cu acest
factor îşi reglează propriul comportament, atunci înseamnă că pornim de
la ideea că omul se naşte om. Ori în filosofie dacă se caută esenţa
naturii umane şi dacă ne întrebăm: ce este omul? (iar dacă la această
întrebare răspundem că el este mai mult decât o fiinţă bipedă care se
naşte), atunci cu siguranţă că omul nu este om numai prin faptul că se
naşte aşa, ci devine om prin procesul propriu al formării de sine. Omul
devine om doar în relaţie de comunicare cu semenii, într-un mediu
socio-cultural propice şi favorabil dezvoltării personalităţii
acestuia. 
       



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.