| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Psihogeniile

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
                                
Capitolul
                               
Psihogeniile
         
Ideea că anumite stări psihopatologice nu ar avea drept cauză  factori
fizico-chimici sau biologici ci o cauzalitate psihologică,a bulversat
gândirea medicală de la sfârşitul secolului al XIX şi începutul secolului
XX,perioadă de dominare absolută a modelului de boală organicist,în care
leziunea juca rolul principal. 
      Întregul grup de stări
psihopatologice sau psihosomatice care vor recunoaşte drept cauzalitate
principală,o cauzalitate psihologică,au fost desemnate cu denumirea de
psihogenii,iar mecanismul
prin care evenimentele din viaţa relaţională a individului,disturbările
psihologice interne sau evenimentele sociale se transformau în ultimă
instanţă în psihopatologie,tulburare fiziologică,funcţională sau chiar
organică a primit numele de psihogeneză.
      Cadrul psihogeniilor este foarte larg,cuprinzând manifestări de
cauzalitate psihogenetică.Totuşi din grupul privilegiat al psihogeniilor ar
face parte trei categorii,şi anumea:reacţiile psihice la situaţii
tranziente,nevrozele şi simptomele sau sindroamele psihosomatioce.
     
                    Mecanismul
psihogenezei,aspecte generale
     Psihogeneza apare ca fiind principala explicaţie psihodinamică
în mecanismul psihopatologic al psihogeniilor.Această psihodinamică
constă,în esenţă,în evidenţierea importanţei stresului psihic şi a
reacţiei determinate de acesta. Psihogeneza poate,să explice,astfel,toate
tulburările psihice şi manifestările funcţionale de la nivelul corpului,în
cadrul maladiilor care recunosc acest mecanism.
     Prima problemă care se pune este
aceea că psihogeneza nu înseamnă lipsa tulburărilor fiziologice,lipsa unei
anumite corespondeţe cerebrale.In psihogeneză însă,modificarea fiziologică
nu este indusă de natura fizico-chimică a mediului,ci de situaţia
existenţială trăită,de relaţiile interpersonale în care individul este
plasat,de gradul de normalitate sau de maturitatea personalităţii şi a
mecanismelor ei de apărare.Psihogeneza nu implică deci absenţa
fiziologicului şi nici a unui anumit tip de trăire (conştientă sau
inconştientă).În procesul de elaborare psihogenetică participă mai mulţi
factori,atât interiori personalităţii,cât şi din afară.
     Anxietatea,emoţia reprezintă cheia de
boltă în cadrul explcaţiilor psihogenetice.Anxietatea poate avea origine
biologică,dar poate avea şi origine psihologică sau socială.Legea lui
Leibnitz ne demonstrează că în natură totul se manifestă cu cheltuiala cea
mai mică de energie,ceea
ce se traduce,de exemplu,în domeniul
comportamentului,prin transformarea activităţii libere, neorganizate,în
activitate organizată,automată.Această lege ar acţiona în toate domeniile
temporale şi spaţiale asupra individului.
     Anxietatea biologică ne apare ca un anumit tip de informaţie adaptativă. Psihologia animală
ne arată că tensiunea emoţională joacă un rol major în procesele de
codificare şi decodificare ale informaţie.Animalul este o fiinţă puternic
emoţională şi,sub aspect cantitativ,el este superior omului.Psihologia
animală ne dovedeşte că ori ce semnal nou este controlat şi conectat la un
efector prin intermediul emoţiei.În acest context,emoţia apare,deci,ca o
informaţie biologică, adaptativă.Maniera în care animalul se foloseşte de
lume,de mediul exterior, depinde de cantitatea de emoţie pe care aceasta o
determină,ca trăire subiectivă.
Contextul informaţional al emoţiei biologice
este însă primitiv şi,redus la un sistem binar de da sau nu,pe linia
trebuinţelor de apărare,conservare, reproducere
etc.
     In studiul emoţiei,a
anxietăţii şi la om trebuie pornit de la aceste aspecte biologice.Deja în
1890 William James afirma că "astăzi cauzele generale ale emoţiilor sunt
individual-fiziologice",emoţia având atât caracter fiziologic,cât şi
cognitiv (dacă unul dintre aspecte lipseşte,emoţia nu se poate
localiza).
     La om conceptul de emoţie se
lărgeşte şi se îmbogăţeşte,depăşind limitele ei strict
adaptative,biologice şi,în contextul societăţii,anxietatea devine problema
centrală a filozofiei existenţei umane.Emoţia şi anxietatea apar ca o stare
subiectivă,ca o reacţie la o situaţie,în lumea animală acest lucru
pregătind individul pentru luptă sau fugă (determinând astfel în mod
corespunzător o tulburare a echilibrului intern).Această pregătire se
descarcă în mod normal printr-o activitate exterioară (lupta sau fuga),numai
că în contextul societăţii,aceste tipuri de comportament nu mai sunt
agreate,motiv pentru care energia emoţiei se va repercuta într-o manieră
autodistructivă (prin reacţiile fiziologice,inadecvate pe care le
provoacă).
      În elucidarea anxietăţii
biologice o importanţă mare este reprezentată de către concepţia lui Selye
(1936) privind stresul şi reacţia generală de
adaptare şi descoperirea prin aceasta a substratului
modificărilor biologice şi mai ales al lanţului reacţiilor
neuro-hormonale.După Selye reacţia organismului la stres ar trece prin
următoarele faze:
1.Reacţia de alarmă care corespunde psihologic fazei de
ameninţare,de trăire psihologică a stresului,în lipsa lui,ceea ce
determină o stare de maleză sau angoasă.În această fază hipotalamusul
activează hipofiza care prin ACTH activează glandele suprarenale.Apare
vasoconstricţia generalizată.Dacă individul domină situaţia,reacţia se
opreşte aici,în caz contrar trecându-se în faza a
doua.  
2.Faza de impact sau a reacţiei de apărare
propriuzise.În această etapă individul vine în contact direct cu
pericolul.Faza este dominată de creşterea activităţii
adreno-simpatice,liberarea catecolaminelor simpatice şi
medulosuprarenalei.Apare vasodilataţia în organele vitale şi în cele active
(inimă,muşchi,creier etc).In această fază apare,adesea,un comportament
automat.Se consideră că doar 16-20% dintre indivizi îşi pot păstra
sângele rece,în această fază,restul reacţionând desorganizat
(leşinuri,sincope etc).
3.Faza de decompensare apare atunci când
organismul nu mai poate compensa perturbările produse de stres.Dacă este
posibilă compensarea apare o fază posttraumatică,de restabilire a
echilibrului.
    Contribuţia esenţială a lui Selye
este aceea că el a dovedit că fazele sindromului general de adaptare sunt
identice atât în cazul stresului fizic (exemplu sindromul de strivire),cât
şi a celui psihic (apărând aceleaşi modificări fiziologice,
hormonale,organice etc).Graţie acestor descoperiri,anxietatea va putea de acum
înainte să fie inclusă în majoritatea explicaţiilor psihopatologice şi
psihosomatice, ea devenind un mediator între factorii de mediu şi organism.De
acuma se va putea discuta despre influenţa factorilor sociali sau psihologici
asupra organismului în termeni de fiziologie şi fiziopatologie.
    Anxietatea
psihologică este determinată de dinamica internă a
proceselor psihologice,la nivel conştient sau inconştient.
    În înţelegerea rolului emoţiei
asupra organismului,un rol hotărâtor l-a avut viziunea psihologizantă a lui
Freud privind importanţa anxietăţii şi rolul ei în apariţia
manifestărilor psihopatologice.Elaborarea precisă a teroiei privind
importanţa angoasei a apărut destul de târziu în opera lui Freud (abia în
1926) şi ea apare iniţial sub forma unor explicaţii simpliste:libidoul se
descarcă în angoasă atunci când pulsiunile nu pot atinge satisfacţie.După
10 ani (1936),Freud îşi va revizui complet această concepţie,afirmând că
angoasa este declanşată de către un pericol extern şi se poate astfel
asocia cu reflexul de autoconservare.În acest fel anxietatea apare acum ca o
veritabilă funcţie a eului,un semnal care permite mobilizarea tutror
forţelor disponibile.Angoasa reproduce astfel,sub formă de stare
emoţională,o urmă mnezică şi poate redeştepta una preexistentă.Pentru
Freud anxietatea manifestată în ego este o relaţie între organizarea
lumii,pe de o parte şi eu (polul responsabil de organizarea lumii în
interesul individului).
     În conceptul lărgit asupra
stresului,ori ce efort care presupune o punere în tensiune,este resimţit în
funcţie de maniera de prelucrare a personalităţii repective,fie într-un
sens pozitiv (eustres),fie negativ (distres).Reacţiile la stres apar acuma ca
reacţii emoţionale sau somatice la stimulii de orice fel (căldură,
zgomot,relaţii interpersonale,chiar şi de ideile care şi le face despre
viitor).
    Anxietatea
socială se referă la anxietatea care are drept
sursă factorii sociali,structurile sau relaţiile în cadrul
societăţii.Importanţa societăţii umane este determinantă căci,ca "animal
social" omul trebuie să se integreze în societate şi să i se
subordoneze,dar în pofida acestor constrângeri,arată Ellwangh,fiecare om are
nevoie de un spaţiu de libertate pentru a-şi menţine starea de sănătate,
tensiunea polară dintre individ şi societate având de asemenea efecte
creatoare sau disturbatoare.
Se poate vorbi astfel despre existenţa unui
prag psiho-social,un denomitor comun pentru toate societăţile,care poate fi
denumit cu termenul de prag al stresului
psiho-social.
     O contribuţie importantă
privind natura şi importanţa anxietăţii sociale au adus-o diferite teorii
socio-genetice şi în primul rând teoriile
învăţării sociale a anxietăţii.Teoriile
învăţării consideră personalitatea ca pe o colecţie de comportamente
învăţate.Reluând experienţele lui Pavlov s-a subliniat că anxietatea se
poate învăţa,ca ori...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.