| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Helsinki 1999

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Helsinki
1999
Summit-ul de la Helsinki (10, 11 decembrie
1999) marchează sfârşitul unei perioade de tranziţie în viaţa Uniunii
Europene, de la o regiune integrată exclusiv din punct de vedere economic, cu
o piaţă unică, la un organism politic care îşi propune să aibă propriile
iniţiative de politică externă şi de securitate. Există comentatori care
apreciază că Uniunea nu mai reprezintă un club al celor bogaţi, cum era
deseori denumită, ci o forţă reală în viaţa politică internaţională,
pe lângă rolul esenţial jucat în integrarea
regională.    
Deciziile luate la Helsinki care susţin
afirmaţia că Helsinki reprezintă un punct de cotitură se referă la trei
domenii: lărgirea Uniunii, cu trei subaspecte, acceptarea Turciei, a unui nou
grup de ţări din fostul bloc socialist, şi a două republici baltice;
crearea forţei de reacţie rapidă independentă de NATO; restructurarea
instituţională în vederea acceptării noilor
membri.                
1. În urma summit-ului de la Helsinki,
Uniunea Europeană a hotărât să invite la negocieri în vederea dobândirii
statului de membru cu drepturi depline următoarele ţări: Malta, Turcia,
Bulgaria, România, Slovacia, Lituania şi Letonia. S-a hotărât de asemenea
ca negocierile efective de aderare să înceapă în februarie 2000 şi se
aşteaptă ca primii membri să fie admişi în mod real în 2002. Invitaţiile
de începere a negocierilor în vederea dobândirii calităţii de membru cu
drepturi depline reprezintă o provocare la adresa capacităţii Uniunii de a
se adapta din mers la noua situaţie, testând, în acelaşi timp şi
hotărârea sa de a valorifica oportunităţile de dezvoltare economică şi de
maturizare politică. Prin acceparea reală a acestor ţări şi a celorlalte
care deja negociază termenii de aderare la UE din martie 1998 (Polonia, Cehia,
Ungaria, Slovenia, Estonia, Cipru), numărul ţărilor membre UE va creşte de
la 15 la 28 până în 2025. În momentul integrării acestor ţări,
populaţia Uniunii va număra 500 de milioane, ceea ce reprezintă o creştere
cu 30%; o creştere asemănătoare va consemna şi extinderea teritorială a
UE.
a) Acceptarea Turciei, ţară musulmană, la
negocieri marchează un moment de cotitură, mai ales dacă ţinem cont de
faptul că acum doi ani, candidatura acesteia a fost respinsă în mod
categoric. Decizia reflectă nu numai intenţiile de extindere a frontierelor
geografice ale Europei, ci şi a celor culturale şi religioase. Turcia poate
să reprezinte un punct de stabilitate în SE Europei şi o foarte importantă
punte de legătură cu Asia şi cu Orientul Mijlociu.
b) Prin invitarea la
negocieri a Bulgariei, României şi a Slovaciei, pe lângă invitarea
Poloniei, Ungariei, Cehiei şi Sloveniei, Uniunea îşi propune să integreze,
din punct de vedere economic şi politic, toate ţările din Europa Centrală
şi de Est care, în timpul Războiului Rece s-au aflat în zona de influenţă
a Rusiei. Pe termen scurt, decizia pare să afecteze procesele de dezvoltare a
Uniunii, în sensul că aceste state au nevoie de sprijin financiar pentru
a-şi spori performanţa economică. Pe termen mediu şi lung, integrarea
spaţiului central şi est-european prezintă certe avantaje: se măreşte
piaţa internă, forţa Uniunii va creşte, Europa ca atare se întregeşte.
c) La negocieri au fost invitate şi celelalte
două republice baltice, Letonia, Lituania (după cum am amintit, Estonia
negociază termenii de aderare din martie 1999). Decizia este semnificativă
mai ales în ceea ce priveşte relaţiile Uniunii cu Rusia. Odată cu
acceptarea acestor ţări, Uniunea Europeană se va învecina direct cu
Rusia.   
2. Tot la Helsinki s-a hotărât crearea, cel
mai târziu până în 2003, a  unei forţe europene de reacţie rapidă
formate din 50 000-60 000 de oameni, forţă care să fie dislocată în
maximum şase luni şi care să fie menţinută într-o zonă conflictuală
maxim un an.  Misiunile acestei forţe sunt de natură umanitară şi de
menţinere a păcii. Forţa de reacţie rapidă urmează să fie formată
pentru început din unităţi naţionale care se află sub comanda NATO.
Majoritatea comentariilor apreciază că măsura de înfiinţare a acestei
forţe europene reflectă hotărârea ca, din punct de vedere militar şi al
iniţiativelor de politică externă în general,  Europa să nu se mai
afle în situaţia din timpul ultimului conflict din Iugoslavia, aceea de
dependenţă faţă de Statele Unite.
Decizia a fost însoţită de
crearea a trei noi organisme:
-o comisie politică şi de securitate, cu
misiune permanentă, formată din reprezentaţi naţionali la nivel de
ambasador;
-o comisie militară, formată din miniştrii
apărării;
-un stat major care să ofere expertiză
atunci când i se solicită  acest lucru.
La câteva zile după reuniunea de la
Helsinki, a avut loc reuniunea de sfârşit de an a miniştrilor de externe din
ţările membre NATO. În general, decizia EU de a-şi crea propria forţă de
securitate şi de a prelua conducerea în probleme de apărare la nivel
regional, a fost salutată de către Alianţă şi de către administraţia
Clinton, dar ţările membre NATO care nu fac parte din UE şi-au exprimat
îngrijorarea că vor fi excluse de la procesul de luare a deciziilor în ceea
ce priveşte politica de securitate a Europei.
Îngrijorările de această natură sunt mai
vechi; în octombrie 1999, în cadrul unei discuţii cu fostul ministru
britanic al apărării, adjunctul Secretarului de Stat american, Strobe
Talbott, a declarat că “Statele Unite nu sunt de acord cu crearea unei
forţe militare care, mai întâi, ia naştere sub umbrela NATO, apoi se
îndepărtează de NATO, se desprinde de NATO, deoarece ar reprezenta o forţă
care iniţial este un substitut pentru Alianţă şi, în final, intră în
conflict cu aceasta”. Cel puţin la nivelul declaraţiilor, îngrijorările
au fost calmate de către liderii europeni. De exemplu, premierul Marii
Britanii a declarat în cadrul summit-ului de la Helsinki că “forţa de
reacţie rapidă nu este împotriva NATO şi nici un substitut pentru NATO,
deoarece nu creăm o armată europeană, ci un organism care reprezintă
statele naţionale suverane în politica de apărare”.
Importanţa creării forţei europene de
reacţie rapidă poate fi sintetizată citând declaraţia preşedintelui
Chirac din cadrul summit-ului: “până acum, era posibil ca Uniunea să joace
un rol în viaţa politică, economică, în domeniul umanitar, dar nu avea la
dispoziţie şi mijloacele adecvate de natură militară pentru a o face; acum
are la dispoziţie toate instrumentele pentru a duce o politică externă
adevărată”.
3. O a treia decizie luată la Helsinki are
în vedere restructurarea instituţională a Uniunii, ajustarea în vederea
încorporării noilor membri. De remarcat că Uniunea şi-a impus termene
privind încheierea acestei reforme, cel mai târziu anul 2002, pornind de la
ideea că ea însăşi trebuie să fie pregătită pentru a-i primi pe noii
membri şi nu numai pentru a le impune anumite condiţii de aderare. Evident
că măsurile de restructurare internă vor concentra atenţia în perioada
următoare, întrucât funcţionalitatea depinde într-o măsură considerabilă şi de
identificarea unei structuri optime. Or extinderea implică regândirea, de
fiecare dată a acestei structuri. Se are în vedere gradul de reprezentativitate în cadrul Comisiei Europene, natura şi ponderea votului în diferitele organisme etc.



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.