| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Genetica umana

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Genetica umana
Variabilitatea genetică
şi moştenirea caracterelor la om
Spre deosebire de alte entităţi biologice,
omul este o fiinţă biosocială: formarea lui s-a produs în urma unui
îndelungat proces de evoluţie biologică, pe de o parte, şi de dezvoltare
socială, pe de alta. Părăsind lumea animală, omul a rămas parte a
naturii.
Ca şi la alte fiinţe vii, la om
caracterele şi însuşirile sunt determinate de structuri genetice, iar
transmiterea lor de la o generaţie la alta are loc conform legilor
eredităţii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca şi la alte
organisme, materialul genetic îl reprezintă ADN-ul localizat în cromozomi.
Numărul de cromozomi din celulele somatice es­te egal cu 46, pe când celulele
sexuale conţin doar 23.
În cromozomii fiecărei celule se conţine infor­maţia genetică care asigură
deosebirea fiecărei fiin­ţe umane de bacterii, alge, melc, broaşte, vrăbii, şoareci ş.
a. m. d. Tot odată, în ele se mai conţine in­formaţia cu privire la faptul cum va
fi nuanţa pieii individului dat, culoarea şi structura părului, culoarea şi
tăietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge şi o mulţime de alte
particularităţi morfologice, fiziologice şi biochimice, care deosebesc un om
de altul şi-l fac unic pe fiecare dintre noi.
Să încercăm să exprimăm prin cifre
volumul acestei informaţii. Lungimea tuturor filamentelor moleculelor de ADN
din nucleul unei celule umane este egală cu circa patru metri. Dacă ar fi să
întindem într-o linie dreaptă toate moleculele de ADN din totalitatea
celulelor unui om, lungimea lor generală ar acoperi distanţa de la pământ
până la soare.
Conform unor calcule aproximative,
cromozomii fiecărei celule umane conţin câteva milioane de ge­ne. De aceea la om posibilităţile
variabilităţii combinative a caracterelor şi însuşirilor sunt cu mult mai mari decât la alte specii
biologice.
Numai operându-se cu cele 23 de perechi de
cromo­zomi fiecare
părinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combinaţii
ereditare.
F. Dobjanschii, eminent geneticiian american,
a calculat că chiar dacă fiecare cromozom uman ar
con­ţine doar câte o mie
de gene, fiecare genă ar avea doar două varietăţi (alele dominante şi
recesive) şi atunci  ar fi posibilă existenţa unui număr de indivizi
cu combinaţii ereditare diferite, care ar depăşi cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers.
Dună cum vedem, segregarea şi
redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoţeşte formarea
celulelor sexuale, precum şi caracterul întâmplător al fecundaţiei
ovulului, constituie cauza colosalei varietăţi a oamenilor. În natură nu
există doi indivizi cu constituţie genetică identică. Fiecare  om are
în sine o garnitură specifică de gene, fapt care şi face ca fiecare din noi
să se prezinte ca o etnitate individuală şi irepetabilă. Chiar şi într-o
familie cu mulţi copii părinţii remarcă întotdeauna că ei prezintă
deosebiri - adesea foarte exprimate - în înclinaţii şi gusturi, în
trăsături de caracter, în particularităţi de comportament şi în
atitudinea lor faţă de cei din jur - deşi aceşti copii trăiesc în
condiţii de viaţă similare şi sunt trataţi cu aceiaşi afecţiune de
către părinţi. Unul este zvăpăiat, altul încet, unul e sociabil, altul
timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce priveşte curăţenia, altul e un
neângrijit, unul stă ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar
altul nu are nici cel mai mic inte­res pentru aparatele de radio şi meştereşte diferi­te bibelouri artistice, unul s-a
înscris la facultatea de fizică, iar altul - la arte şi această enumerare
poate continua la infinit!
În acelaşi timp,
chiar şi din observaţii dintre cele mai superficiale şi întâmplătoare,
absolut cotidiene, descoperim la cutare persoană anumite similitudini cu
cineva din reprezentanţii generaţiilor genetice precedente şi în aceste
cazuri spunem: «leit taică-său», «copia bunicii». Şi, de remarcat,
această asemănare pe care o surprindem, ţine nu numai de aspectul exterior,
ci şi de trăsăturile de caracter moştenite. Este tot atât de iute din fire
şi de ne înduplecat sau moale şi nehotărât, un fantezist şi un visător
sau este închis şi irascibil, ca, să zicem, tatăl sau bunicul.
Dacă unul din părinţi are părul de
culoare întunecată, iar altul de culoare deschisă, copiii vor moşteni
părul întunecat. Dacă unul din părinţi are ochi căprui, iar altul
albaştri, urmaşii vor avea ochii căprui„ chiar dacă în genotipul lor
sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant şi recesiv.
Începând cu generaţia a doua, are loc
segregarea caracterelor şi din această cauză în fenotipul copiilor se
manifestă nu numai caractere ale părinţilor, dar şi caractere ale
strămoşilor. Trei copii vor avea ochii căprui, aşa cum îi au părinţii
lor direcţi, iar unul îi va avea albaştri - ca şi bunicul de
exemplu.
În mod analog se moşteneşte şi
capacitatea de a manevra mai uşor cu mâna dreaptă sau cu cea
stângă.
Faptul merită să-i acordăm acum un
interes mai amănunţit.
Ne-am obişnuit să considerăm că este
normal când mâna funcţionala este cea dreaptă: oricum dreptacii constituie
majoritatea absolută (după diferite evaluări – de la 89 până la 94% din totalul
populaţiei). În acelaşi timp cunoaştem persoane pentru care funcţională
este mâna stângă, aceasta fiind tot atât de operatorie cum este mâna
noastră dreaptă. Vom arăta că problema dreptacilor şi a stângacilor este
strâns împletită cu istoria formării pământului. În emisfera sudică
oamenii şi-au făcut apariţia mai târziu, nimerind aici în condiţii
ecologice absolut noi. Doar în emisfera sudică pământul are o rotaţie de
oglindă în raport cu emisfera nordică. Se presupune că prin acest fapt se
explică apariţia stângacilor...
Iată câteva date curioase: printre
locuitorii fostei Uniuni Sovietice numărul stângacilor constituie aproximativ
trei procente, în Bulgaria - exact trei, în Corsica, Sardinia şi Sicilia-7,
în Franţa-8, în Australiea-26, iar în Africa de
Sud-50%.
Interesant, că această însuşire poate fi
constatată la copii încă cu totul mici. În acest scop este suficient să-i
dăm copilului o foaie de hârtie şi să-l rugăm să deseneze un cerc. Luaţi
aminte în ce direcţie are să se mişte creionul. Dacă se va mişca în
direc­ţia acelor de
ceasornic, copilul va creşte stângaci.
În calitatea noastră de părinţi faptul
nu trebuie să ne neliniştească prea mult. Ce-i drept, în viaţă un
asemenea copil va întâmpina o mulţime de mic incomodităţi. Toate aparatele
de uz curent, începând de la foarfece şi terminând cu casele de la
troleibuze sunt prevăzute pentru dreptaci. În acelaşi timp situa­ţia de stângaci oferă şi unele
avantaje destul de importante.
Este vorba de faptul că preferinţa pe care
o acor­dăm mânii drepte
sau celei stângi nu reprezintă pur şi simplu o plăcere a noastră,
explicarea fenomenului fiind legată de raporturile dintre emisferele dreaptă
şi stângă ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea
creierului îl dă emisfera stângă. Dar deoarece căile nervoase care merg
spre creier la întrarea în acesta este încrucişată, la astfel de oameni
este mai puternic dezvoltată partea dreaptă a corpului. În schimb, la
stângaci emisfera dreaptă şi cea stângă au aproximativ «drepturi egale».
Centrele vorbirii şi, în general, ale gândirii logice, emoţionale, adică
tot ce ţine de sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regulă, situate în
partea stângă a creie­rului. Emisfera dreaptă cuprinzând cu precădere gândirea
plastică, intuitivă, legată de procesele de creaţie. De aceea nu este
exclus faptul că stângaci la care emisfera dreaptă este într-o măsură mai
mică subordonată celei stângi sunt înzestraţi potenţial cu însuşiri
creative mai mari, de exemplu, în artă. Se cunoaşte că stângaci au fost
şi Holben, şi Picasso, şi Michelangelo, şi Leonardo-da Vinci. Dar şi în
alte domenii s-au manifestat numeroşi stângaci vestiţi. Să ne amintim, de
exemplu, de Alexandru Macedon, de Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci,
dacă micuţul dumneavoastră este (sau va fi) stângaci  nu face să vă
amărâţi.
Este bine studiată şi predispoziţia
ereditară la poliembrionie
(sarcină multiplă). La 100 de sarcini se naşte o pereche de gemeni, adică
un procent. fenomenul nu este de aceea întâmplător. Maximumul de naşteri de
gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobişnuit în
acest sens a stabilit o doamnă austriacă, soţia unui oarecare Bernar
Şainberg. Ea a născut 69 de copii, deşi a avut numai 27 de sarcini. Cazuri
similare se cunosc şi în Rusia În cartea lui A. Başuţchii «Panorama
Sanct-Petersburgului, editată cu mai bine de o sută de ani în urmă, găsim
următoarele
date.           
În buletinul, trimis la 27 februarie 1782
la Moscova de la mănăstirea Nicolschii, judeţul Şuisc, era însemnat faptul
că ţăranul Fiodor Vasiliev din două căsnicii a avut 87 de copii. Prima
soţie în 27 de naşteri a născut de patru ori câte patru copii, de şapte
ori câte trei, de şaisprezece ori câte doi - în total 69 de copii. A doua
nevastă i-a dăruit de două ori câte trei copii şi de şase ori câte doi -
în total 18 Va­siliev
avea 75 de ani, iar în viaţă îi erau 83 de copii.
În acest caz, deoarece este vorba despre
unul şi acelaşi bărbat şi de femei diferite, caracterul «sar­cină multiplă» s-a transmis,
probabil, pe linie bărbătească.
Metodele de studiere a eredităţii
omului
Trebuie arătat că studierea eredităţii
umane este le­gată de
anumite...



Curs valutar
Euro4,5555
Dolarul american4,2229
Lira Sterlina5,2790
Gramul de aur169,4441
Leul moldovenesc0,2153
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.