| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: G.W.Leibniz

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
În 1675, filosoful german G.W.Leibniz
(1646-1716) era încredinţat că muzeele ar trebui să combine interesul
ştiinţific şi expoziţiile educative cu divertismentul de senzaţie.
"Muzeul" lui avea să devină un parc sau târg expoziţional, în care
progresele ştiinţifice şi invenţiile practice să fie prezentate şi
explicate pe înţelesul tuturor. Din cauza gamei largi de oferte de
divertisment, el reuşea să atragă publicul larg, inclusiv persoanele care nu
erau fascinate de ştiinţă în mod obişnuit. Acestea nu erau adevărate
muzee, dar în spatele fastului, oamenii de ştiinţă lucrau cu adevărat la
colecţiile şi invenţiile lor.
   S-ar putea afirma că modelul de târg
propus de Leibniz corespunde cu uşurinţă definiţiei date de ICOM muzeului
care colecţionează, conservă, examinează, arată şi explică. Această
idee străveche de a îmbina divertismentul şi colecţiile oferă un răspuns
tentant la problemele muzeelor din zilele noastre. Dacă muzeele şi-ar
exploata valoarea recreativă, ar fi mai viabile din punct de vedere financiar
şi ar capta un public mai larg. Muzeele pot fi animate şi senzaţionale,
păstrându-şi în acelaşi timp statutul de instituţie de cercetare
ştiinţifică
Leibniz, e marele filosof german, si Clarke,
cel mai mare teolog englez al generatiei sale si cel mai talentat exponent
filosofic al conceptiei lui Newton. A fost o polemica renumita si aprinsa, care
s-a desfasurat pe fundalul disputei dintre Leibniz si Newton asupra
descoperirii calculului diferential, ca si asupra altor probleme controversate
de matematica si fizica. Controversa a cuprins multe subiecte, teologice (de
exemplu imensitatea si eternitatea divina si cunoasterea divina a lumii),
metafizice (de exemplu spatiul si timpul, precum si intinderea sufletului) si
fizice (de exemplu forta motrice si gravitatia). Ea s-a concentrat insa pe
religia naturala, la care Leibniz si Clarke, la fel cu atatia altii dintre
contemporanii lor, au asociat teologia, fizica si metafizica.  
 Pe masura publicarii scrierilor lui G.W.
Leibniz (1646-1716), o intreprindere nedesavarsita pana acum nici macar in
Germania, cititorul zilelor noastre este covarsit de personalitatea acestuia,
un temerar deschizator de drumuri in mai toate domeniile abordate:teologie,
filosofie, lingvistica, logica, matematica, stiintele naturii, drept, istorie,
diplomatie. Spirit enciclopedic, precursor de forta al iluminismului german,
Leibniz, chiar daca fondatorul si primul presedinte al Academiei de Stiinte din
Berlin (1700), a evitat de la inceput o cariera universitara, la care l-ar fi
indreptatit cu prisosinta preocuparile, preferand, dupa ani de peregrinari
europene si contacte stranse cu cercurile rafinate ale stiintelor
continentului, sa se retraga (din anul 1676) in functia de bibliotecar si
consilier de curte al ducelui de Hanovra, Johann Friedrich (de
Brunswick-Lueneburg), familie princiara pe care avea sa o slujeasca cu
devotament pana la sfarsitul vietii (in 1678 devenea consilier aulic, iar din
1685 istoriograf al casei de Brunswick). Cu toate ca a raspuns consecvent
angajamentelor princiare, Leibniz nu a abandonat ambitiile sale reformatoare
din campul vast al stiintelor, reprezentand personalitatea-culme a
intelectualismului rationalist, sistemul sau, asa-numita retea leibniziana,
raspunzand nazuintei de depasire a clivajelor religioase si filosofice ale
crestinismului. Beneficiind de o osatura logica si matematica, gandirea avea
sa-i dea aripi in aproape orice avea sa intreprinda: a elaborat, in anul 1676,
independent de Newton, calculul infinitezimal si a dezvoltat o simbolistica
universala si eficace (notatii, consacrate astazi, ale calculului diferential
si integral);a realizat un dispozitiv (masina) de
multiplicare (inmultire);a examinat, alaturi de
prelatul francez Jacques Benigne Bossuet, posibilitatea unei fuziuni
bisericesti catolico-reformate;a completat cele
trei legi ale logicii aristotelice cu principiul ratiunii suficiente, necesar
verificarii adevarurilor faptice obtinute pe calea inductiei;a introdus in fizica notiunea de forta vie, ca masura a miscarii
mecanice, diferita de cea de cantitate de miscare si premergatoare notiunii
moderne de energie. Fizica sa dinamica a marcat o ruptura cu mecanismul
cartezian, iar metafizica sa – ultim sistem clasic al Barocului, pluralista si avansand armonia
prestabilita dintre corp si suflet, pe care o substituie reciprocitatii sau
identitatii celor doua entitati – ofera explicatii la tot si la toate, cu un optimism rational :
Dumnezeu, unitate (monada) suprema, calculeaza si permite existenta celei mai
bune combinatii posibile a monadelor sau a acelor atomi spirituali din care
este alcatuita realitatea.Cateva dintre studiile
semnate de Leibniz in afara scrierilor sale principale – Disertatie metafizica (1686), Noi
eseuri asupra intelectului omenesc (1704), Eseuri deteodicee (1710),
Monadologia (1714) –, ca
si parte a corespondentei purtate de el cu personalitati ale stiintelor
europene sau capetele incoronate in anturajul carora a evoluat, grupate in
volumul Scrieri filosofice si vazand lumina tiparului pentru prima oara in
limba romana, reflecta adevarul devastator al oricarei productii a omului
universal care a fost ganditorul german: impregnarea masiva a fragmentarului de
forta intregului. Si nu exista cale mai potrivita de a aprofunda vastitatea
sistemului leibnizian decat de a conferi egala atentie operelor majore si celor
minore (fie acestea din urma chiar corespondenta sa particulara), ultimele
dovedindu-se tot atat de bogate in idei filosofice si stiintifice, coerente si
puternic sintetizatoare, caci profunzimile acaparatoare ale enunturilor si
clarificarilor purtate de ele isi afla replici pe masura in lumea buna a
stiintelor europene de la sfarsitul secolului al XVII-lea – cartezianul N. Malebranche,
logicianul si teologul A. Arnauld, matematicianul si fizicianul Christian
Huyghens, chimistul Robert Boyle, matematicianul si fizicianul Isaac Newton,
filosoful Baruch Spinoza, biologii Swammerdam si Leeuwenhoek –, dialogurile purtate cu acestia
contribuind definitoriu la formatia lui Leibniz.
Fragmentele de corespondenta selectate in
acest volum, ce reprezinta o infima parte din totalitatea scrisorilor schimbate
de Leibniz cu mari oameni ai timpului sau pe tema unificarii religioase, ne
infatiseaza in filosoful german un mare ganditor, dar, in acelasi timp, si un
mare diplomat. Desi in turn, filosoful, prin scrisorile sale, se topeste fara
incetare in lume, o lume a pasiunilor si a baricadelor (mai ales religioase),
iar pentru ca profesiunea sa de credinta sa fie completa, aceasta se
concretizeaza intr-o fascinanta activitate de diplomat."Leibniz este una dintre cele mai
active personalitati ale epocii in ceea ce priveste negocierile in plan
religios. Impresionantele tomuri publicate de Foucher de Careil si intitulate
Oeuvres (din care am si
selectat cateva dintre cele mai semnificative parti) redau corespondenta
luiLeibniz cu mari oameni ai timpului vis-a-vis de o eventuala pace religioasa
cu fundament al unei paci europene."
Leibniz,  si-a scris opera in latina si
franceza ( De arte combinatoria, Nouveaux Essais sur l’entendement humain, Monadologie).
Pentru el, totul porneste de la Dumnezeu, a carui existenta poate fi
demonstrata. Dumnezeu concepe esentele posibile, numite monade, si combinatiile
lor; acestea din urma constituie armonia lumii si tin de o metamatematica
accesibila omului. Teodicee este un cuvint creat de Leibniz si se refera la o
metafizica a cunoasterii lui Dumnezeu si a atributelor sale numai prin ratiune.
In "incercarea” sa de teodicee, Leibniz pune problema conformitatii credintei
cu ratiunea si a folosirii filosofiei in teologie.
De la Leibniz ne-a
rămas o frază optimistă: " Tout est pour le mieux
dans le meilleur des mondes possibles ", adică
"totul este pentru mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile". Această
maximă, considerată teorema fundamentală a optimismului, a fost ironizată
si răstălmăcită de Voltaire în lucrarea sa Candide
Până în anul 1672, adică până ce a
împlinit vârsta de 26 de ani, Leibniz nu s-a ocupat de loc de matematici. La
această vârstă a luat lectii cu Christian Huygens si a ajuns ca în acelasi
timp cu Newton să fie descoperitorul calculului diferential si integral.
Aceasta nu l-a împiedicat totusi pe Leibniz ca pe lângă rezultate
strălucite în această disciplină să facă la un moment dat si o eroare,
deoarece a crezut că derivata produsului a două functii este egal cu produsul derivatelor. Eroarea
însă a corectat-o el însusi.
          
                    
                                           
Leibniz
de Camil
                      
Leibniz avea
dreptate.Este un fapt
indubitabil;am ajuns la concluzia
astadupă lungi lupte cu timpul...
nerentabil...Ar fi
dificil, ba nu, imposibilde
combătut;e la mintea
cocoşului...sau poate chiar a ta, cititor
penibil...Ar trebui
să-mi pară bine:lumea asta e cea mai
bună;e o idee reconfortantăpentru unul ca tine, ca mine...Leibniz e cel mai mare
mincinos,atât de perfect că până la
urmăa spus chiar adevărulpe care eu acum îl detest duios...
22 August 2003
O poezie ironica la adresa lui Leibniz care
avea dreptate in multe domenii, un geniu de mare clasa.
Iar Leibniz a scris că 2 n - 2 nu se divide
cu n decât dacă n este prim, eroare pe care a îndreptat-o el însusi mai
târziu. Si fiindcă veni vorba de numere prime să consemnăm aici că...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.