| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Familia si factorii de ordin familial care pot determina inadaptare scolara,esec si devianta comportamentala

Nivel referat: facultate

Descriere referat:
Familia şi factorii de ordin familial care
pot determina inadaptare şcolară, eşec şi devianţă
comportamentală
       S-a constatat că inadaptarea
şcolară este una de comportament, atât sub aspectul
pedagogic instrucţional al însuşirii sarcinilor de învăţare şi realizare
a indicatorilor, cât şi sub aspectul relaţional, respectiv dificultăţile
şi nivelul scăzut de relaţionare a elevilor în cauză, cu părinţii,
profesorii, colegii şi nerespectarea regulamentelor, a normelor şi valorile
care asigură normalitatea vieţii, colectivităţii şcolare şi
extraşcolare.
       Familia, matrice de viaţă fundamentală
pentru existenţa şi formarea personalităţii elevului, ca mediu educativ
determinant, dar şi ca sursă de dezadaptare şcolară şi de comportament
deviant al elevului, prin factori psiho-pedagogici, cu
efect cauzal negativ.
       Familia este desigur determinată, în
primul rând prin condiţiile economice, materiale, de hrană, îmbrăcăminte,
locuinţă, de organizarea unui ritm al vieţii, de nivel cultural şi
comportamental, de integrarea socială prin care îşi pune desigur amprenta pe
existenţa şi dezvoltarea copilului, a elevului, în mod
hotărâtor.
       Factorii de ordin psiho-pedagogic,
rezultaţi din familie sunt într-o paletă foarte
largă şi nu există posibilitatea de a-i
cuprinde pe toţi cei care determină comportament deviant sau chiar delictual
la elevi, oprindu-ne doar asupra unor seturi dintre aceşti, şi
anume:
Deficite de climat familial şi de structură
familială. Se observă
împărţirea acestora în
două: de climat şi de structură ş funcţionalitate
familială.
       Sub aspectul climatului, fiecare familie are o anumită tonalitate, continuitate, armonie,
echilibru sau dezechilibru familial; toate
acestea având ca factor comun un element de afectivitate, care adeseori este
inefabil, greu detectabil în mod direct, ca multe
alte procese psihice de mare subtilitate, dar care în acelaşi timp are o
acţiune permanentă, profundă şi de durată asupra formării şi
dezvoltării personalităţii.
       Una este plinătatea sau normalitatea afectivă şi alta este
carenţa afectivă, însoţită adeseori de o carenţă educativă, care
împreună dau în mod previzibil efecte nu numai de stagnare sau involuţie
psiho-somatică, dar şi comportamental deviantă şi delictuală.
       Carenţa afectivă trebuie să o gândim
în formarea, persistenţa ei sau discontinuităţile ei, începând cu primele
zile de după naştere, până la încheierea adolescenţei cel
puţin.
       Încă de la mijlocul secolului trecut s-a impus ideea că sugarul
are nevoie de dragoste mai
mult decât de prezenţa fizică a mamei biologice, astfel că s-a impus
progresiv o noţiune nouă, cea de carenţă
afectivă, diferită progresiv de noţiunea de
carenţă maternală prin separare.
       S-a demonstrat de asemeni cum carenţele
afective produc inevitabil frustrări, despre care se ştie că
determină agresivitatea
carenţa afectivă sub aspectul sferei
înglobează toate cazurile de carenţă maternală şi paternală, inclusiv
speciile acestora de:
carenţă completă (prin absenţă sau
rupere);
carenţă relativă (incluzând cazurile
în care relaţiile cu părinţii sunt rare,
intermitente sau provizoriu rupte);
carenţe latente, în care prezenţa
fizică a părinţilor este asigurată, însă fără ca ei să ofere dragostea
de care copilul are nevoie:
fie
că ei au o atitudine de respingere activă, cu ostilitate manifestată pentru
copil;
fie
că ei au o atitudine de respingere mocnită (manifestări de dragoste refulate
din cauza unei culpabilităţi oedipene inconştiente; indiferenţă faţă de copil la părinţi
narcisişti sau depresivi sau absolviţi provizoriu de un doliu,
etc.).
Pe scurt, carenţa
afectivă înseamnă lipsa sau insuficienţa afecţiunii.
Efectele carenţei afective sunt cu atât mai grave şi mai ireversibile cu cât este mai
precoce şi mai durabilă existenţa acesteia.
Sigur că ele se pot clasifica în:
efecte pe termen scurt (cum sunt cele
descrise de R. Spitz, 1945), cum ar fi hospitalismul, oprirea sau regresia
dezvoltării motorii şi psihice (antrenând stagnarea sau scăderea
coeficientului de dezvoltare);
efecte pe termen lung, multe confirmate
din diferite studii anamnestice (din relatări biografice ale
adulţilor), care confirmă însemnătatea carenţelor afective precoce la
subiecţii întârziaţi,
schizofrenici, delincvenţi.
Dacă luăm în seamă afectivitatea precoce
şi efectele distructive ale lipsei acesteia, cu
cât ea este mai de timpuriu instaurată se constată că dincolo de 5 luni de separare
de mamă apare ospitalismul
şi se instalează perturbaţii grave ale personalităţii (inteligenţă şi
afectivitate) copilului.
       Alte surse de generare a carenţei afective sunt uneori fortuite,
anume sunt cazuri în care separarea de mediul familial este indispensabilă.
În asemenea cazuri copilul trebuie pregătit pentru această încercare, spre
a-i risipi, pe cât posibil, anxietatea inevitabilă. Trebuinţa de a iubi şi
de a fi iubit nu este mai puţin importantă la vârsta adultă.
       Acceptăm ca o valoare orientativă concluziile sub aspectul
atitudinii ştiinţifice pe care trebuie să o avem privind efectele
psihopatologiei ale carenţelor afective, concluzii formulate de J. M. Petot
(în Doron şi Parot –
1999, pg. 123) şi anume:
că existenţa carenţelor afective precoce nu este generală în
diversele stări patologice şi că nu s-a demonstrat că la toţi subiecţii
care le-au suportat apar ulterior tulburări psihopatologice;
că până în prezent nu a fost posibil să se pună în
evidenţă o legătură specifică într-o anumită formă de carenţă
afectivă şi un anumit tip de tulburare psihopatologică.
Fără să negăm necesitatea de a lua în
seamă concluziile lui Petot, readucem în atenţie
carte pe care o putem considera
reprezentativă, şi anume „Aspecte ale dezvoltării
afectivităţii feminine –
Studiu psihopedagogic”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975,
scrisă de cercetătoarea şi psihologul român Caterina Bagdasar.
       Începând cu primul capitol, Nevoia
afectivă în copilărie şi
Importanţa mediului familial şi a relaţiilor
afectuoase dintre părinţi pentru dezvoltarea viitorului copil încă din
stadiul prenatal... şi continuând cu toate celelalte
capitole vizând formarea şi dezvoltarea personalităţii afectivităţii,
autoarea ajunge să descrie multe fenomene de devianţă  şi inadapatare
şcolară şi profesională pe baza unor studii de caz şi cercetări
concrete.
       Chiar dacă multe din manifestările negative deviante şi chiar de
delicvenţă ale unor eleve sau elevi au fost tranzitorii, în acelaşi timp sunt prezentate cazuri care se croncizează şi care dacă se mai
corelează şi cu
boli tiroidiene sau de altă
natură dau naştere unor coşmaruri cotidiene pentru cei din jur, de-a lungul
întregii vieţi.
       Fără a putea reda constatările şi consideraţiile mai în
amănunt, vom reda mici fragmente, consideraţii, care se înţelege, pot fi,
în măsura în care spaţiul ne permite, exemplificate cu cazuri, cu
situaţii.
       Astfel, în capitolul V,  Consecinţele neînţelegerii afective a fetelor de către
părinţi
(p. 82) exemplifică
cum „un lucru atât de neînsemnat poate aduce atât de mari tulburări în
conştiinţa şi conduita fetelor, cu atât mai mari vor fi consecinţele ce le
lasă în psihicul lor din fragedă copilărie, neregulile din propria lor
viaţă familială” sau „... Nenumărate sunt tragediile vieţii afective
care-şi au originea în fragedă copilărie” (p. 89).
       În capitolul VI, Alţi factori de viaţă
familială care pot devia dezvoltarea afectivă normală a fetelor, arată următoarele cu caracter de constatare
generală:
       „... Tot atâtea probleme afective au ridicat pentru noi fetele
lipsite de părinţi, fetele cu părinţi divorţaţi, fetele lăsate în grija
exclusivă a unei mame văduve, fetele cu părinţi care o ţineau mereu în
scandaluri, în sfârşit, toate acele fete pentru care familia constituia un mediu nefast.
Mediul social normal al copilului este
dragoste sub dublul ei aspect: dragostea părinţilor pentru copil şi
dragostea părinţilor între ei. Dacă ea nu există, viaţa afectivă a
copilului nu se va dezvolta normal, afectivitatea sa va fi mereu rănită şi
consecinţele disarmoniei mediului său
familial se văd curând” (p. 83-84).
Se exemplifică şi cazuri când exagerarea dragostei faţă de un copil,
fie că-i vorba de băiat sau fată, conduce la o menţinere în infantilitate.
Se concluzionează firesc asupra acestui aspect:
„... Copilul – băiat şi fată – are nevoie de dragoste părintească,
fără de care nu poate trăi şi nu se poate dezvolta; dar această dragoste
trebuie să fie o dragoste echilibrată, normală, care să nu-l împiedice
să-şi personalizeze afectivitatea.”
Sigur, educatorul trebuie să ţină seama de
susceptibilitatea pe care o
au în egală măsură fetele şi băieţii adolescenţi în faza pubertară
şi să ţină seama de faptul că fiecare dintre ei are maniera sa de a
creşte şi că ei înşişi se consideră pe sine un caz aparte.
În capitolul X (subcapitolul 2), Forme anormale de comportament afectiv se
arată că multe fete sunt înzestrate cu o constituţie emotivă, care, fără
intervenţia unei educaţii corespunzătoare, a unui  mediu familial
echilibrat pot să ajungă la destul neplăceri în viaţă, precum carenţele
afective, diverse zguduiri fizice şi psihice neobişnuite, care însă au fost
corelate cu asistenţă...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.