| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Eveniment si sens in istoria gandirii politice de rand

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
EVENIMENT ŞI SENS ÎN
ISTORIA GÂNDIRII POLITICE DE RÂND
Relaţia gânditorului politic faţă de
istorie este in funcţie de realitatea social-politică a timpului său, în
sensul că nici un fapt istoric nu apare ca aparţinând numai trecutului.
Istoria, ca spaţiu ce uneşte evenimentul şi conştiinţa, reprezintă
unitatea dintre eveniment şi sens, în măsura în care conştiinţa
istoricităţii poate trăi cu adevărat realitatea acestei duble limite; ea
este locul evenimentelor sau câmpul de desfăşurare a istoricităţii,
spaţiul temporal care circumscrie prezenţa a ceva trăit, devenit sau
imemorial.
Legat astfel de conştiinţă şi de prezenţa
evenimentului, centrul de greutate a istoriei politice se va deplasa
întotdeauna dinspre prezent spre trecut. Ea nu va fi ştiinţa despre un
trecut în sine, eleatic, obiect de pură memorie. Căci acest trecut în sine
nu ar putea fi decât locul evenimentelor absolute; or legătura dintre
conştiinţa istoricităţii şi a libertăţii ia naştere tocmai din
despărţire acestui trecut în sine.
Aşadar, nu va exista eveniment trecut, decât
raportat la prezentul conştiinţei, şi nu la momentul punctiform şi fără
relief care marchează prezentul unui timp liniar. Prezentul devine mai dens
prin conştiinţa istoriticităţii, formă subtilă a prezenţei şi prin
evenimentul ce ni se impune prin prezenţa sa, fie cotidiană, fie a unui
trecut reluat mereu de către conştiinţă; în acest ultim caz, evenimentul
trecut păstrează în prezent o putere de iradiere şi de modelare
permanentă, care determină conştiinţa să-l recunoască în continuare şi
să-l perceapă ca un eveniment. Tot ceea ce omul poate retrăi din trecutul
său ca un adevărat eveniment, tot ceea ce va fi în măsură să reia,
să-şi reprezinte, să “repete”, constituie istoria sa şi realitatea
istoriei. Această istorie, fără a fi o realitate substanţială,
transcedentală omului, va avea totuşi exact atâta “realitatea”
obiectivă ca şi evenimentul al cărui caracter esenţial este de a irupe în
conştiinţă.
Evenimentul cel mai real este acela care se
impune cel mai mult conştiinţei ca un centru organizator al devenirii
istorice. Forţa sa de irupţie înseamnă însăşi propagarea sa, care
ordonează istoria pentru noi şi îi conferă semnificaţia sa. Într-adevăr,
evenimentele reprezintă realitatea istoriei, îi suportă raţionalitatea şi
îi dau sensul. Semnificaţia istoriei nu este în afara evenimentelor, şi
dacă istoria are un sens, aceasta are loc când unul sau mai multe evenimente
centrale configurează o tendinţă în succesiunea lor, dau un sens
istoriei.
Astfel, evocarea istorică împinge sensul
unui eveniment dincolo de simpla successiune a generaţilor în timp. Antinomia
prezent – trecut, cu
accentul pus cu precădere pe calitatea unui trecut exemplar în imaginea lui
mitică, împrumută cadrul existenţial al epocii memoriale, pe care îl umple
cu sensul evenimenţial urmărit pe plan subiectiv.
Dacă în general istoria capătă pentru noi
o semnificaţie unică, este pentru că o realitate centrală recunoscută ca
eveniment o domină şi o polarizează, fie că este vorba de domnia lui
Ludovic al XIV-lea, de victoria lui Napoleon la Tilsit sau de prăbuşirea unui
regim politic. Dacă, în schimb, sensul îşi păstrează valoarea de şoc
pentru conştiinţă, el va fi mereu reluat, pentru că neincetat el va
manifesta asupra noilor evenimente şi asupra prezentului o forţă
organizatoare nouă, un sens reînnoitor. Astfel, se întâmplă ca evenimentul
organizator să rămână acelaşi de-a lungul secolelor; el se relevă
purtătorul şi dătătorul de sens inepuizabil: noile evenimente ale
prezentului îi vor trimite apeluri, căror le va răspunde totodeauna prin noi
semnificaţii. Acestea vor fi neâncetat reintrepretate sau reconfirmate, mereu
reluat, ca şi evenimentul ce le conţine.
Timpul istoric se va transforma în timp
psihologic cu nucleuri dense, cu un centru sau cu mai multe centre: acestea vor fi tocmai evenimentele cruciale din care iradiază
sensul în toate direcţiile, atât către trecut cât şi spre viitor, prin
care se explică continua retroacţiune a prezentului faţă de trecut şi
anticiparea profetică. Istoria socială este locul acestor sensuri
întretăiate (interferenţa lor determinată relativa lor contingenţă), care
nu se unifică automat într-un sens global dat sau definitiv.
Istoria gândirii politice este văzută
astfel ca mişcarea dialectică între eveniment şi istoricitatea umană şi
ca dialog al evenimentelor între ele, reliefând sistemele politice şi
structurile sociale, şi prin aceasta determinând fundamentul şi sensurile
evoluţiei.
Prin urmare, istoria gândirii politice nu
este o succesiune lineară de idei şi evenimente, adunete pe axa continuă a
duratei pe epoci, perioade, domnii, popoare, etc. Ea nu este un muzeu imaginar
al istoriei, unde ideile şi evenimentele să se ordoneze în răcliţe frumos
împodobite, după criterii de clasificare străine de spiritului imanent al
devenirii.
Dacă procesul gnoseologic al evocării ţine
de datele de mai sus, inerpretarea personală a evenimentelor plăteşte şi ea
tribut situaţiei contemporane scriitorului sau istoricului. Ambii caută în
continuitatea evenimentelor, înţelegerea determinismelor comlexe ale
progresului cu toate ramificaţiile lor: schimbare, dezvoltare, devenire,
evoluţie şi maniera în care acestea se structurează în câmpurile
semnificative ale doctrinelor politice. Există o acţiune reciprocă între
substanţa rarităţilor evocate şi lumea contemporană în care trăieşte
şi simte istoricul inspiraţia fecundându-le deopotrivă. Pentru că istoria
gândirii politice, variantă a istoriei sociale, nu poate evolua şi construi
decât în strânsă legătură cu ceea ce autorul simte şi aspiră în lumea
lui, în idealurile, suferinţa şi zbuciumul ei, ceva din aceste convulsii se
vor fi cristalizat în întoarcerea spre lumea ideală a unui trecut
reprezentati. Procesul pshihologic al înţelegerii gândirii politice se
explică la fel de bine ca şi în cazul istoriei umane generale: trecutul nu
este un trecut pitoresc, mort în sine ci trăieşte în perspectiva istorică
a evoluţiei de la individual la legităţile existenţiale ale
colectivităţii, într-un spaţiu înţeles ca antropologie culturală,
creatoare de istorie.
Contradicţia dintre
concepţia teoretică şi interpretarea evenimentelor şi proceselor istorice
din cadrul unei epoci ţine de efortul de a oferi o explicaţie raţională
valorii istrorice a evenimentului, de a-i sacrifica contngenţa pentru a-l
absorbi în antemporalitatea unei ordini raţţionale şi eterne. Vizând
permanenţele unor valori sacial-politice, această contradicţie validează,
de pildă, contradicţia din istoria culturii europene, dintre filozofia
greacă păgână şi creştinism. Filosofia greacă, anistorică în esenţă,
preocupată să descopere raţiunea, necesitatea şi ordinea, s-a ciocnit de
eveniment şi a încercat să-i anuleze valoarea istorică. Cu creştinismul
eternitatea nu mai deţine monopolul asupra istoriei, pentru că sensul istoric
însuşi s-a încarnat într-o istorie ca va deveni reală de-acum înainte
(istoria mântuirii oamenilor prin apariţia Fiului lui Dumnezeu). De-abia în
secolul Luminilor, filosofia istorie va încerca să reconcilieze contingentul
istoric în zeificarea raţiunii. Ea nu va anula evenimentele într-o
eternitate atemporală ci, ordonându-le pe axa unui progres linear, le va
reabsorbi în unitatea ipostaziată a unei istorii totalizatoare, pe care o va
invoca pentru justificarea faptelor umane.
Ceea ce uneşte timpul fizic de timpul istoric
este o anumită sensibilitate intuitivă a istoricului de a se transporta prin
ipoteze într-un alt prezent; epoca pe care o evocă este considerată de el
prezentul referitor, centrul perspectivei temporale. Există un viitor al
acestui prezent, compus din speranţa, ignoranţa şi teama oamenilor de atunci
şi nu din ceea ce noi ştim că s-a întâmplat. Însă există şi un trecut
al acestui prezent, compus din amintirile oamenilor de altădată şi nu, din
cea ce ştim noi despre trecutul lor. Or, acest transfer într-un alt prezent,
care aparţine subiectivităţii scriitorului, nu este altceva decât o
imaginaţie vizionară, când un alt prezent va fi înfăţişat din nou,
readus din străfundurile istoriei, din alte vremuri. Este o qualite
maîtresse, posedarea capacităţii de apropiere a trecutului istoric, redând
în acelaşi timp distanţa istorică, mai mult, constituind în sufletul
cititorului conştiinţa unei distanţări, de profunzime în timp.
Ceea ce politologul vrea să explice şi să
facă înţeles în ultima instanţă este instituirea politicului. Trecutul de
care ne-am îndepărtat este trecutul uman. La distanţa în timp se adaugă
şi perspectiva specifică ştiinţelor antroplogice. Caracterul uman
inepuizabil al trecutului impune sarcina cunoaşterii lui posibile şi prin
modalităţi specifice gândirii politice. Trecutul, anticipat printr-un efort
de simpatie, este mai mult decât un simplu transfer imaginar într-un alt
prezent, este un transfer ipotetic într-o altă viaţă a omului. Această
simpatie atrage imaginaţia istoricului printr-o afinitate electivă faţă de
lumea evocată. Momentul în care statutul gnoseologic şi axiologic al
gândirii politice capătă un contur relevant, este atunci când, în ciuda
distanţării în timp, evocarea atât de specifică face să apară sistemul
de valori al comunităţilor de altădată. Această evocare a valorilor, care
în cele din urmă rămâne singura posibilitate de cunoaştere a oamenilor
accesibilă nouă, în lipsa posibilităţii de a retrăi ceea ce au simţit
şi...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.