| Referate | Director web | Adauga link | Contact |

Titlu referat: Ecologia turistica in zona Muntilor Apuseni

Nivel referat: liceu

Descriere referat:
Ecologia turistică în zona Munţilor
Apuseni
Cuprins
Prezentarea generală a Munţilor Apuseni
Ecologia  în zonele turistice ale Munţilor
Apuseni
Dezechilibrele ecologice şi impactul acestora asupra mediului,
datorate surselor de poluare existente
Concluzii privind reducereea impactului surselor de poluare asupra
mediului
Ecologia turistică în zona Munţilor
Apuseni
       Dezvoltarea turismului pe baze ecologice în armonie cu mediul
pentru refacerea, protecţia şi conservarea potenţialului turistic şi
respectiv combaterea poluării din orice sursă este cuprinsă în strategia de
dezvoltare a turismului.
       Una din activităţile de mare anvergură o reprezintă crearea de
noi parcuri şi rezervaţii ale biosferei, îndeosebi în zonele de mare
activitate turistică, cum ar fi zonele: Valea Mureşului, Maramureş, precum
şi zonele din cadrul lanţului Carpatic.
       Dintre zonele montane, interes turistic şi ecologic în acelaşi
timp prezintă şi Munţii Apuseni, care sunt delimitaţi între Valea
Mureşului la S şi Valea Someşului şi a Barcăului la N, aşadar aceşti
munţi apar ca un bloc montan unitar.
       Poziţia lor insulară este accentuată şi de prezenţa de jur
împrejur a unor bazine de acumulare sedimentară: depresiunile submontane ale
Translvaniei la est şi pătrunderile câmpiei sub
forma golfurilor
depresionare printre Dealurile de Vest.
       În N-V-ul acestor munţi se află jugul
intracarpatic ce reprezintă vechea punte de
legătură a Munţilor Apuseni cu Carpaţii Orientali.
       Această zonă a Apusenilor a suferit unele dezechilibre ecologice
majore fiind supusă mişcărilor şi ulterior scufundărilor, rămânând
astfel două aliniamente de spinări muntoase şi măguri care închid o serie
de depresiuni.
       Astfel, la vest sunt măguri, spinări de roci dure mai joase
(Măgura Şimleu, Dealu Codru), iar la est puntea este alcătuită din Munţii
Meseş, Dealu Prisnel, Dealu Mare, Dealu Preluca, Culmea Brezei ce depăşeşte
pe alocuri 800m, formate din şisturi cristaline şi calcaroase, înconjurate
de dealuri, alcătuite din formaţiuni sedimentare necutate şi depresiuni
(Depresiunea Şimleu, Dealurile Sălajului sau Silvaniei, Depresiunea Baia
Mare).
Din punct de vedere al genezei, aceşti
munţi s-au înălţat ca întreg arcul carpatic românesc în cea mai nouă
orogeneză – orogeneza
alpină. Punerea în evidenţă a început încă din orogeneza Hercinică din
a doua parte a Paleozoicului (Carbonifer şi Permian) care a individualizat
axul şisturilor cristaline. Către sfârşitul erei Mezozoice, în Cretacic,
datorită presiunii scutului african Godwana asupra geosinclinalului Mării
Tethys din sudul Europei, a început orogeneza alpină care a înălţat
lanţul Alpino-Carpato-Himalaian.
       Câmpiile vulcanice precum şi apariţia intruziunilor eruptive
vechi au fost favorizate de fracturile soclului hercinic ce au dus la
prăbuşirea unor compartimente. Munţii Apuseni comportându-se în timpul
ultimelor faze orogenetice ca un bloc rigid.
       La înfăţişarea actuală a reliefului a contribiut şi
acţiunea gheţarilor, deoareace, în prima parte a Cuaternarului (Pleistocen)
clima a suferit o răcire generală, crestele mai înalte de 2000 de metri
fiind acoperite cu gheţari, care au sculptat circuri, văi glaciare, creste.
Odată cu încălzirea climei în postglaciar (Holocen) gheţarii s-au topit
şi a continuat să se desfăşoare acţiunea agenţilor externi care prin
eroziune şi acumulare au modelat văi şi terase.
       Aceşti munţi prezintă o mare varietate petrografică, un
adevărat mozaic: roci cristaline în partea centrală, roci sedimentare
calcaroase, gresii, roci vulcanice. Însă, specific acestei zone este marea
dezvoltare areliefului carstic, legat de prezenţa calcarului cât şi a
reliefului vulcanic în sud.
       Cea mai mare altitudine este atinsă în partea centrală ce
corespunde Munţilor Bihor cu Vârful Bihor de 1849 m, care se continuă la sud
cu Munţii Găina (1467) şi se extind la est în Muntele Mare (1826 m) şi
Muntele gilău, iar la nord în Munţii Vlădeasa, toţi cu altitudini peste
1800 m.
       În această parte centrală apar frecvent calcarele ce creează
peisaje de un pitoresc deosebit cu peşteri, chei. Renumit este platoul
Scărişoara cu peştera cu acelaşi nume, cu gheţari instalaţia colo,
aflaţi în Munţii Bihor şi Platoul Cetăţile Ponorului situat la 1200-1400
m.
       Delimitaţi spre vest de o linie ce ar uni localităţile Viaţa
şi Zam şi spre est de Valea Ampoiului se află Munţii Metaliferi. Varietatea
peisajului acestor munţi decurgând din alternanţa văilor de tip vulcanic cu
piramide calcaroase ca şi din prezenţa unor mici depresiuni interioare:
Sacărâmb, Zlatna, Glod, Băiţa. La est de aceşti munţi se află Munţii
Trascăului; aici relieful carstic fiind foarte evoluat. La vest sunt situaţi
Munţii Crişurilor: Munţii Zarand, Munţii Codru-Moma, Munţii
Pădurea-Craiului, Munţii Plopiş cu înălţimi reduse şi întrepătrunşi
de depresiuni largi ca nişte golfuri ale Câmpiei de Vest. Aproape de
contactul cu Munţii Vlădeasa se află renumita peşteră de la Meziad cu
stalactite şi stalagmite rivalizând cu peşterile din Alpii
Dinarici.
       În partea centrală a acestor munţi se află platoul carstic
Zece Hotare cu numeroase
doline şi polii. Fragmentarea mare a Munţilor Apuseni decurge nu numai din
diversitatea mare a depresiunilor ci şi din prezenţa culoarelor de văi, a
pasurilor şi trecătorilor străbătute de drumuri ce leagă aşezările
între ele. Din punct de vedere climatic Munţii Apuseni ca şi Munţii
Poiana-Ruscă se înscriu în condiţiile generale ale climatului de munte, cu
temperaturi medii anuale de 2-60 C, precipitaţii abundente (800-1000 mm/an). Apar influenţe de
natură oceanică evidente mai ales pentru altitudinile mai joase, unde
valoarea precipitaţiilor se menţine la peste 1000 mm/an şi diferenţele de
temperatură dintre vară şi iarnă sunt mai mici.
       Reţeaua hidrografică este foarte
densă. Precipitaţiile bogate fac din aceşti munţi un adevărat castel de
ape din care izvorăsc numeroşi afluenţi ai Crişurilor şi parţial ai
Someşului şi Mureşului.
       Din Munţii Plopiş izvorăşte Barcăul, delimitând la nord
unitatea montană a Apusenilor. În Munţii Meseş îşi au izvoarele Crasna
şi Agrişul.
Cele trei Crişuri îşi au izvorul în
partea centrală înaltă a Munţilor Apuseni. Crişul Repede izvorăşte din
sudul Munţilor Vlădeasa, formându-şi defileul de la Cincea, în zona
montană, primind pe stânga Drăganul şi Iada, din Munţii Bihor izvorând
Crişul Negru cu afluentul său Crişul Pietros, iar din sudul Munţilor Bihor
izvorăşte Crişul Alb. Tot în aceşti munţi îşi are izvorul Arieşul, axa
Ţării Moţilor fiind
afluent al Mureşului. Arieşul primeşte ca afluent “Hăşdadelor” ce-şi
formează pe o distanţă de 3 km Cheile Turzii de o măreţie rar
întâlnită.
Tot partea centrală a Munţilor Apuseni cunstituie izvorul Someşului Mic format
prin unirea Someşului Cald cu izvoarele în Munţii Bihor cu Someşul Rece din
Muntele Mare.
În partea de nord a Munţilor Apuseni curge
Almajul, iar în partea de sud Mureşul ce-şi formează un defileu străbătut
de importante căi de comuncaţie.
În această zonă apele stătătoare sunt
reprezentate prin lacuri naturale formate în ţinuturi calcaroase – Lacul Vărăşoaia în Munţii
Bihor, dar mai ales prin lacuri antropice de acumulare de interes energetic şi
de alimentare industrială: Leşu, Fântânele, Tarniţa, Gilău, Drăgan.
Apele subterane cuprind ape freatice lipsite de continuitate şi influenţate
de precipitaţii.
În regiunea de contact cu Dealurile Vestice
şi Câmpia de Vest de-a lungul faliilor carpatice marginale apar ape termale,
bioccarbonate, sulfurate la Viaţa, Moneasa iar în zona Deva la
Geoargiu-Băi.
În ceea ce priveşte vegetaţia, asociaţia vegetală
predominantă este cea de pădure cu etajul fagului şi etajul coniferelor.
Cuvertura vegetală resimte influenţe climatice prin restrângerea coniferelor
numai la peste 1000 m nu şi extinderea fagului ce coboară împreună cu
gorunul până la 60-70 m altitudine. Pajiştile alpine ocupă suprafeţe
reduse şi sunt alcătuite din rogoz alpin,rugină, mai rar
jnepănişuri.
Fauna pădurilor
de răşinoase cuprinde mamifere de interes cinegetic: ursul, cerbul, râsul.
La altitudine mai joasă fauna făgetelor este variată: viezurele, ursul brun,
cerbul, veveriţa, căprioara, jderul, mistreţul, etc. Păsările sunt tipice
etajelor de răşinoase: cocoşul de mesteacăn, găinuşa de alun, acvila de
munte, iar în etajl pădurilor de fag este o mare varietate avicolă: mierla,
piţigoiul de munte, ciocănitoarea, cinteza. Fauna acvatică este
reprezentată de specii cum ar fi: mreana, lipanul, mraniţa.
Solurile acestei
zone sunt strâns corelate cu roca, clima şi vegetaţia. Aşadar apar soluri
brune, şi brun acide –
cambisoluri, fiind favorizate de un climat umed şi răcoros şi de existenţa
pădurilor de fag. La altitudini mai mari dominante sunt solurile podzolice
sărace în humus, ceea ce are implicaţii asupra fertilităţii solului
scăzându-i potenţialul productiv al acestuia.
În zona alpină cu climat rece cu
precipitaţii abundente şi vegetaţie de pajişte sunt bine reprezentate
solurile alpine-brune-acide sau spodosolurile.
Datorită reţelei hidrografice foarte dense
în acestă zonă a Munţilor Apuseni, în special în depresiuni, apar soluri
cu surplus de umiditate (hidromorfe) lăcovişti.
Dacă din punct de vedere pedogenetic
această zonă are o importanţă mai redusă, fapt...



Curs valutar
Euro4,5511
Dolarul american4,2615
Lira Sterlina5,3015
Gramul de aur170,1555
Leul moldovenesc0,2176
Materii referate

Anatomie (61)

Astronomie (61)

Biologie (546)

Chimie (530)

Contabilitate (87)

Design (4)

Diverse (878)

Drept (356)

Ecologie (59)

Economie (520)

Educatie Fizica (2)

Educatie si Invatanmant (2)

Engleza (463)

Filosofie (99)

Fizica (343)

Franceza (25)

Geografie (838)

Germana (40)

Informatica (354)

Istorie (1169)

Italiana (21)

Latina (26)

Literatura (22)

Logica (6)

Management (133)

Marketing (118)

Matematica (114)

Mecanica (13)

Medicina si Farmacie (229)

Muzica (35)

Psihologie (337)

Religie (248)

Romana (2303)

Spaniola (31)

Statistica (17)

Stiinte politice (27)

Turism (64)

Nota explicativa

Informatiile oferite de acuz.net au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica. Va recomandam utilizarea acestora doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale.